18,301 matches
-
Mircea Mihăieș Când comuniștii, la fel ca și reflecțiile lor în oglindă, fasciștii, au luptat împotriva cuvintelor, ei știau la perfecțiune ce fac. Nu era o bătălie estetică, a ,cuvintelor frumoase" împotriva ,cuvintelor urâte". Nu, era o bătălie între realități. În spatele fiecărui cuvânt se ascunde ceva plin de semnificație. Ceva pentru care poți omorî. Se ascund ambiții, pofte, dorințe, posesiuni. În abstracțiunea lor, cuvintele cad, asemenea pietrelor tombale
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie filosofică ori un concept estetic ar putea fi inventat, iar pe ,inventator" ca fiind membru al Academiei Franceze, ceea ce e fals. Aceeași cariată casetă le taxează de ,frivole" pe Regina Maria, Maruka Cantacuzino și Martha Bibescu. Una din trei: ori autorul nu posedă înțelesul termenului
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
mai rău, a ideologizării cu tendință a criteriilor de redactare, a ,viciului de procedură", altfel spus, i s-a reproșat dicționarului, aproape în unanimitate, eufemizarea și bagatelizarea contextului politic, a angajamentului biografic și a publicisticii ideologice a unor scriitori. ,Cosmetizarea estetică", dezideologizarea a făcut că scriitori precum Alexandru Andrițoiu, Paul Anghel, Costache Anton, Aurel Baranga, Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Ion Brad, Nina Cassian, Horia Deleanu ș.a. să iasă absolut onorabil. Polemizînd cu prefața lui E. Simion în care acesta respingea excesele
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
excesele și pamfletul ca abordări de dicționar, Dan C. Mihăilescu (în Idei în dialog, nr. 1-2/2005) a vorbit despre ,neacceptarea adevărului politic infam din biografia autorilor și biografia operei" ca de un ,lavaj politic al biografiilor vinovate, în numele valorilor estetice", considerînd că ,învăluirea în eufemisme a unor destine și opere literare constituie o practică la fel de non-academică... În numele lui Ťcele rele să se spele, cele bune să se-aduneť, se falsifică istoria, se trunchiază și trafichează adevăruri incomode, se manipulează biografii." Paul
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
se falsifică istoria, se trunchiază și trafichează adevăruri incomode, se manipulează biografii." Paul Cernat (în Bucureștiul cultural) condamnă și el ,falsa dezideologizare" (,nu de pamfletarism e vorba aici, ci de informație!") și observă că ,strategia eufemizarii politicului prin cultural și estetic privește și extrema dreaptă interbelică". Ștefan Borbély scrie și el (în Dilema veche, nr. cit.) despre ,surdinizările estetice", dar, spre deosebire de ceilalți comentatori, crede că ,a-i acuza pe coordonatori de edulcorare ar fi o greșeală... Retardarea metodologică a multor medalioane
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
și el ,falsa dezideologizare" (,nu de pamfletarism e vorba aici, ci de informație!") și observă că ,strategia eufemizarii politicului prin cultural și estetic privește și extrema dreaptă interbelică". Ștefan Borbély scrie și el (în Dilema veche, nr. cit.) despre ,surdinizările estetice", dar, spre deosebire de ceilalți comentatori, crede că ,a-i acuza pe coordonatori de edulcorare ar fi o greșeală... Retardarea metodologică a multor medalioane se explică, în principal, prin reticența autorilor de a situa fenomenul literar în context politic sau ideologic." Aici
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
e explicită. Cred că Dan C. Mihăilescu, simțind cenzura pe propriile texte și demonstrînd asta pe larg în Idei în dialog, are dreptate cînd, discutînd același caz Beniuc, acuză, de fapt, ,opacitatea lui Eugen Simion la condamnarea trecutului, cantonarea în estetic o dată cu punerea între paranteze a umbrelor biografiei". Este acesta un efect extrem de pervers: nu mai știi ce și cui anume să reproșezi neajunsurile medalioanelor în condițiile ,intervențiilor" coordonatorului în virtutea păguboasei stilistici a escamotării politice, oricît de nevinovate s-ar dovedi
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași imputare îl va mistui pe Klaus Mann, odrasla rebelă, cu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
constitutive într-un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
scriitorului. E bine de amintit aici că starea de maturitate a unei literaturi naționale, tonul, măsura, anvergura, sînt date de roman - o specie aptă să le cuprindă pe toate celelalte, păstrîndu-și dimensiunea de gen popular, accesibil, dezvoltîndu-și totodată nelimitat virtuțile estetice. Marile literaturi ale lumii, rusă, engleză, americană, spaniolă, se sprijină pe tradiția unor capodopere românești. Așa se face că poezia noastră, de valoare universală prin unele din vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură. Dintre toate
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
simbol: Enescu pentru noi. Mă urmărește de multă vreme un gând absurd, o întrebare fără răspuns: cum ar fi înțeles Enescu acele multe, foarte multe și adeseori revelatoare comentarii asupra operei lui? Unele i-ar fi descoperit considerațiuni de ordin estetic și stilistic care nu l-au preocupat; altele, consecvențe de scriitură spontan folosite în laboratorul său intim (polifonia, da; heterofonia... e o descoperire a cercetării mai târziu formulate); dar variațiunile encomiastice deseori just aplicate? Poate că s-ar fi simțit
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și dispearea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în ,,marea pictură,,. Adică înlăuntrul acelor
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu și pînză de casă" (Ceasuri joase, fisurate, sonore). Străduindu-se a anula toate tiparele estetice sau morale, poetul aspiră să intercepteze un concret fundamental, un duh al materiei în stare să-și împrospăteze propriile sale entități, în înșiruirea lor ostentativ nudă. E o poetică inversă, o metaforizare ce purcede de la temă către text. Invocată cu
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Sarcasm, ideologie, literaritate, ironie, satiră, comic, grotesc, parodie - toate concură pentru a îndeplini funcția socială a pamfletului, rolul său de semnal de alarmă într-o lume decăzută, coruptă, decrepită, sortită flăcărilor pedepsitoare ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite de o nouă întemeiere. Pamfletarul de calibru este dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui Arghezi nu este alta, până la un punct. Căci excesele îl fac
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
arhiereul va deveni episcop). Nu e totuna să cauți purici în barba lui Iorga sau să spurci nu știu ce lepră politicianistă. Negația uniformă egalizează valorile și nonvalorile. Când obiectul pamfletului, de dragul artei, nu mai contează, înseamnă că moralistul a murit. Plăcerea estetică a demolării de dragul demolării compromite campania pamfletarului fără discernământ. Căci pamfletarul care mai păstrează o doză de rațiune trebuie să aibă întotdeauna o justificare morală. Nicolae Balotă constata, pe bună dreptate, în monografia sa din 1979 consacrată lui Arghezi că
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
în vizor la intersecția vituperanței pamfletare cu reflecția morală. Criticul insistă la un moment dat (dar mi se pare că insuficient) asupra filogermanismului arghezian. Ar fi util de lămurit și sistematizat, atât cât se poate, convingerile argheziene în domeniile politic, estetic, social, instituțional și celelalte, pe baza întregii biografii și opere, într-o discuție extrem de interesantă, care ar avea de relevat fluctuațiile de la un deceniu la altul sau de la o epocă la alta. În ce credea, cu adevărat, pamfletarul, care părea
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
parțială, vizând doar sectorul - totuși limitat - al pamfletului. Un efort de sistematizare a viziunii politice argheziene s-ar impune pentru întreaga operă publicistică a lui Arghezi, lăsată de prea multă vreme în voia haosului ei inițial. Analiza politică, sociologică și estetică a întregii publicistici argheziene, în sfera căreia pamfletul reprezintă, fără îndoială, nucleul de foc, va fi stimulată de acum încolo de faptul îmbucurător că avem o ediție cronologică integrală (pe cât a fost posibil) din publicistica lui Arghezi în volumele III
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
să cred că negativismul lui Arghezi, rezultat din pasionalitate și temperament, nu ajunge la nihilism, care presupune o filosofie. Când vrea să fie un pamfletar extremist, Arghezi uită ,pravila de morală practică", de care face atâta caz altă dată. Gratuitatea estetică și ludicul, negația de amorul artei sunt imorale în pamflet, care năzuiește spre o anumită eficiență, constând în anularea adversarului sau a ,obiectului" detestat, anulare cerută însă pe baza unor argumente rațional imbatabile. Altfel, crezând că ,totul e permis", pamfletul
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
între ,coordonata eminamente spontan-irațională a viziunii și cea eminamente deliberat-rațională a pseudo-viziunii", la care - am impresia - a renunțat. Astfel că proclamă acum hotărât că viziunile primare și viziunile secundare ,nu sunt și nu pot fi niciodată conotate axiologic pe plan estetic" (p. 85). Diferența dintre ele rămâne de natură morfologică, nu axiologică. În acest fel, criticul scapă de reproșul că ar conota pozitiv componenta irațională a viziunii, în sensul acordării atributului de autenticitate, iar componenta rațională, care intervine în etapa de
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
elaborare a viziunii, ar fi conotată negativ. Căci nu există viziune poetică în afara expresiei, adică în afara unui efort de elaborare cu o minimă participare a rațiunii. Viziunea neexprimată este o pură presupoziție. Ca o consecință, diferențele dintre mai multe viziuni estetice pot fi estimate estetic în funcție de gradul de elaborare a expresiei, în funcție de posibilitatea rațională a expresiei de a scoate la suprafață iraționalul. Prin urmare, dacă iraționalul este cu adevărat o sursă sau un factor inductiv al viziunii, aceasta nu se poate
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
fi conotată negativ. Căci nu există viziune poetică în afara expresiei, adică în afara unui efort de elaborare cu o minimă participare a rațiunii. Viziunea neexprimată este o pură presupoziție. Ca o consecință, diferențele dintre mai multe viziuni estetice pot fi estimate estetic în funcție de gradul de elaborare a expresiei, în funcție de posibilitatea rațională a expresiei de a scoate la suprafață iraționalul. Prin urmare, dacă iraționalul este cu adevărat o sursă sau un factor inductiv al viziunii, aceasta nu se poate materializa fără un efort
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
fotografică și cea cinematică (p. 47) solicită apelul la vorticismul lui Ezra Pound. Relația comparativă Blake-Novalis merită extinsă. Viziunea onirică, cu sau fără ancorări în Jung, ar putea conduce până la Dimov. Profetismul și ocultismul impun o confruntare mai stăruitoare cu esteticul atunci când e vorba de literatură. Caracterul elaborat al viziunii estetice vine oare în contradicție cu caracterul spontan, natural, atât de des subliniat de exeget, al viziunii profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
lui Ezra Pound. Relația comparativă Blake-Novalis merită extinsă. Viziunea onirică, cu sau fără ancorări în Jung, ar putea conduce până la Dimov. Profetismul și ocultismul impun o confruntare mai stăruitoare cu esteticul atunci când e vorba de literatură. Caracterul elaborat al viziunii estetice vine oare în contradicție cu caracterul spontan, natural, atât de des subliniat de exeget, al viziunii profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic -, considerat natural și spontan, fără nici cea mai mică suspiciune
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic -, considerat natural și spontan, fără nici cea mai mică suspiciune, una dintre cele mai mari farse din istoria psihologiei și a literaturii? Se câștigă oare dimensiunea estetică a unui text vizionar, fie că e vorba de poezie, fie că e vorba de proză, într-un mod spontan și natural? Noțiunea de ,produs" ca sinonim al viziunii datorate eului creator și factorilor inductivi ar putea fi înlocuită cu
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]