492 matches
-
funcționalității optime ar fi afectat obligatoriu frumusețea. Desigur, în Carta de la Atena, "realizarea dreptății sociale" prima asupra considerațiilor artistice și patrimoniale. "Cultul trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se arate îngrijorate de mizeria, promiscuitatea și bolile ce bântuie acolo. Aceasta înseamnă asumarea unor grave responsabilități" (Carta de la Atena, articolul 67). Totuși, căutarea habitatului funcțional a făcut
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la fel de penibilă că și celelalte piese, versiunea anonimă The True Chronical History of King Leir din 1594 fiind considerată superioară creației shakespeariene. Eseul lui Tolstoi își găsește justificarea doar în contextul tradiției receptării romantice, idolatrizante instaurate de Goethe și a estetismului și decadentismului care afirma la 1771: "Adeseori mi-e jenă de Shakespeare, căci se întîmplă cîteodată că, la prima privire, să mă gîndesc că aș fi putut face totul altfel! După aceea îmi dau seama că sînt un biet păcătos
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ovidiu, Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la cea de tip medieval sau renascentist. Bunăoară, datele fundamentale ale bizantinismului (estetismul duplicității, destinul individual privit ca teleologie mistică) ar explica predilecția pentru cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
de Institut de cercetare pentru jocul actorului. După o serie de sejururi în Statele Unite și Europa, Grotowski se stabilește în Italia, lângă Pontedera, începând cu 1986. Din dorința de a sanctifica teatrul, Grotowski clădește "un teatru sărac", care refuză orice estetism și se situează la opusul concepției wagneriene despre amestecul artelor. "În primul rând, scrie el, încercăm să evităm eclectismul, străduindu-ne să rezistăm ideii că teatrul este un compus din mai multe discipline. Încercăm să definim ceea ce deosebește teatrul, ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Trecut-au anii..., București, 2000; Poeme de exil, București, 2001. Repere bibliografice: Octavian Paler, „Am trăit bolnav de absență” (interviu cu Virgil Ierunca), RL, 1990, 6; Florin Manolescu, O utopie a diavolului, LCF, 1990, 16; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca despre estetismul torturii, VR, 1990, 3; Liviu Malița, Ovidiu Pecican, „Piteștiul” a fost dincolo de iad, APF, 1990, 3-4; Mircea Mihăieș, Arhipelagul MAI, O, 1990, 20; Ion Simuț, Tiberiu Ciorbă, Adrian T. Sârbu, Traian Ștef, Ioan Moldovan, Biografia unei cărți: „Fenomenul Pitești” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare amplitudine sub egida căruia se înscriu majoritatea pictorilor importanți în epocă. Arta rusă își deschide drum în Europa prin intermediul Operei de balet, pe acest fundal se detașează pictorul Leon Bakst, cel care realizează decoruri și costume flamboiante de un estetism ultrarafinat, pentru spectacolele prezentate cu succes răsunător în Franța. Din păcate, nu există o strategie similară și un vitalism pe măsură care să-i impună pe pictorii români în Europa, în ciuda unor succese izolate. Acest fapt se va realiza prin intermediul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate. Din "definiția" lui Rapetti rezultă o existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de puțin deplasată, ca și Grigorescu, Whistler era colecționar de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez, The Aesthetic Movement, Lionel Lambourne consideră că arta prerafaeliților în ceea ce ține de minuția detaliului și decorativismul ei implicit, întâlnește fertil voga japonizantă. "Ceața fină a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de vis dar visul omului de miază zi, nu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de una din ilustrațiile moderne"500. Reluând tezele enunțate de Ion C. Bacalbașa privitoare la noua grupare a Independenților, Alexandru Bogdan-Pitești face o precizare extrem de importantă, în genere trecută cu vederea, evidențiind nu numai preocuparea pentru "cultul frumosului", dar și estetismul subiacent acestui deziderat. El intenționează să facă din revistă nu doar un mijloc de vulgarizare a artei moderne contemporane occidentale și românești, dar și un obiect estetic, un obiect de artă, prin excelență unic, ca și unicatele ce vor fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Republicii Socialiste România, nr. 1, 1972, p. 151. 76 Ștefan Popescu, "Asupra picturei moderne, mai ales în Germania și Anglia", în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, Anul IX, nr. 1 și 2, ianuarie-februarie 1898, p. 59. 77 "Estetismul lui Ruskin", în Noua Revistă Română, I, nr. 3, 1 februarie 1900, reprodus în Ștefan Petică, Scrieri, vol. II, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și variante de Eufrosina Molcuț, Editura Minerva, București, 1974, p. 214. 78 Ibidem, p. 212. 79
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]