492 matches
-
1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la "Luceafărul" (1965-1967) și "Viața Românească" (1968-1971). Volumul "Poezia lui Eminescu", scris încă din
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
invenții frontale»; așadar, «aparent nici o voință de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții” "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții” "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor nepieritoare” (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor nepieritoare” (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor” privind resurecția baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat la sfârșitul vieții, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
Magia primăverii", semnat Șt. Petică, în „România ilustrată”, I, nr. 6, mai 1901. "Literatură și scandal", semnat Șt. Petică, în „Dorobanțul”, I, nr. 1, 19 februarie 1902. "Întâia cunoștință," semnat S. în „Dorobanțul”, I, nr. 60, 9 mai 1902. CRITICĂ: "Estetismul lui Ruskin", semnat St. Petică, în „Noua Revistă Română”, I, nr. 3, 1 februarie 1900. "Critica noastră literară", semnat St. Petică, în „România Jună”, II, nr. 62, 10 februarie 1900. "Poezia Nouă (I)", semnat St. Petică, în „România Jună”, I
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nr. 7, 10 iunie 1899. Literatură și artă română, III, 1899 "Povara crucii," I, II, III, IV, nr. 10, 25 august 1899. România jună, Anul I, 1899 "Menirea „României june"”, I, nr. 1, 2 decembrie 1899. Noua revistă română, 1900 "Estetismul lui Ruskin", semnat Ștefan Petică, I, nr. 3, 1 februarie 1900, pp. 42-45. "Estetismul lui Ruskin", semnat Ștefan Petică, I, nr. 3, suplimentul II din 1 februarie 1900, p. 44. România jună, Anul II, 1900 "Critica noastră literară", II, n.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, III, IV, nr. 10, 25 august 1899. România jună, Anul I, 1899 "Menirea „României june"”, I, nr. 1, 2 decembrie 1899. Noua revistă română, 1900 "Estetismul lui Ruskin", semnat Ștefan Petică, I, nr. 3, 1 februarie 1900, pp. 42-45. "Estetismul lui Ruskin", semnat Ștefan Petică, I, nr. 3, suplimentul II din 1 februarie 1900, p. 44. România jună, Anul II, 1900 "Critica noastră literară", II, n. 62, 10 februarie 1900. "Poezia nouă (I)," II, nr. 65, 13 februarie 1900. "Reforma
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Baudelaire. La începutul secolului XX, fenomenul denumit minulescianism, a stârnit mari controverse pe malurile Dâmboviței. Simbolismul a reprezentat un prim pas în evoluția liricii vremii. Poezia lui Minulescu urmărea să asocieze valorile sugestivității cu elemente umoristice, pline de muzicalitate. Un estetism dus până la ostentativ, o retorică autoironică. Ion Minulescu s-a născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881, în centrul Bucureștiului, pe strada Covaci, numărul 15. Cu o săptămână în urmă, Tudor Minulescu, tatăl său, murise în noaptea de
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
provenit din întâlnirea mai multor influențe, V. e un modernist întârziat, cu elanuri defensiv-paseiste în zona sentimentului, resimțite ca „lucruri de rușine” și contraatacate prin acidularea tonului. Critica a crezut că vede aici o poezie barocă, tensionată între „existențialism” și „estetism” (Gheorghe Grigurcu), dar se mai poate observa că această descriere, ca și alegerea termenilor, este exagerată, autorul fiind doar un liric indecis în alegerea mijloacelor de expresie. Simptomatic, unele poeme amestecă într-un discurs bazat pe topică neomodernistă refrene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura textelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în literatura realist-socialistă nu se poate face în afara concepției despre lume a clasei muncitoare, singura obiectivă din punct de vedere istoric". Se trage un semnal de alarmă că, datorită liberalismului (considerat un neoestetism), s-au manifestat și unele forme de estetism, cum ar fi: "Conceperea imaginii artistice ca un organism închis, autonom, analiza procedeelor artistice ruptă de semnificația generală a operei, părerea că valoarea artistică este desprinsă de gîndirea filosofică, de valoarea educativ-politică, iată cîteva trăsături ale acestui neoestetism. Tot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăsături ale acestui neoestetism. Tot de această latură se leagă și un alt aspect, pe care Eugen Jebeleanu l-a numit "critica de cameră". Limbajul ezoteric, adesea contorsionat, prețios, îngreunează lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Noul curent literar - 1899, Poezia nouă, Transformarea liricei -1900. Încercând să îi găsească începutul în lirica lui Mihai Eminescu și la Macedonski, aduce în prim-plan conștiința nouă (acceptarea contrastelor, a părții întunecat-subterane a eului) din care izvorăște. Adept al estetismului, de la care reține ideea perfecțiunii formale, ca și pe aceea a metafizicii fondului, P. a dovedit, în același timp, o evoluată înțelegere a spiritului național în artă și a dialecticii tradiționalism - modernism, anticipând disputele teoretice ale deceniilor următoare (Momentul național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
altele. Reprezentările privind declinul capitalismului vizau când tendințele de substituire a democrației cu o societate de masă, când descreștinarea pe care le secretă agnosticismul, laicizarea, secularizarea. În lumea imaginilor se constata accentuarea ruperii artei de util, de cotidian, căderea în estetism, inventarea artei absurdului de către Beckett, E. Ionesco. În filosofie, Kierkegaard, Nietzsche, iar mai recent M. Foucault și-au exprimat angoasele prin anunțuri mai alarmante decât iminenta "moarte a lui Dumnezeu", vestind "moartea omului", odată cu ștergerea științelor umane din paradigma concepută
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii la Cioran. P.S.: O notă sumbră, apărută în Apostrof, nr. 4/2000, defăimează tot ceea ce am scris pînă acum și nu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
I. Negoițescu. Vom poposi acum asupra unor inedite ale lui I. Negoițescu. Cîteva Fragmente dintr-un jurnal de idei, datînd din anii ‘40-‘50, înregistrează pulsul inconfundabilei sale personalități, într-o perioadă în care aceasta intrase în interdicția de publicare. Estetismul funciar al criticului iese triumfal la suprafață. Pe filiera contextualizării biblice, trăsătura în cauză apare explicată printr-o reacție a defensivei față de decepția căderii omului din rangul primordialității paradisiace. Pe de o parte, existențialul asociat cu criteriul moral, pe de
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare...», nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar, pe de altă parte, estetismul presupus și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului. Că în zilele noastre o asemenea poziție mai poate fi fecundă, sunt
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului. Că în zilele noastre o asemenea poziție mai poate fi fecundă, sunt convins. Aceasta fără să repeți unele dintre formulele retorice ale Manifestului. Nu e nevoie să te pui «în slujba valorilor nepieritoare», cum
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui Theodor Codreanu Eminescu Dialectica stilului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de o poetică a dublului referențial, care punea capăt, la noi, spiritului schizoid dintre artă și știință/filosofie. În cartea lui Theodor Codreanu, principiul estetic integrator devine Archaeus. "Autonomiștii" vor continua să citească Eminescu Dialectica stilului doar prin grila vechiului estetism, acuzându-l pe autor că părăsește terenul artei, când, în realitate, era vorba de o schimbare de paradigmă culturală în domeniul eminescologiei, cum au sesizat, în schimb, criticii Edgar Papu, Adrian Marino, George Munteanu sau Al. Dobrescu, apoi, Mihai Cimpoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în comparație cu scriitorii care compun generația căreia ar fi trebuit să-i aparțină prin vârstă și prin exigențele acesteia, își asumă, pentru începuturile literare, statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în provincie și să aleagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]