18 matches
-
în lejer, eventual în afara oricărui principiu moral, nici vorbă de încălcarea normelor elementare de comportament social sau a fidelităților esențiale (aici sunt de o constanță cineva ar spune că plictisitoare), nicidecum nu mă recunosc într-un model decadent, dandy-ist, estetist, deliciu al boemei, un fel de high-life pentru unii, asimilabilă pentru mine mahalalei culturale. Este vorba de un cogito prereflexiv, cum spun filozofii, înțelegând prin aceasta un contact special, de ordin mai degrabă senzitiv, cu lucrurile, un contact magic, ce
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
a eliminat și înlocuit la catedră pe G. Călinescu) pentru a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei muncitoare, concepția marxist-leninistă. Criticul nostru va raporta în fața Congresului că "de la o critică predominant reacționară, idealistă și estetistă, s-a ajuns acum la o critică predominant științifică, partinică". Impetuos, va prezenta principiul fundamental al întregii noastre literaturi ca fiind "acela al spiritului de partid, recunoaștere deschisă a faptului că pentru noi literatura face parte integrantă din cauza generală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vehemență tot ce știau bine că era marea literatură română, pentru a deschide drum liber imposturii realist-socialiste. Criticii aveau menirea de a se maturiza prin însușirea consecventă a metodelor științifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptată a rămășițelor estetiste și subiectiviste. Împlinirea acestor deziderate a impus desfășurarea unei "lupte grele în care forțele democratice din țara noastră, conduse de partidul clasei muncitoare, au înfrînt forțele reacționare, fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am întrebat, firește, cu mult înainte de a începe cercetarea, dacă am putea resuscita interesul pentru un segment atât de vast din creația argheziană cum este publicistica și, mai ales, în ce măsură am putea depăși clișeele unei exegeze ancorate în viziunea marcat estetistă asupra pamfletului creat de Arghezi. Un posibil răspuns a venit o dată cu lectura cărții lui Marc Angenot, teoretician abil al "cuvântului polemic și pamfletar", aplecat încă de acum câteva decenii asupra discursului critic și ideologic al "prozei de idei" din spațiul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i conferi o percepție proaspătă și, prin asta, de a-i imprima valențe noi, e supusă riscului unui derapaj spre artificial, prin frecventarea unei piste false, neproductive. Oricum, e vorba de o latură prea puțin cercetată, iar depășirea abordărilor strict estetiste ar putea constitui o provocare pentru orice tânăr exeget. Găsim îndreptățită remarca unui subtil și consecvent comentator al operei argheziene: Nici un cercetător literar n-a studiat încă până la acest apogeu al vîrstei (în ambele înțelesuri ale cuvântului vârstă) argheziene risipa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la nivelul segmentului specializat (criticul și expertul, în terminologia lui Paul Cornea), ci și în rândul celor mai puțin inițiați. Dacă poezia argheziană a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară, elitistă și estetistă, tradiționalist-eticistă și etnicistă sau critica mai tânără, entuziastă, și receptivă la nou), fiind respinsă vehement sau admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de mijloc pare să fi contribuit substanțial la rafinarea moravurilor, prin reabilitarea culturală a "sufletului" și a "iubirii".) De la aceleași ipoteze pleacă și Paul Cernat atunci când, într-un studiu recent 75, redescoperă o valoroasă literatură rămasă în umbră din cauza prejudecăților estetiste ale marilor noștri critici interbelici, mefienți față de cărțile cu mare priză la mase (e.g. Medelenii lui Ionel Teodoreanu). Sagacele universitar bucureștean analizează atent contextul socio-cultural de dinainte și de după Primul Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-se simultan pe sine ca personalitate armonioasă. Locul lui Vladimir Streinu se află între valorile perene ale culturii noastre. 16 II DOMINANTE ALE DEMERSULUI CRITIC În descendență maioresciană și, desigur, lovinesciană, Vladimir Streinu este și rămâne un critic estetic. Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
unor autori contemporani sau a clasicilor. Astfel de lucruri nu-i interesau pe criticii ideologici „puri“, de felul lui Novicov, ba chiar, observând că pe alții, precum Paul Georgescu, îi interesează, aceștia le taxau drept alunecări dăunătoare în formalism, devieri estetiste. Apropiindu-se cât de cât, prin amintita extindere a preocupărilor, de specificul criticii literare adevărate, textele lui Paul Georgescu din deceniile cinci și șase devin ele însele, fie și frag mentar, mai personale, mai expresive în formulări, ingenioase nu o dată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
construindu-se simultan pe sine ca personalitate armonioasă. Locul lui Vladimir Streinu se află între valorile perene ale culturii noastre. II DOMINANTE ALE DEMERSULUI CRITIC În descendență maioresciană și, desigur, lovinesciană, Vladimir Streinu este și rămâne un critic estetic. Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață, nici vasală acesteia: "Nu-mi plac estetizanții în artă tocmai fiindcă nu înțeleg arta. Arta este fenomen estetic, dar nu este estetistă. Frumosul și arta sunt valori supreme, tot atît cît viața, nu deasupra și nici dedesubtul ei". Și încă mai tăios: "Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, teoria artei este o preocupare absolut parazitară. Eu personal nu am gustat niciodată tratatele
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
acțiunile sale - în acest punct teoria vizează, discret, o adevărată ontologie, de vreme ce autorul poate afirma că interpretarea îndeplinește întotdeauna „funcția de călăuză a acțiunii” -, Ioan Pânzaru comite, în fond, un gest paradoxal. Pe de o parte, respinge o întreagă tradiție estetistă care vedea în literatură (în arte, în general) un domeniu strict autonom, care nu comunică cu celelalte seturi de valori. Pentru autorul Regimului interpretării, literatura se cere integrată într-un circuit educațional mai larg, în care reflecția morală și socială
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație nefericire, deci nepotrivire. Și neadevăr. S-ar putea ricana că e bine găsit? Apoi, această politologie paradoxal clasicistă, literară, devine estetistă. Încă o dată se constată cum imperiul literaturii, ca discurs, anexează totul, inclusiv politica. De aceea ajunge, pentru politicul extrem, suspectă. Româno-americanul ignoră, surprinzător, lipsa de pragmatism a politologiei idealistabsurde a lui I. L. Caragiale, fapt de natură să o denatureze, să
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață, nici vasală acesteia: "Nu-mi plac estetizanții în artă tocmai fiindcă nu înțeleg arta. Arta este fenomen estetic, dar nu este estetistă. Frumosul și arta sunt valori supreme, tot atît cît viața, nu deasupra și nici dedesubtul ei". Și încă mai tăios: "Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, teoria artei este o preocupare absolut parazitară. Eu personal nu am gustat niciodată tratatele
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
s-a prelungit și întărit în anii comunismului, când, timp de 20 de ani, între 1945 și 1965, n-a putut apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din motive de snobism estetist, adeseori ca reacție la cultura oficială politizată și inerent antiestetică a acelor vremuri), dar după 1989 pare a se fi diluat până acolo încât scriptura mateină s-a tipărit, în 1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese o
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și ambrozie" sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri". Poemele sale sudice sînt un adevărat serai poetic - cum metaforic le definește eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un întreg inventar al pietrelor prețioase. Iubitor al sudului și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și primul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și ambrozie”, sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri. Selectate, curățite de praful unui retorism insuportabil (căci, ignorînd Retorica, Bolintineanu este, poate, poetul cel mai retoric din secolul al XIX-lea!), imaginile lasă să se Întrevadă un mod particular de a privi și de a asculta. Evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]