19 matches
-
a muncii și sacrificiilor personale pe care le-am făcut în toată carieora noastră. De accea sprijinim cu multă speranță inițiativa parlamentară promovată de UZPR, prin care să ne putem bucura, măcar Ia bătrânețe de puțin confort material care poate estompa dar nu va șterge niciodată sechelele unor cariere făcute Ia foc continuu. 10.06.2015 Marian TUDOR, Fost redactor de emisiuni politice Ia Radio România Actualități, Fost redactor, apoi șef al Redacției Radio a MAI, Fost șef al Biroului de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/jurnalismul-creatie-3/ [Corola-blog/BlogPost/93407_a_94699]
-
esența sa sintetică și nu fotografică. Linia, trasată cu tuș, cu stiloul special cu rezervorul dublat, urmărește conturul unei figuri, după care se rupe și se ondulează, se răsucește în mici volute sau se îngroașă în hașură plină. Valorează cu estompă, pastel sau acuarelă în tușe de culoare dispusă aleatoriu pentru a accentua câte o trăsătură particulară a modelului. Expoziția care îl omagiază pe Eugen Drăguțescu este un fragment din existența unui artist care a oferit spectatorilor imaginea unei lumi cu
Eugen Drăguțescu: Jurnalul unei vieți în imagini by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104225_a_105517]
-
sertare, strălucit însă motivate de W. Faulkner (la pagina 51 se invocă numele Galsworty după o scenă întâlnită într-un local). Aș defini romanul lui Ion Catrina cu unul din multele sale texte: "Confuzi amintirile cu trecutul. Amintirile se pot estompa, trecutul însă te urmărește și se răzbună". Dincolo și dincoace de intențiile autorului, din dorința lui expresă de a realiza un roman psihologic, scrierea rămâne pur realistă, în clasicitatea notorie ca structură, având toate determinările de referință în această privință
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
însă amatorismul lui Aurel Petrescu care a realizat un film care conținea „o aglomerare de vederi - ce-i drept, frumoase, și unele chiar artistic realizate - dar în cadrul cărora nu se întâmpla nimic. Mai mult, atracția peisajului - neintegrată într-o acțiune - estompa și bruma de situații comice ale scenariului”. În anul 1925 Jean Mihail a fost și el tentat să realizeze un film despre Păcală, intențiile sale fiind prezentate în câteva articole publicate în revista "Rampa": articolul „Isprăvile lui Păcală în film
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
amintiri și sentimente în care senzații de proveniență incertă se împletesc cu noțiuni derivate și imprecise”204. În fața stimulului devenit ambiguu, spiritul începe să divagheze, reacția lui poate fi fluidă, capricioasă, nestatornică, iar contururile precise ale sensului comunicat se pot estompa; cu alte cuvinte, acesta începe să evoce o mulțime de lucruri. Rămâne în afara oricărui dubiu faptul că poezia lui Creeley „merge înainte așa cum vrea ea, prin dese reveniri la imediat și derizoriu, nu așa cum ar dori cei care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai bogați, mai onorați, mai puternici decât alții, sau chiar de a-i face să li se supună"7. Inegalitățile de ordin natural nu pot fi luate în discuție pentru că omul, indiferent cât ar acționa asupra lor nu le poate estompa. De aceea anticapitaliștii se vor concentra pe eliminarea diferențelor date de construcția socială umană, care au apărut pe parcursul evoluției umane. S-a discutat mult despre elementele de ordin doctrinar pe care socialismul și în special socialismul utopic le are în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care a fost O.: „Voi, neobositelor penițe Klaps/ și voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
nu-și modifică fizionomia literară, care rămâne aceea a unui prozator. Nuvelele și schițele din La fetița dulce (1933) - carte încununată cu Premiul de debut al Societății Scriitorilor Români - sunt, de fapt, un „jurnal basarabean”, în care un lirism cu estompă și ironia învăluită dau tonul fluentelor notații. În modulările unei melancolii din când în când surâzătoare, regățeanul surprinde agonia lentă a unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
psihologi și pedagogi (Le Bon, J. S. Bruner etc.). Blocajele mani-estării creativității De multe ori oamenii nu sunt creativi pentru că se a-lă în anumite circumstanțe: în prezența unor persoane sau în stări psihice care acționează ca blocaje ce pot estompa sau chiar anihila caracterul original al producției, mani-estarea creativă a persoanelor. Cunoașterea naturii acestor blocaje poate servi la instituirea unor proceduri de deblocare cu valențe -avorizante în exprimarea creativă: - O categorie de obstacole în calea creativității o reprezintă paradigmele, tradițiile
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
présenté dans cette étude mérite d'être relu parce qu'il a la capacité de faire revivre des mondes, des sentiments, des pensées sérieuses ou ironiques de telle sorte que leur ancrage dans l'époque, qu'ils ont représentée, s'estompe et ce fait est essentiel pour la résistance dans le temps de la littérature en général. À cet égard nous soutenons l'opinion de Jauss, qui, en descendance aristotélique promeut le catharsis comme condition essentielle de la réception de l'œuvre artistique
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Alba Iulia (din 1922). Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
recunoscut. Oare așa sunt eu? întrebă dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și acum în părete, lucrată în cridă 160 neagră cu estompa, figura lui stoarsă de sărăcie, brăzdată de ani, acoperită cu o barbă și un păr în care pieptenele n-a intrat niciodată, și nu puțină plăcere îmi face și astăzi vederea acestui desen, care îmi amintește timpul petrecut de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost Pogor. La început credeam după aerele și rodomontadele lui că o să ne facă marț pe toți. A lucrat și el portretul cerșetorului în cridă neagră cu estompa, dar a reușit să facă o caricatură care a stârnit râsul tuturor. Cerșetorul nu mai era cerșetor nici chiar om, ci se prefăcuse sub mâna lui meșteră într-o arătare hâdă, țapănă, un fel de idol de lemn fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Față cu această probă nerecuzabilă a inferiorității lui, recunoscută de el însuși, dânsul nemaiputând face bună figură în atelier s-a retras imediat și de atunci pănă în ziua de azi nu știu să mai fi pus el mâna pe estompă sau penel. Arta, desigur, n-a pierdut nimic, iar Pogor a rămas în opinia prietenilor săi cu un talent mai puțin. Mai bine de un an a mers societatea noastră fără dânsul. Am desenat și pictat fiecare mai multe capete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce comunică semenilor apariția miracolului, epifania: „Auziți, se desfac / frunzele merilor, prunilor, / caisul își aprinde florile. / Oameni, e ceasul minunilor” sau: „Ascultați: își scoate colțul un mugur dintr-o ghindă”. Deși nu are mari afinități cu simboliștii, U. cultivă uneori estompa, încețoșarea contururilor, umbratilul: „În astă-seară / umbrele altfel coboară. // Pasul lor moale. // Când răsare luna / sosesc câte una. Nu le auzi, parcă e toată / lumea de câlți sau de vată”. După definiția lui Eugen Simion, poetul, „bolnav de suavități” și aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
pe bună dreptate. Ambii, Goethe și Paladión al nostru, și-au expus sănătatea și robustețea, care constituie cel mai bun fundament al erecției unei opere geniale. Străluciți plugari ai artei, mâinile lor trag plugul și parafează ogorul! Pensula, dalta gravorului, estompa și aparatul de fotografiat au răspândit efigia lui Paladión; poate că cei care Îl cunoaștem personal disprețuim pe nedrept o iconografie atât de bogată, care nu exprimă Întotdeauna autoritatea și bărbăția de nădejde pe care maestrul o răspândea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ten și lângă niște mici butelii umplute cu soluții de tuș și cu apă de trandafiri pentru ochi, instrumente de ivoriu, nacru, oțel și argint erau Împrăștiate, risipite Împreună cu niște periuțe de lucernă pentru gingii; pense, foarfeci, perii de baie, estompe, crepoane și pufuri, baghete pentru scărpinat, alunițe artificiale și pile. El mânuia tot acest calabalâc...1 Decorul care absoarbe toate strădaniile dandy-lui de a ieși la rampă, sporind efectul unui costum, al unei freze sau măști, pare desprins dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am putea crede că sînt despre autorul Plumbului, căci, în mare parte, i se potrivesc. „în viața ca și în opera lui am găsit mereu aceleași năzuințe spre ideal, aceeași curăție sufletească, aceeași rezervă mîndră (aci e de pus o estompă - n. m.) și demnă față de lumea zgomotoșilor care au năvălit cu sălbăticie barbară înspre locurile cele dintîi, aceeași siială de a-și face drum printre ei ca să ajungă acolo unde trebuie să fie, aceeași atitudine sufletească ca [la] cei mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avut o cînd relatau, un fel de autocenzură: nu vorbeau despre cel ce a fost, ci despre cel ce a devenit. Bacovia a scos „minciuna” din poezie. A frînat tendința de a da drumul elanurilor și iluziilor. A pus o estompă peste reverii. „Notele” sale sînt „realiste”. Dintre poeții romîni, el e singurul care te invită să-l judeci mai întîi (ca să folosesc o disociere gen Mihail Dragomirescu) cu „imaginația istorică”, nu cu „imaginația poetică”. Tot ce spune pare adevărat, de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]