6 matches
-
avangarda, care tocește sentimentul, întinzîndu-l disperat, și prozaismul de ieri, de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
albe, cu profeți homeleși, cu yoghini schizofrenici proiectați în Shambala pentru a țese o înlănțuire de texte, într-o ordine condiționată (o altă regulă pe care o încalcă), care aduce când a David Lynch, când a Frații Cohen, când a estropiații lui Cărtărescu puși să joace șah cu (numai?) cinci negri mititei. Textele sunt aruncate neglijent, aparent în joacă pe o structură bine gândită, în care destinele se încrucișează ca în Tolstoi sau Dostoievski. La nivelul construcției și al strategiilor narative
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
roman și-o ține hramurile ei, bisericești aproape, și-o găzdui, prin colțuri, superstiții. Oricum ar fi, îi bănuim cu toții temerea de toată ziua, toată noaptea: prăbușirea. Spaima că într-o zi n-o să se mai poată scrie roman, că estropiații poveștilor din toate timpurile, ținuți acolo, iac-așa, și ei, de umplutură, s-or înmulți atît de mult c-o să rămînă numai ei, o castă de ciurucuri cu care n-ai, ca biet autor, ce face, și că pe toată
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații, surdomuții și nebunii cu acte, o umanitate bolnavă pe creștetul căreia scriitorul așează nimbul sfințeniei. Lumea jurnalului este în primul rând lumea lor, contemplată și asimilată de ,subiectul cunoscător", bun conductor de suferință - a lui și a celorlalți: , Din mâna
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
de dogmă ori de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii și pezevenghii, ei sînt vătafii și vechilii regimului". Pentru exemplificări, Vasile Băncilă își fișase citate din "Scînteia" și "Timpuri noi". * La fel de libere și curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60 și din '72-'73 conțin și o mulțime de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
de a-și părăsi prima nevastă și de a se căsători cu a doua“ (Auguste Jundt, Histoire du panthéisme populaire au Moyen Age et au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu cerșetorii, cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]