59 matches
-
nasul normal, a cocoșaților care au aerul a-i disprețui pe cei cu coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
cu moroi și noroaie. Mitologia lui nu e abordabilă antropologic, scoțând eventual la lumină scenarii coerente și reiterabile, ci e una fantasmagorică, abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
relevant dacă nu ar fi fost transformate în caricaturi ale istoriei; vestimentația și fizionomia neasociate caracterului insului le vor da șansa de a-și descoperi circumstanțe atenuante, de a se considera ființe umane; deci, faptul că unul "era micuț și estropiat și avea pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate în pantofi" (p. 46) și cealaltă "era oxigenată și cu gura mare" intră în zona banalului, iar descrierea lor rămâne superfluă, inutilă. Mă rog
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
data aceasta, spre surprinderea mea, observă hipermetria versului în varianta editată și atunci dezarticulează, cu de la sine putere, cuvântul hoardele, transformân- du-l în hoarde, pentru a reface metrul (nu însă și ritmul, ceea ce e cam subtil de observat). Astfel estropiat, versul lui Macedonski : Căci urzesc turbate hoardele străine devine, prin scrupul editorial : Căci vin dese turbate hoarde străine. Ne uităm din nou la Note (scrise de Coloșenco, nu-i așa?) și constatăm trimiterea riguroasă la "Oltul", 1874, 26 mai (p.
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
economie, vă dați seama, de sictir. Mai apoi, după cîteva scene proto-urmuziene, în frizerie, sau în capitole numite Emulații ori Elogiul omului uscat, Arghezi începe să-și pună poeziile pe proză (sau invers...), pasionîndu-se, ca de-obicei, după tipuri de estropiați. Amestecă, retușor de rebuturi în parte grațioase, anatomia transpirată cu delicateți de vers. Despre niște fire de păr: Era cenușa blondă, roșcată sau neagră a unei romanțe fumate." Monografia de Kuty cuprinde, la rînd, instituții după instituții, ale statului, ale
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
mai) trăiesc în România și nu sînt de origine etnică română. Evident, nu exclud agitațiile a tot felul de nimeni, eternii paraziți și profitori ai tuturor turbulențelor, frustrați, veleitari, ratați, complexați, nulități patente ce-și trag peste figurile lor de estropiați cultural viziera de cruciați ai cauzelor nobile și ai principiilor generoase, aliindu-se din pur și jalnic oportunism fie unora, fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
întîmplător, în mediile cu nostalgii totalitare încă vii și cu deprinderile discreționare întregi, cum este, de pildă, Călărașiul, vechii activiști, abia coafați, se luptă și acum cu monumentele, știind instinctiv că libertatea creației este cel mai crîncen dușman al lumii estropiate pe care ei încă o visează și poartă în gînd. Tot în această perioadă, asociind sărbătoririi Măgurei, pe care, de fapt, nu a sărbătorit-o nimeni, propria sa aniversare, a împlinit șaptezeci și cinci de ani și sculptorul Gheorghe Coman, părintele taberei
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
nu o secțiune printr-o direcție sau alta, cum nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală măsură, anvergura lui, cît și lectura biografistă, în jurul omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
sortită prin profesia ei de medic psihiatru să trăiască printre alienați psihic, să-i liniștească, să le vegheze crizele, să-i oprească de la gesturi care le-ar putea fi fatale. În Când lumea era întreagă eroul este și el un estropiat, de astă dată numai fizic, lipsit și de mâini și de picioare. Este pasionat însă de lecturi și nu poate altfel să citească decât întorcând paginile cărților cu limba. Bunelu, Pavel, Chiricuță, Calu, Costică Ologu, Fane Chioru sunt exponenți ai
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
fizic, lipsit și de mâini și de picioare. Este pasionat însă de lecturi și nu poate altfel să citească decât întorcând paginile cărților cu limba. Bunelu, Pavel, Chiricuță, Calu, Costică Ologu, Fane Chioru sunt exponenți ai lumii de la fund, cerșetori, estropiați, populează zgomotos povestirile lui Vosganian, care obține expresive imagini ale grotescului , neevitând nici duritățile. Imaginea mâinii cu degete rășchirate ieșind dintre gunoaie este emblematică pentru această reprezentare a vieții care face mult loc etalării cruzimilor. Un realism rareori îmblânzit de
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
clipă, am existat. Carnea noastră înspăimântată nu știe asta, dar o află târziu, prin pătimire și dezamăgire, prin cercetare și har, prin post și rugăciune, grupul de neuroni care, în craniul nostru, alcătuiesc homunculul ce-și zice Ťeuť". Această variantă estropiată a unei apocalipsis cum figuris populată de supraviețuitori ai lumii vechi pozând în arhangheli ai noului începe cu strigătul triumfător, ca într-o "victorie de la Samotrace" de carton: "Tovarăși, dictatorul a fugit", și se încheie cu revelația ororii. E vorba
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
secundară pe care concepția științifică se mulțumește s-o înregistreze fără s-o poată explica. Oricum, din caleidoscopul de dereglări muzicale pe care Sacks ni-l pune la îndemînă, fiecare cititor se poate alege cu ceea ce caută: cu exemple de estropiați care cîntă genial sau cu cazuri de idioți înzestrați cu ureche muzicală absolută, cu parkinsonieni cărora muzica le înlătură bîțîielile motorii sau cu epileptici cărora cîteva acorduri le provoacă crize mioclonice. Dar, mai mult, cartea e un prilej de reflexie
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
care a fost spartă de-a lungul timpului. Și, de aceea, a-l citi pe Platon înseamnă a măsura handicapul ce ne desparte de el. Să nu ne așteptăm însă ca handicapul acesta să ni-l recunoaștem cu seninătate: unui estropiat nu-i poți cere ca, punîndu-și în comparație cioturile cu plinătatea intactă a unui om teafăr, să-și recunoască imediat desfigurarea. Ar fi prea mult și prea umilitor pentru el. Așa și cu noi. Chiar dacă Platon e etalonul fărîmițării noastre
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din București "este lipsa de culoare. Un oraș fără culoare și fără suflet, desfigurat de 45 de ani de
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului de poeme de care vorbim, nu simte că se poate arăta în lume, că poate păși drept, cu capul sus, ca un gospodar la casa lui. Se simte estropiată, chinuită, parcă tot apare și dispare, se apleacă spre sine însăși, se analizează. Așa ia naștere cea mai cumplită dintre imperfecțiunile modelului de univers oferit de Doinaș - teama că Eul privește numai în Eu." (pp. 52-53). Cu aceste rare excepții
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
care nu suportă regimul atotputerniciei banului, al împărțirii timpului nu în ore, ci în roni. Comunismul a luptat cu regimul selecției naturale și a pierdut. Nu-i condamn pe nostalgicii lui, dar nici nu-i deplâng, cum aș compătimi un estropiat. în cartea de care tocmai ți-am pomenit, mă refer adesea la nostalgicii mari profitori. Mari nerușinați, în două vorbe. Acum, o să mă întrebi și ceva în legătură cu literatura? - îmi aduc aminte de rezervele lui Șerban Cioculescu în privința lui Nichita Stănescu
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
Însă, că lucrurile nu-i apar chiar atît de comice unuia care crede În Dumnezeu - sau În Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În folosul lui Dumnezeu, le ridicăm În slăvi Noblețea, iar cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minuțios și zguduitor al chipurilor suferinzilor. Era sarcina mea să îi identific și să fac scrisori pentru ai lor, însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un tablou cvasi-romantic, imaginea poetului secătuit și inutil, pe care obligațiile îl copleșesc
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
asimilată, în cele din urmă, normalității, trec, în studiul Rodicăi Zafiu, de clișee și stereotipuri, redescoperind prospețimea unor pagini parfumate precum cantalupii Orientului. Chantal Chevallier-Chambet analizează nesupunerea lui Istrati, citit prin dublul său, Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea lui de spații deschise. "Sous l
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
atât de defecți? De ce, atunci când avem de ales între adevăr și minciună, alegem minciuna? De ce preferăm ticăloșia onoarei? Ce ne împinge spre turpitudine, înșelătorie, lingușeală scabroasă, călcarea în picioare a minimei demnități? Mi-am pus speranța că o dată cu dispariția generației estropiate moral de experiența comunistă vom asista la renașterea unei Românii a tinerilor ce respiră doar pentru adevăr. Iată că, zi după zi, lista "netrebniciei românești" se îngroașă cu personaje recrutate tocmai dintre cei a căror lipsă de Dumnezeu nu e
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
din cauza statutului incert al lui Socrate - real, cât de real? în ce măsură Platon este delegatul și în ce măsură creatorul lui? - la Platon e mai mult. Recitesc Viața lui Eminescu, oarecum dezamăgit. Călinescu găsește o familie sănătoasă într-una de alienați, sinucigași, ftizici, estropiați. Amestecă presupuneri cu informații. Ce știe nu spune de unde știe. Fraza nu are plasticitatea de mai târziu. Nici Sadoveanu, zilele trecute, n-a mai fost acela pe care-l cunoșteam. Vorba lui Negrici: așa trec...
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria să se sfârșească la fierărie cu un adevărat Quasimodo dezarticulat, gesticulând fantasmagoric. Acesta îi fabrică copilului o sfârlează introducând în lăcașul cuiului o muscă
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
minune. Căci de vorbit, vorbeau, în fond, aceeași limbă: „Dom’le, discutăm de la bărbat la bărbat. Dacă vrei, și academic. Una e să-ți placă femeia ca parte a naturii consumabile și alta-i să fii obsedat sexual, precum niște estropiați ca Savin Bratu, care-și scutură capu-n căpăstru la orice miros de iapă - c-a rămas cu meteahna asta s-o poarte ș-acasă, și la serviciu -, ca piticu Vicu, zis și Mândra, cu o căpățână cât banița, de-
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]