10 matches
-
nimic și a rămas îndoit peste piept. Nu simțea nimic cu brațul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) și nu și-l putea mișca. Consultase mulți medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei și a estropierii de creștere. Această eră o problemă nouă pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia că un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declară el, era un aliment tămăduitor simplu - verișorul aproape identic și mai blând al usturoiului
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cel_mai_puternic_antibiotic_natural_din_lume_georgeta_nedelcu_1327418026.html [Corola-blog/BlogPost/359941_a_361270]
-
cele mai importante reviste ale momentului: România literară, „Contemporanul”, „Steaua”, „Cronica” ș.a. Ediția aceasta, ca toate textele interbelice reeditate între 1948-1989, a fost însă desfigurată de cenzură, fie prin neacceptarea a două confesiuni (Nichifor Crainic și D.Nanu), fie prin estropierea altora, eliminându-se cuvinte sau pasaje neconvenabile politic. Dl. Datcu a perseverat însă și a publicat anul trecut o a doua ediție a acestei culegeri în care se regăsesc textele a 16 autori, inclusiv cei excluși în 1971, cei mai mulți fiind
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
despre neputința de a-l gîndi pe Dumnezeu. Așa că, întărindu-se pe seama faptului că, neajutorați cum sînt, își mărturisesc neajutorarea, devin dintr-o dată puternici: își bravează infirmitatea preschim-bînd-o în virtute. Și astfel ciungii seamănă cu schilozii cărora mărturisirea publică a estropierii le dă aripi, iar teoreticienii brodează pe bandă rulantă contradicții: urîțenia e adevărata podoabă a frumuseții, minciuna e începutul adevărului și frica e pedala declanșatoare a curajului, în timp ce gîndirea începe de la neputința de a gîndi ceva, tot așa cum, de vreme ce știi
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
De ce? Pentru că mareșalul reprezintă echivalentul perfect al lui Ceaușescu. Dacă pe Pingelică încă nu-l pot lăuda pe față, măcar să se repeadă pe alter-ego-ul lui! Până vine rândul Stejarului din Scornicești, își fac mâna pe aliatul legionarilor - ei, sculele de estropiere spirituale ale comuniștilor! Cu atât mai mult cu cât - așa cum s-a văzut într-o emisiune de televiziune - românul de pe stradă habar nu mai are cine-a fost și ce-a făcut cel supranumit "Câinele roșu" (poreclă ce explică, totuși
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
obezitate monstruoasă, ciclopi, cu buză de iepure, cu unsprezece degete la mâini și la picioare, cu pielea vânătă de la o malformație cardiacă, leproși, atinși de antrax, de scrofuloză, de vitiligo, șirul curb de statui gigantice îmbrățișa cu un inel al estropierii sala rotundă, pe nesfârșita căreia suprafață înainta către centru, ca o procesiune de acarieni, convoiul mortuar. Maria străbătea, privind cu gura căscată în jur, vaste suprafețe colorate, închipuind, desigur, pe podeaua dulce de piatră semiprețioasă (malachită? obsidian?) un vast desen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ce-acum și de-a pururi în somn să-i răstoarne"). De departe însă cea mai seducătoare transformare o suportă, în poezia lui Emil Brumaru, femeia. Nu mă refer atât la cele câteva reprezentante ale feminității care își marchează, prin estropiere, diferența o diferență, tocmai, pervers fascinantă față de prototipul generic. Reparata cu cei trei sâni mistici și două suspine laice, Pirata chioară de un sân și Glycera ai cărei sâni fac să zboare Fluturii din pandișpan sunt, contrar aparențelor, tocmai simboluri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui mamă moartă este cântată într-un superb Bocet, Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în aburire, întunecare, uneori chiar alienare totală de sine. Și, cel mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind pe undeva de întunecatele cântece de dragoste și moarte ale Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine și de celălalt, ca secvențe ritualice obligatorii într-o eternă antecameră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă lirică tocmai de-solidarizarea și închiderea într-un cerc al suferinței singulare, căci declanșate, simultan, de mai mulți factori. Un sumbru inventar al cauzelor estropierii ființei lăuntrice constituie materialul poetic ideal pentru una dintre cele mai ironice artes poeticae din carte. Plasată, de altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și ca anticipare a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de detașare totală care este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai îngrozește, căci este simultan o reîntâlnire cu dătătoarea de viață, deci o binefăcătoare regressus ad uterum: "de ziua Mamei/ să vină Îngerul Durerii/ să-mi rupă deget după deget/ cum se frâng lemnele/ din raze/ ale tristeții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]