759 matches
-
vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă. De ce, dacă e știut că nici o reflectare nu-i cu nimic mai mult decît originalul, căutăm în
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
luat cu asalt două scaune de fier de pe culoarul din mijloc și ne-am pregătit să ne petrecem noaptea acolo. După cum se temea ea, furtuna a biciuit temerara ambarcațiune pe cînd traversam fluviul Magdalena, care la o mică distanță de la estuar are un temperament oceanic. Eu cumpărasem în port o provizie zdravănă de țigări dintre cele mai ieftine, cu tutun negru și o foiță căreia nu-i lipsea mult să fie hîrtie de ambalaj, și am început să fumez în felul
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în care nu există nici măcar o tufa sau un pâlc de copaci. Este doar iarbă crescută pe un sol tânăr, brăzdat de mini canale în care apă și-a făcut loc cum a putut, în unele zone ajungând să formeze estuare, în altele mlaștini sau mici lacuri. Serile crepusculare au un farmec aparte însă , adus de ceață lăptoasa care învăluie tundra într-o haină fină. În zilele clare și liniștite, mergem singuri sau în grupuri mici, pe cel mai de nord
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94295_a_95587]
-
la Lisabona, oraș vizitat în două rînduri de protagonistul romanului. Considerată de mulți geografi "ultimul oraș mediteranean", Lisabona are cîteva caracteristici bătătoare la ochi: se desfășoară în marea ei majoritate pe coline abrupte și este construită pe țărmul nordic al estuarului fluviului Tejo, care se deschide într-un imens lac interior (de peste 260 km2). Orașul, de o mare vechime (numele este de origine preromană, iar prima atestare documentară datează din 198 î. C.), a devenit capitala Portugaliei la jumătatea secolului al
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
a-l cunoaște legat de Lisabona. întorcîndu-se, după douăzeci de ani, din Orient și venind pe uscat, dinspre Algarve, protagonistul "intră" în oraș tot prin Belém, ceea ce presupune un straniu itinerar.: în loc să traverseze Tejul prin zona cea mai îngustă a estuarului, aflată chiar în fața orașului, așa cum face toată lumea, ar fi trebuit să meargă o sută de kilometri în plus. Ca orice roman postmodern care se respectă, și Evanghelia după Arańa trebuia să invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Corei. Știrea săptămânii Delta în pericol Președintele ucrainean Leonid Kucima a inaugurat joi, în pofida criticilor occidentale, contestatul canal Bîstroe, care traversează rezervația protejată Delta Dunării și permite Ucrainei să aibă acces navigabil la Marea Neagră. Aflat la bordul unei nave în estuarul Bîstroe, liderul ucrainean a declarat „Ordon reluarea navigației în partea ucraineană a Deltei Dunării“, subliniind că toate criticile față de acest proiect nu au avut caracter ecologic, ci politic și economic. Liderul de la Kiev a mai afirmat că în timpul construcției canalului
Agenda2004-35-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282820_a_284149]
-
fosfor pe calea victoriei: (iisus reînviat pe patine de fosfor picioroange de lux); ,,mie mîinile mi s-au lungit incredibil de mult girafe de carne" (ibidem); ,,craniul meu măturînd viețile contemporanilor milimetru cu milimetru" (ibidem); ,,poezia măturătoare de fluvii și estuare femeie de serviciu a știucilor și a crapilor" (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae (VI)); ,,poezia ca un transatlantic cu oameni nenăscuți plimbîndu-se pe puntea largă ca-n rai" (fotografiați de jebe ziua mondială a
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
unei invitații primite din partea Casei Scriitorilor Străini și a Traducătorilor (Maison des Ecrivains Etrangers et des Traducteurs) de la Saint-Nazaire, de a petrece, în apartamentul oferit, pe rând, unor scriitori din multe părți de lume, la un etaj 10 deschis către estuarul Loarei la întâlnirea cu Atlanticul și spre marele șantier naval al orașului, un fragment de timp dedicat scrisului și lecturii. Am găsit în vicepreședintele Casei (care este și directorul literar al revistei înscrise sub inițialele instituției - MEET - și al colecției
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de metri de locul în care mă aflu. Sunt foarte mulțumit când mă găsesc în situația de a fi oprit de cineva care s-a rătăcit într-un oraș, ca să mă întrebe care e drumul cel bun... Fiind vorba de Estuar, de Nantes și de Saint-Nazaire, poate că ele au avut o anumită influență în privința acestei fascinații a călătoriei... Fără îndoială... Dar aceste spații portuare, deschise, le-am descoperit și prin lecturi - de exemplu în Marcel Schwob în ce privește Nantes-ul, apoi în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii de cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a decis ca poezia lui Ștefan Drăghici să se termină brusc, în dimineața zilei de 27 noiembrie, într-o ceață mult
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
un șerpuitor firicel cafeniu, iar o furtună de nisip în Sahara arată ca o ceață de culoarea cafelei cu lapte. Dacă Alpii europeni arată destul de teșiți, Munții Himalaya par a nu-și pierde nimic din semeție, spărgând parcă cerul, iar estuarul Amazonului impresionează prin proporții... - Scrieți printre amintirile Dumneavoastră din Cosmos că zilnic, între orele 19.30-20.00, treceați pe deasupra României. Cum se vedea România din Cosmos? - Era cel mai așteptat moment și îl parcurgeam cu emoție că îmi văd țara
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92471_a_93763]
-
cu brațe proprii. Frate! De-ajungi aici vezi minuni după minuni În labirintica încrengătură a canalelor - păsări mii Cuibăresc lângă nuferi, printre săbiile stufului, lăstuni Îți zboară lângă tâmple, rațele-s urmate de pui aurii. Cormoranii emit sunete ciudate lângă estuar Își cheamă tandru iubitele când se lasă înserarea Au făcut din acest loc mirific un amplu sactuar Aici viața își urmează firul, cunoscând eliberarea. Pelicanii- în cârduri se iau la-ntrecere înotând Ei sunt campionii deltei, dar și pescarii sanitari
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
unde trece în ochii fraților călugări drept scrîntit, dar unul care se bucură fără nicio încîntare de "celebritatea" celui ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu. Părintele Anatoli se află refugiat pe o mică insulă, Ostrovul, loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o față de masă nouă, cu dungi albe și roșii, ca de braserie. Degetul lui Alioșa alunecă dintre buze și ochii i se deschi seră într-un alt ochi, de apă clară, estuar al nuanței lui Dominique. — Rusule, să mânânci tu asta! Îți spun că e genial! Dă-mi creta să scriu! — Nu mai avem cretă! — Cum nu mai avem cretă? — Uite-așa, ai folosit-o pe toată alaltăieri, când cu aspicul de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în toiul micului lor război personal, aveau încă și mai puțin timp ca de obicei ca să mă piseze. Eu umblam de colo-colo cam pierdut și, când m-am regăsit, eram membrul unei bande de mici găinari în zona cheiului, lângă estuar, unde fluviul și marea se întâlnesc ca să-și încheie socotelile cu viața. }ara copilăriei mele era o miniatură într-o sferă de sticlă, din cele care produc zăpadă de polistiren dacă le scuturăm, dar în care, dacă nu le scuturăm
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
noroi și nămol. Tata înainta cu grijă pas cu pas, oprindu-se pe-alocuri ca să studieze cel mai bun mod de a ajunge la povârnișurile mai uscate și mai puțin înclinate deasupra Plajei. Râul inundase șoseaua lângă vale, săpând un estuar în nisipul de unde mareea se retrăgea deja. Nisipul nu lipsea pentru isprăvile fantastice ale acelui cavaler care avea să devină crainicul meu. Atât descrierile tatei cât și ale cavalerului tauromahic concordau în privința aspectului apocaliptic al Plajei, al drumurilor blocate, al
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă estuarul râului Tejo s-a distilat o sinteză arhitecturală fără precedent și fără ecouri imediate în restul Europei: așa-numitul stil manuelin, un fel de baroc flamboiant, în care vocația decorativă și cea a broderiei în piatră ating paroxismul. Capodoperele acestui
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
este acum un model de integrare a tendințelor de ultimă oră în urbanistica milenară a Lisabonei. Palmierii din oțel alb și sticlă mată ai gării proiectate de spaniolul Santiago Calatrava rimează perfect cu podul lung de 17 km azvârlit peste estuar, cu futurismul edificiilor, dar și cu Parcul Națiunilor și surprizele sale (de pildă, "vulcanii" din ceramică policromă ejectând coloane de apă). Elogiile de mai sus nu exclud ambianța ușor vetustă, lipsită de obsesiile ipohondrice ale "lumii hipercivilizate". Nici străzile uneori
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
poartă, la o repede vedere, vîrsta și cultura cu ținută severă, cu, să zic așa, seacă ostentație. Dimpotrivă. Peste tot găsești rozuri și auriul nou al restaurărilor, preluînd cam din grabă iluziile destrămate și întreținute vanitos ale imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de mode, de fel de a-ți pierde viața, avînd în minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
vrăjitorie și funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schițate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spațiul de joc informal: Muzeul Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
majorității posturilor de radio private de la noi (ca să nu fiu acuzat de subiectivitate, nu mă voi referi aici la Radio Europa din Lisabona, ale cărui programe ating înalte cote de rafinament jazzistic). Marginal-ul - numit astfel după șoseaua ce urmărește estuarul fluviului Tejo până la vărsarea acestuia în Atlantic - propune muzici atractive, inteligente, deloc superficiale (chiar dacă eludează elitismul), din zona de interferență a jazzului mainstream cu forme evoluate de blues, rock sau pop. O demonstrație cotidiană, oră de oră, că un radio
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar în ziua în care au primit ultima comandă. Era un petrolier vechi și unsuros. Se numea Anubis. La ăsta am muncit io. Toată fierăraia de pe punte. Și, într-o zi, eram suit sus, sus și mă uitam așa, peste estuar, și dintr-odată m-am hotărât că vreau să fiu femeie. — Adică nu te-ai mai gândit și înainte la asta? Lui Bull nu prea îi venea să creadă. Citise o mulțime de articole din reviste despre subiectul ăsta. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]