4,474 matches
-
Lacrimile lui, ca niște fulgi albaștri, ar fi ars iarba, ar fi găurit pietrele. Până la urmă, cred că s-ar fi urcat pe Vârful Omu și ar fi rămas acolo, sperând să slujească de releu pentru toate semnalele rătăcite prin eter, căutându-și obosite ținta aproape uitată. Dar pentru că s-a gândit la toate astea, Dan a rămas cuminte în ghearele tigrului din vis, așteptându-și prietenii să vină și să se împărtășească nestingheriți din trupul sufletului său, ba chiar cu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
într-un domeniu al artelor conservator în exces și impregnat puternic de secrețiile propagandistice de toate culorile, a plutit o vreme prin aer, s-a transmis folcloric prin cercuri destul de restrînse, apoi, asemenea oricărei existente imponderabile s-a pierdut în eter, acolo unde îi era și locul. Iar Sf. Gheorghe din Piață Sf. Gheorghe a fost uitat și abandonat în eterul ceva mai precis al micului careu dintre clădirile timișorene. Dar dincolo de orice disfuncție a memoriei și de apariția oricăror priorități
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
vreme prin aer, s-a transmis folcloric prin cercuri destul de restrînse, apoi, asemenea oricărei existente imponderabile s-a pierdut în eter, acolo unde îi era și locul. Iar Sf. Gheorghe din Piață Sf. Gheorghe a fost uitat și abandonat în eterul ceva mai precis al micului careu dintre clădirile timișorene. Dar dincolo de orice disfuncție a memoriei și de apariția oricăror priorități cotidiene, lucrarea Silviei Radu nu poate fi nici uitată și nici abandonată. Și asta pentru că ea reprezintă, în afară oricărei
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
lipsurile vieții, dacă nu vei mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi în viață? - Nu, răspunde Socrate, eu
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
Mihai Apostol Nu cu prea mult timp în urmă (decembrie 2000), un comunicat de presă, lansat în eter, anunța hotărârea liderului de la Kremlin, Putin, de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmând ca textul să fie adaptat la condițiile actuale din Rusia (oare doar atât țintea "reîntoarcerea"?...). Știrea aceasta paradoxală, după mici comentarii temperate, a
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
totul interesează. Tot ce trebuie să facă un scriitor este să accepte ca literatura să se scrie "de la sine". "Eu nu aveam nici un rol", spune el. "Răspunderea aparținea altcuiva. Eu nu eram decât stația de recepție ce retransmitea apoi în eter." Într-adevăr, Miller-povestitorul este un insolit, un egoist preocupat foarte puțin de narațiune, și mai mult de înregistarea fidelă a unor secvențe. La Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă într-o idee/ viețuirea cea aleasă/ scrie și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior numit Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența” (Bună seară, Doamnă Moarte). În felul acesta tema provinciei se topește într-o perspectivă fără suport localist, precum o decolare în eter. Ion Beldeanu: Realitatea are chipul t\u, Ed. Dacia, 2002, 132 pag.
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
paharul și închin Pentru secretul cel divin Ce se transmite doar din tata-n fiu. Și șunt de două ori nebun: Pentru Christ, pastorul bun Și pentru diavolul cu calea lui banală Dar pin-atunci șunt prizonier În cerc de orbitor eter La ora închiderii, ora finală. Closing Time Șo we’re drinking and we’re dancing and the band is really happening and the Johnny Walker wisdom running high And my very sweet companion she’s the Angel of Compassion and
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
se întîlnesc, se încîntă reciproc, într-un dans a ceea ce ar fi putut fi. Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri al cărei rost nu ar putea fi decît gratuita sa comunicare în eter: "să cînte mutul. să vorbească tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme închise acolo etanș?)/ cine-a strigat odată și nimeni dar nimeni/ n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
și pierit." Să zicem că urmează așa: Mahina apartamentul mi-l zobește și se-ntinde/ Pînă ce tot Bucuresciul sub carcasă îl coprinde,/ Pînă carul i se-nalță pîn-la stelele dîn ceruri,/ Literi tari dă plumb să-mbracă în eternele eteruri/ Iar în bandă să-ncrustează cochilii dă cuasari./ Atomii mahinei crește ca cît stelele de mari./ Este însuși universul în de care locuim./ Un alt univers mai mare, gigantescul Elohim,/ Cu degeți schinteietoare dă comeți și supernove,/ Bate la mașina asta
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
este primul post particular de radio apărut în Craiova în baza Legii Audiovizualului și a licenței de emisie cu numarul R 111 din 01 martie 1995. Vocile redactorilor postului de radio Horion s-au făcut auzite pentru prima data in eterul craiovean pe 5 septembrie 1995 pe frecvența 103,6 MHz. De atunci radio Horion emite non stop. Radio Horion a fost conceput că un post axat pe informații, muzica, animație și emisiuni tematice care să fie accesibile unui număr cât
Radio Horion a implinit pe 5 septembrie 2013 18 ani de emisie [Corola-blog/BlogPost/94306_a_95598]
-
GHEORGHE, FLORIN GABRIEL ANDREI, OANA CĂTĂNOIU, CIPRIAN BUSUIOC, LIVIU HORĂSCU, NELU BOLCU, DANA LIȚA, ELI FILIP, OANA STĂNCULESCU, OVIDIU BOȘOTEANU, RODICA TĂNASIE, ION SECU, CONSTANTIN HORĂSCU, CRISTINA SPĂTARU, ANDRA POMANĂ, ANAMARIA DRĂGHICI, LAVINIA BOCEA. Astăzi, cu ocazia majoratului Horion, în eterul craiovean, pe frecvența postului de radio se desfășoară o mulțime de activități în direct cu ascultatotii. Radio Horion oferă o mulțime de premii ascultătorilor fideli. Începând cu ora 18.00 la Teatrul Liric „Elenă Teodorini” se organizează un spectacol extraordinar
Radio Horion a implinit pe 5 septembrie 2013 18 ani de emisie [Corola-blog/BlogPost/94306_a_95598]
-
căci, da, încă suntem câțiva pe aici care așa ne ducem anii, scrijelind strofe - pești pe uscat, cămile sub ape, rădăcini rămase în aer, inși anapoda care n-au niciun înțeles fără versuri, prin venele cărora nu curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
ai citit deja acolo unde ești și mă privești cu milă chiar dintre literele lor te vei preface că m-asculți? te vei milostivi să calci iar pe caldarâmul străzii mele pe parchetul odăii mele? Materia îți mai spune ceva? Eterul dintre cuvinte și lumina ce dezleagă umbrele sunt azi singurele tale repere? Poate că ești lângă mine fără să-mi poți semnala aceasta. Neștiutor mărginesc chiar energia plutirii tale. Tu îmi dai clipele când sunt mai presus de mine cu
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
apa e incoloră și inodoră că are gustul cel mai bun din lume și fără ea nu putem trăi că respirăm că inspirăm că expirăm cum se aude la radio vocea speakerului prin aer cum se vede la tv prin eter dar tatăl meu nu putea nici înțelege cum de îmbătrânim tatăl meu era medicul tuturor acestor îmbolnăviri și nu credea vreodată c-o să murim. Aș fi vrut să-i zic și bunicului meu toate astea.
Tatăl meu era și el poet by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/4446_a_5771]
-
se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea care supune timpul și redefinește spațiul prin atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
baze teoretice Ťserioaseť (nu rareori echivalînd cu sofisticarea tehnicistă a limbajului critic), face să fie ignorat caracterul cu adevărat Ťmonumentalť al activității unor foarte buni critici ai actualității." Cuvinte pe care avem toate motivele a crede că le aprobă din eter magiștrii noștri din interbelic, nu tocmai "depășiți", așa cum le-ar plăcea unora a-i socoti, și pe care nădăjduim că le-ar contrasemna cei mai lucizi și mai dotați confrați ai noștri din actualitate. Spre a risipi impresia falsă a
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
a deschis gura, emițând: "despre Maurer vă pot spune câte nenumărate ticăloșii a făcut", crainicul i-a tăiat-o scurt, ca și cum ar fi ocolit o obscenitate. Sau, poate, suferise, în copilărie, de oreion... Supraviețuitorii vechii gărzi ne trimit bezele prin eter. Cine ar avea ceva împotrivă? Vremurile au fost aspre, ba chiar teribile, mulți au căzut, și nu numai din rândurile adversarilor politici, dar și ale celor mai buni fii ai poporului gratificați cu ciocănituri de levier în țeastă. însă acești
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
familie este foarte recent... Aceste reflecții, și altele încă mai dezabuzate, pleacă de la un poem al lui Lucian Blaga, ,Numele" Ziua câteodată, uneori și noaptea, venind din occident spre țara dimineții, prin mine numele meu trece. Pe unde largi, bătând eterul, prin stratosferă, numele meu trece. Și prin azurul crud. Și prin tăcerea ceții. Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul, eu nu-l aud. Încredințat pământului voi sta cândva, mai nemișcat decât o stea. Odată voi zăcea
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]