1,024 matches
-
la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau spirit eteric. în orașul acesta superb, dorințele sunt excitate la culme, natura se estompează, ținută la respect de arhitecturile fantaste ale granitului și asfaltului. Mă liniștesc de �a dori" privind intens un măr, mirosindu-l, observând structura lui sofisticată: o planetă în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
deasupra de cer s-a ridicat. 2. Neprihănite glasuri Te laudă În cor Și fac pe cei potrivnici si-nversunati să tacă. Astupi astfel și gură și inima opaca A insului cu suflet viclean, răzbunător. 3. Cand bolta o contemplu, eterica-Ti lucrare, Nocturnul cer cu aștri de foc Împodobit, 4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit? Ce-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri l-
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
alchimic, ale visului cabalistic și ale visului magic, în general, acel moment unic în care totul conține totul, în care virtualitatea se mișcă o clipă, apoi se redresează și o apucă în altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică, iar interioritatea o enormă combustie polimorfă. într-o netă opoziție cu toată civilizația descriptivă a imaginii, așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
pești, plante, crustacee etc.-, Focul este reprezentat prin recuzită și flacără, el fiind atît element în sine cît și spațiu de conversiune în care celelalte elemente se întîlnesc și se sublimează. în imaginea lui intră, deopotrivă, mineralul, vegetalul, acvaticul și etericul. Și în același registru sunt descrise toate celelalte elemente. Acest nivel al decriptării și ordonării lumii, cel al contemplației globale, se suprapune, însă, unuia particular, al analizei semantice și textuale. Obiectul său este limbajul, în general, și limbajul plastic, în
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
fizică, sînt înlocuite de olfactiv. Acesta, așa cum remar-că Ștefan Borbely în postfața cărții de care ne ocupăm, "e cel mai desprins de materie, deși o conține (...), fiindcă exprimă nu atît textura materiei sau vecinătatea sa tulburătoare, înrobitoare, ci reflexul ei eteric, prelungirea în ne-formă". Asistăm, așadar, prin intermediul mirosului, la o insurgență împotriva formei. E denunțată fățiș "libertatea fricoasă a formelor" (Măști putrede). Simțul tactil se dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Crono-Art-ul, adică arta de a da timpului o formă exemplară, este la fel de rară ca resorbția în divin prin iluminare și prăbușire mistică. Reprezentantul unic al acestei arte desăvîrșite, în care Creația și Creatorul se contopesc într-o construcție viguroasă și eterică în aceeași măsură, este acum maestrul Ion Irimescu. Patriarh al sculpturii românești contemporane, așa cum încercam să-l descriu cu un alt prilej, Ion Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
cu emoția) catalizează pornirile morale, dă o formă umorilor, care e însuși sensul lor decantat. Sensul creează cîmpul în care contrariile se reazimă unul de altul, în care pot sugera o armonie a dizarmoniei. Un cîmp în care contează densitatea eterică a fulgurațiilor: "poate că ar fi o greșeală să le spui oamenilor/ ceea ce nu vor să afle/ mai ales acum cînd fără ochelari/ vezi numai departele/ cam la jumătatea drumului între cer/ și pămînt/ probabil și magicienii/ simt uneori nevoia
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu printr-o elevare eterică, ci printr-o pogorâre în straturile primitive ale limbii, nu prin repetate devieri de la sensul imediat, ci prin succesive contrageri ale puterii de iradiere semnificativă. Po(i)etica lui Nichita Stănescu, tinzând să revină la gradul zero al scrierii, se
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
așază, ca o simplă însemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scîndurei. Geometria se adună uneori într-o formă recognoscibilă, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
cu un anumit gen de grație și de cochetărie. Despre el se știe bine că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un colorist eteric și cam atît. Iar cine merge cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale, va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi cu toți atomii și cu toții zeii lor căzuți în noi aduși de praful stelar. vânturi eterice au înnoptat în văi cu pulberi de fier și de aur și stropi de uraniu - elemente nenăscute odată cu universul ci după o îndelungată ciocnire sfâșietoare clocire-n vibrații stranii meteori ne-au adus în gheața lor viață și mamele noastre
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
dinți, deschisă. La cățelușa asta mă uit ca la o rudenie. Nici pe noi nu ne poate nimeni alunga din credința că se mai poate trăi în poezie ca-n craterul de blând vulcan, printr-o explozie și-o ardere eterice. „Căci aceasta a privit-o și înainte de a intra în întunericul mai presus de lumină”.
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo, căci, rar - dar continuu, mulțimi de umbre eterice, fără de nume și chip, în tăcere deplină, ca-n transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
fi telepatic transmise sau, oricum, printr-un mod aflat dincolo de puterea mea de percepție). Totul părea ca un centru diriguitor, marcator de destine ■ acceptate însă cu seninătate și ataraxie, fără vreo urmă de protest sau de nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura T, 2003. 118 pag., f.p.
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
lor de sacerdoți voluntari și de oficianți iluminați la porțile misteriilor brâncușiene, oricînd pregătiți spre a săvîrși gratuit marea liturghie a intercesoratului, sculptorul iese iremediabil din spațiul acțiunii și al gîndirii artistice și se volatilizează în mediile transcendeței asemenea substanțelor eterice eliberate din captivitatea unor tainice creuzete. Dar dincolo de această bibliografie vastă, în care analiza temeinică și perspectiva rațională trebuie să țină piept asaltului plin de fervoare al luptătorului cu mintea odihnită, cercetătorii lui Brâncuși au oferit mereu explicații mecanice în ceea ce privește
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
prăfoasă a zilelor de vară. Și asta, ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor temperat-continentale, evident ale culturilor apte de reprezentări simbolice și de codificări artistice, născute din coliziunea unei retine simțitoare cu majestatea eterică a zăpezii. Dar, de , satanizarea zăpezii, bocetele prelungi, de tragedie antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni și jumătate, a nins, în sfîrșit. Problema este mult
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
părăsește apoi brusc, spre sfîrșitul vieții, registrul cromatic pe care l-a consacrat de-a lungul anilor, abandonează tonurile grele, încordările telurice și melancoliile crepusculare pentru a intra la fel de neașteptat într-o lume solară, predominată de alb și de culori eterice. Compoziția însăși suferă profunde modificări, în primul rînd în sensul schematizării ei, foarte apropiate sistemului bizantin de codificare vizuală. Elementele de limbaj capătă o mai puternică autonomie, relațiile în interiorul imaginii se abstractizează, iar convenția estetică sau, mai exact, invitația privitorului
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
și ea acoperă o arie artistică și mediatică enormă, de la grafica propriu-zisă, de șevalet, la grafica de carte, la cea publicitară, și pînă la experiențele tehnice și expresive cele mai diverse, percepția artistului în spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
cei care își asumă rutina inerentă înfruntării cotidianului. Puțini eseiști de după 1989 s-au dovedit mai preocupați de ceea ce "se petrece pe tăcute, aproape pe neobservate și deloc spectaculos" (în zonele de frontieră, acelea concrete care nu întotdeauna coincid cu etericele frontiere ale spiritului, în vastele bazaruri care funcționează ca puncte de coagulare ale noii lumi, în trenurile fără de care "nu ar fi existat o cultură europeană, un fin du sičcle". Firesc, această lume în transformare aduce cu sine și o
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
idei fără nici un suport determinat constituie, de fapt, o nesfîrșită polemică și un la fel de amplu paradox. Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă majoră pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă tranșant și definitiv. Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
lui Velàzquez doar lumina, doar acele pîlpîiri misterioase care convertesc substanța în transparență și în flacără, Sultana Maitec a imaginat o Infantă ca o mandorlă de raze ori ca o fereastră deschisă către taina zărilor mistice. Această apariție monumentală și eterică în același timp, unul dintre cele mai tulburătoare obiecte pe care le-am văzut în anii din urmă în vreo expoziție românească, a reactualizat încercările pe care le-am făcut în două rînduri de a înțelege pictura Sultanei Maitec în raport cu
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
prin denaturararea proteinelor (proces parțial reversibil) presiunea atmosferică crește datorită măririi concentrației în zaharuri din sucul celular. fizice și chimice - pierderi de glucide solubile; pierderi de vitamine; creșterea concentrației de acizi organici; modificarea culorii; aroma se modifică prin volatilizarea uleiurilor eterice. calitative - valoarea energetică se mărește; schimbarea aspectului, culorii, aromei gustului; produsul prezintă o rezistență mai mare la biodegradare. 4. Capacitatea de rehidratare este acea capacitate a legumelor și fructelor deshidratate de a absorbi o parte din apa pierdută în timpul deshidratării
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]