11,537 matches
-
semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde nu se-mpiedică lumea de etern suspectatele ,influențe". Problema bunului de export, în sens larg - fiindcă începe să fie un subiect de discuție, chiar dacă nelipsiții cronicari de mondenități literare au dezavuat, pentru ea, un întreg festival - e întoarsă pe toate părțile (care sînt două - a criticilor
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
care se practică la noi mi se pare unul colateral literaturii, dar petrecîndu-se după același tipar - acel proiect cultural care a înghițit niște milioane de dolari și al cărui nume se poate potrivi cu poveștile de genul celor spuse aici - Eterna și fascinanta Românie... Fiindcă de acolo ne tragem, cu tot cu literatură și cultură și tot acolo ne întoarcem (același cerc vicios) cu șanse minime de a răzbate în universalitate. în ce mă privește, pot afirma cu mîna pe inimă (sînt gata
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
nuanțe distincte. Femeia este mai aventuroasa și mai creativă; metaforele sale erotice asociază imagini biblice, adesea inspirate din Cântarea cântărilor (precum în primă scrisoare: ,Amori suo precordiali omnibus aromatibus dulcius redolenti, corde et corpore sua: arescentibus floribus tue juventutis, viriditatem eterne felicitatis. s...ț Vale salus vite mee.") cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția), autoarea propune formulă unei relații inedite: amiciție dezinteresata și pasiune amoroasă - indestructibil unite sub semnul lui Hristos
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
neocomuniști (de sorginte americană), Ťboieriť, respectiv Ťoieriť ai minții, cînd, de fapt, în afară de cîțiva rătăciți - căci nu există codru fără uscături - nu mișună decît de o mediocritate endemică, uniform răpîndită, la fel de tristă în toate căsuțele și căsoaiele ideologice... Adevărații și eternii învingători ai culturii românești sunt ei, cei pe care nimeni nu se îngrijește să-i combată, ei, cei fără ideologie, căci nu au idei, fără o etică, fiindcă nu au nimic sfînt, fără operă, căci numai la scris nu le
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Răutu, neobosit vânător de Ťfasciști antonescieniť, de Ťnegaționiștiť; nu-l aflu nici pe Andrei Cornea, apărător fără condiții și justificator al politicii teroriste a Israelului și a Statelor Unite din ultimul cincinal, cu tot cu părintele său Ťliberalulť bolșevic Paul Cornea; nici pe eternul tovarăș caraliu Teșu de la ŤMuncať, nedespărțit de carnetul-negru în care îi pune-bine pe dușmanii poporului cu amenințarea: ŤOrdonanța! Ordonanța!ť - au oare de ce? Acești bravi macabei să fi fost înlocuiți în ultimul moment cu doi-trei goi figuranți-activi (ca toți proaspeții
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
al mulțimii", timpul ,sîngeros și fără vlagă" ce l-a circumscris: , Tot ceea ce mă înconjoară, în afară de soția și de copiii mei, de cîțiva prieteni, de amintirea alor mei, de aceea a }ării și de ceea ce aceasta a păstrat pur și etern în mine, restul, lumea actuală și tot ce-i stă scris pe față, mi-este indiferent sau ostil. Circul acesta ar vrea să mă recuprindă, să mă arunce din nou în groaza de singurătate din care e făcută mlaștina cu
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
filăm, ca la cărțile de joc, imaginea inversată a situației: televiziunile gem de personaje despre care ți se spune că sunt corupte, dar nimeni nu poate demonstra cu precizie de ce se fac vinovate. Într-un veritabil delir, ne plasăm în eterna ecuație: , Realitatea e că se fură, adevărul e că se bea!" M-am săturat să văd figurile ironice ale lui Iacubov, Sechelariu și ale celorlalți baroni mai mult sau mai puțin nevinovați intrând surâzând pe ușa Parchetului și ieșind de
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande casteť, nu Lipare;/ Islande, caste nulipare, -/ ostroave-n aburi: Nord etern." Să zicem că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
circostanza della predilezione divină, șino ad un raccoglimento per meditare la purezza e la conversione 14. Îl mondo però può tradursi, aporeticamente, în un continuum che și caratterizza discretamente nel tempo. L'Universale permane come uno, inerente în molti, ed eterno în virtù della continuă trasformazione del singolare șu cui și poggia. Ciò che è interno alla storia și svolge nella qualità di un passaggio dal possibile al necessario: îl mondo și trasforma nella contingenza del necessario, cioè del tempo della
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tale paradossalità che emerge poi quell'Amore a lungo atteso, în grado di lasciar risorgere Gesù alla Vită, avvenendo egli stesso Dio, perché Gesù accada anche nell'esistenza quale supremo sacrificio della nostră vită, lascito incommensurabile del tempo come durată eternă (αἰών)22. La santità d'altronde non potrebbe mai prescindere da un martirio, a volte visibilmente carnale, spesse volte assolutamente interiore e comunque solo apparentemente invisibile, un martirio che però lascia che da quella grazia, chissà non del tuttoin-attesa e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vista ontico. D'altro canto îl problemă dell' esistenza di Dio, configurato anche nella questione di cosa sia îl tempo e di come și sviluppi, appare pian piano sovrapporsi per poi identificarsi. Dio è, în effetti, îl tempo quale durată eternă, pienezza dell' universo, e di cui și perde irrimediabilmente coscienza, proprio perché ravvolge îl mistero del nostro stesso esistere: aporia di una vită che deve ineluttabile raggiungere la sua "morte", senza però che a nessuno sia dato sapere îl quando
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mondo come caratterizzazione e specificazione dell'esistenza indubitabile di un interrogativo senza risposta? Ciò malgrado non avrebbe senso scegliere per îl Bene, cioè per Dio, unicamente perché l'alternativa potrebbe e dovrebbe essere la solitudine da Dio e la sua eternă privazione (l'inferno) o la purificazione dal proprio male per un tempo ignoto (îl purgatorio): scelgo Dio soltanto dal momento în cui acquisisco pienezza della mia fede riconoscendo Gesù "vero Dio e vero uomo", perché è proprio Lui la scelta
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
una lunghissima lontananza, un inspiegabile ristoro, un'ineludibile traccia per riconoscere sé stessi nella Bellezza di Dio, un'irremovibile fortezza per la nostră speranza în quella metamorfosi già indicată da André Malraux 28. Chi pervicacemente ne rimane lontano, în un eterno goliardico orgoglio, lascia razionalizzato e misurato ogni attimo della sua vită, che și rivela sì, come sosteneva André Malraux, un destino dettato dalla morte, perché și è consentito alla morte, tacitamente e accidiosamente, di trasformare appunto la vită în destino
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tuttavia la perfezione del tempo quale misura del movimento non esclude l'inalterabilità del mondo, anzi ne individua esattamente nel moto la possibilità del mutamento a sua volta infinito, infinito che în sé non è perfetto rispetto al concetto di eterno, inalterabilità della potenza e dell'atto, congiunzione dell'essere poiché divenire continuo. Proprio secondo questa prospettiva Aristotele non mancherà di cogliere în seguito ne Îl cielo, perfezionando le posizioni qui riportate della Fisica, come l'infinito risalti per discontinuità, quelle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
scansiona quanto ha avuto principio senza che debba mai più aver fine: l'amore di Dio nel martirio e nella resurrezione di Gesù rivelato Dio. Și vuole sottolineare come îl concetto di infinito și storicizzi, temporalizzandosi a-posteriori rispetto all' eterno, cioè Dio, che prescinde singolarmente dal "prima" e dal "dopo" giacché universalmente și configura în Cristo quale annuncio senza più fine di Dio, perché Cristo stesso Dio nel mondo, tempo del mondo. E allora nell'ambito di tale irrisolvibile indecidibilità
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dell' uomo. Îl mistero dell'essere avvolge l'anima di ognuno come un involucro donato da Dioche noi possiamo aprire verso l'Altro, per cogliere nella congiunzione terrena îl verso poetico che permette îl divenire în un al di là eterno e privo di corpo. Parallelamente îl corpo dell' uomo lega ogni suo attaccamento terreno alla speranza di elevarlo a dignità di un mistero sovrannaturale, che congiungerebbe la propria anima al senso del Verbo îl quale a sua volta avvolge ogni
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
greca di κόσμος, cioè ordine), quel tempo che specifică circostanze ristrette della stessa formă continuă e della forza storica e fisica del mondo. Per tale ragione l'attenzione è stată soprattutto poi rivolta a una meditazione generale sul volto dell' eterno che și configura în Cristo: è infatti proprio tale accezione di tempo continuo che scandisce l'avvenire molteplice del mondo e îl divenire suo variabile, denotando lo sviluppo della formă, perenne nella continuità del fenomeno che ravvolge ogni luce, permettendone
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
oppone all'illimitatezza l'indeterminato, che non colpisce la pluralità di osservazioni dello spazio e del tempo, cioè un'isometria che non possiede questi ultimi principi, mă che tuttavia li consumă e li rigenera în una formă del mondo continuamente eternă perché indeterminabilmente accanto all'uomo, accanto a noi sempre presente: îl Verbo di Dio e la sua Creazione. L'evento temporale și traduce, perciò, în un'unità di misura continuă di quanto può essere discreto: infatti così come l'entropia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rimessi (Lc, 5, 20)", così Javier. Echevarria, Getsemani, Ares, Milano 2011, pp. 219-220. 11 Platone, La Repubblica, libro X, 615 (a-b), nell'edizione a cură di a cură di Mario Vegetti, Rizzoli, Milano 2007. 12 Cfr. Géza Roheim, Gli eterni del sogno, Guaraldi, Rimini, 1972. 13 Cfr. Corano, Sura XVI, vv. 72-99. 14 Cfr. Corano, Sura LXII, vv. 6-9. 15 Îl mondo è în grado di generare la sua tradizione soltanto stabilendo discontinuità; infatti proprio come la materia, naturata dall
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nell'ultimo giorno. Perché io non ho parlato da me stesso, mă îl Padre, che mi ha mandato, mi ha ordinato lui di che cosa parlare e che cosa devo dire. E io șo che îl suo comandamento è vită eternă. Le cose dunque che io dico, le dico così come îl Padre le ha dette a me", Gv, 12, 44-50. Și veda anche Gv, 8, 12-20. 26 Cfr. Aristotele, Îl cielo, a cură di Alberto Jori, Bompiani, Milano 2002; Aristotele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Milano, 2008. KERSCHENSTEINER, Jula, Kosmos. Quellenkritische Untersuchungen zu den Vorsokratikern, Beck, München, 1962. Îl teatro greco. Le tragedie, a cură di Carlo Diano, Sansoni, Firenze, 1975. PLATONE, La Repubblica, a cură di Mario Vegetti, Rizzoli, Milano, 2007. ROHEIM, Géza, Gli eterni del sogno, Guaraldi, Rimini, 1972. SARTRE, Jean-Paul, L'essere e îl nulla, (1943), trad. di G. Del Bo, îl Saggiatore, Milano, 2008. SCHELLING, Friedrich W. J., L'empirismo filosofico e altri scritti, La Nuova Italia, Firenze, 1967. SCHELLING, Friedrich W
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
finalmente aperto simboleggiava la libertà di circolare, la possibilità di conoscersi reciprocamente abbattendo i residui di ostilità fra le popolazioni. Mă se un Muro cadeva, i confini rimanevano quasi ovunque al loro posto. Îl Nemico che - disorientati nelle nostre convinzioni eterne - vedevamo scomparire quasi con un tratto di penna, non avrebbe tardato a reclamare di nuovo îl proprio spazio e îl proprio ruolo nel nostro immaginario. Sarebbe ricomparso semplicemente altrove, avrebbe cambiato volto. Le frontiere și blindano Îl confine inteso în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aparține" (p. 131). Noul cosmopolitism încearcă să fie o sinteză între comunitarianism, înțeles că forma "aerisita" de conservatorism (Charles Taylor), având însă și pronunțate valente de stânga (Michael Walzer) - si cosmopolitismul clasic, kantian, aspirând, la modul ideal, spre o "pace eternă". Bineînțeles, provocările teoretice și practice căruia trebuie să îi facă față noul cosmopolitism, chiar și după ce și-a dovedit calitatea de paradigmă, sunt multiple. Un efort în această direcție îl reprezintă încercarea de a dezambiguiza presupusa relație egalitate sau cel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate pe o asemenea cunoaștere nu sunt mijloace subordonate temporal pentru atingerea scopului etern al vieții în Dumezeul-celeialte-lumi; ele sunt mai degrabă sângele și viața Dumnezeului intramundan însuși. Ele construiesc corpus mysticum al colectivității și îi unesc pe membri pentru a forma unitatea corpului" (p. 140). În concluzie, importanța acestei cărți pentru literatură de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
făcut fiecare dintre aceste doamne pentru că societatea în care trăim să-și recapete o fărâma de bunătate și de demnitate. Lor le alătur firesc pe Leslie Hawke și pe Ruxandra Hurezeanu, alte două prezente speciale din seara Galei. Ajuns acasă, eternă și fascinantă România a dat iar buzna în viața mea, de data asta pe sms: cineva mi-a semnalat pro-inițiativa Țară, țara, vrem fundase. Și mi-am dat seama că țara nu le va dori niciodată cu adevărat pe premiante
Faţa noastră cea de toate zilele by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82762_a_84087]