722 matches
-
să îi pună în valoare și acoperirea din punct de vedere artistic a tuturor cerințelor și exigentelor pieței de profil din lume, deoarece responsabilitatea majoră a acestei instituții este unicitatea ei pe plan național. Multitudinea de programe propuse, diversitatea și eterogenitatea lor au rolul de a scoate din amorțeala o instituție care are atribuții de ambasador unic al României în peisajul mondial pe acest domeniu, delicat și de mare valoare. Promovarea creației contemporane, a pluridisciplinarității și a multiculturalismului, circulația valorilor și
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
însemnat cam același lucru ce odată pentru Uniunea Sovietică însemnaseră cântecele și versurile lui Vladimir Visotski. Poezii sale au fost traduse în engleză, franceză, rusă, suedeză, ș.a. "Deconstrucția s-ar opune, după Lyotard, omogenizării care a sfârșit prin a „devaloriza eterogenitatea”. Așadar, eterogenitatea devine valoarea primordială a postmodernismului și ea începe cu spargerea ordinii existente confundată cu sacrul. Eugen Cioclea, bunăoară, se oprește la acest moment al “deconstrucției” și, din păcate, nici nu sunt semne că a ieșit din ea. Georges
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
același lucru ce odată pentru Uniunea Sovietică însemnaseră cântecele și versurile lui Vladimir Visotski. Poezii sale au fost traduse în engleză, franceză, rusă, suedeză, ș.a. "Deconstrucția s-ar opune, după Lyotard, omogenizării care a sfârșit prin a „devaloriza eterogenitatea”. Așadar, eterogenitatea devine valoarea primordială a postmodernismului și ea începe cu spargerea ordinii existente confundată cu sacrul. Eugen Cioclea, bunăoară, se oprește la acest moment al “deconstrucției” și, din păcate, nici nu sunt semne că a ieșit din ea. Georges Gusdorf, pe
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist și cosmopolit” caracterizat de „o eterogenitate socială și etnică ce a dispărut din multe alte arondismente” Grupul american Eagles of Death Metal, ce cânta în ziua atentatelor, atrăsese un public foarte divers.
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
era prezentat ca fiind unul defensiv și de recuperare teritorială. Războiul a scos la iveală liniile de fractură din societatea italiană. Mulți soldați din regiunile sudice nu știau pentru ce luptă și pentru cine . În Austro Ungaria se manifestă problemă eterogenității naționale și a naționalităților. Înfrângerea devenise o probabilitate, apoi o certitudine. Naționalitățile erau sprijinite din exterior de către Antanta. Relațiile dintre Austria și Ungaria s-au înrăutățit. În 1917, noul împărat austro-ungar încerca să negocieze o pace separată, dar datorită unui
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
ale acestei grupări. Flora erbaceelor este frecvent compusă din specii rupicole cum ar fi: Asplenium rutamuraria (ruginiță), Asplenium trichomanes (strașnic), Asplenium ceterach, Draba lasiocarpa, Sesleria rigida (coada iepurelui), Dianthus petraeus, Seseli rigidum (buruiana vântului) și Melica ciliata (mărgică), care marchează eterogenitatea substratului, alături de plante transgresive din asocierile de padure din apropiere, cum ar fi: Heleborus odorus(spânz), Geranium robertianum (năpraznică) etc. Arbuștii Syringa vulgaris cu Fraxinus ornus sunt rezultatul colonizării primare a versanților stâncoși, unde au o compoziție relativ constantă, pe când
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
-ceas propriu). Productivitatea actualelor paradigm de programare paralele(shared memory/message passing)este una scăzută. Creare thread, sincronizare threads, alocare Shared Mem, Excl Mut(lock/unlock). Aceste modele sunt nesatisfăcătoare, conducând la o programare, testare și depanare extreme de dificilă. Nu iau în considerare eterogenitatea arhitecturii iar scalabilitatea acestor modele este una scăzută. Modele productive, performanțe dar și simple de programare paralelă pe sisteme multicore și manycore. Metode de evidențiere a paralelismelor la nivelul limbajelor de programare. Să se pună în evident paralelismele inter-thread-uri, alocările
Modele de programare paralelă () [Corola-website/Science/330098_a_331427]
-
cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români. Vastitatea teritoriilor locuite de români justifică caracterul cel mai important al muzicii lor - eterogenitatea ce reunește un număr impresionant de influențe din partea culturilor vecine sau aflate în trecere. Acest mecanism se aplică în primul rând asupra marii majorități a muzicii folclorice românești, astfel puternic diferențiată la nivel regional. În interiorul teritoriului românesc, practica muzicală cultă
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
etnicilor ruși și înlăturarea bazelor militare rusești în 1994 a făcut ca proporția etnicilor estoni din țară să crească din nou de la 61% la 69% în 2006. Estonia modernă este o țară eterogenă din punct de vedere etnic, dar această eterogenitate se limitează la doar două din regiunile țării. Treisprezece dintre cele 15 regiuni ale Estoniei sunt locuite în proporție de peste 80% de estoni, cele mai omogene fiind Hiiumaa, unde estonii reprezintă 98,4% din populație. În regiunile Harju (cu capitala
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
figurii...2 Postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării depășește simpla corespondență între planuri (ontologic, respectiv simbolic), deschizând, din cerc în cerc, domeniul unei totalități care, în cele din urmă, nu mai poate fi totalizată. Conceptul de eterogenitate originară, ca și principiul „dispersiei”, trebuie privite în legătură cu inepuizabilul joc de forțe dintre prezență și diferență 3. Cu alte cuvinte, mimesis-ul platonic ni se prezintă - în urma unui lung șir de permutări - ca o tentativă (utopică) de a acoperi intervalul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
celebrează”76. De aceea, din acest punct, o serie de alte paradoxuri, aporii, false opoziții și false sinonimii sunt antrenate în joc. Am discutat pe larg disputa dintre referențialism și convenționalism și am putut constata că termeni ca sciziune, complexitate, eterogenitate, interacțiune se dovedesc de o reală utilitate când vine vorba de evitarea capcanei binarismului (care propune alternative rigide, poziții extreme, ireconciliabile și inevitabil simplificatoare). Am putut remarca, de asemenea, că nici multiplicarea versiunilor în care lumea ni se înfățișează nu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
multiplicarea versiunilor în care lumea ni se înfățișează nu este o condiție suficientă în tentativa de a elucida aporiile reprezentării. În schimb, de folos într-o asemenea tentativă s-ar putea dovedi explorarea posibilităților practic nelimitate pe care le presupune eterogenitatea cunoașterii 77. 1.4. Joc și cunoaștere. Argument în favoarea „imaginarului imitativ”tc "1.4. Joc și cunoaștere. Argument în favoarea „imaginarului imitativ”" Ținând cont de ipotezele prezentate mai sus, nu ne pare cu totul lipsită de interes nici plasarea discuției în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de scriitori. E inutil să mai adăugăm că în acest demers valorizarea axiologică a fazei de tranziție, a spațiului liminar, a acelui in-betweeness care se sustrage logicii binare, simplificatoare și maniheiste, va reprezenta un punct crucial. Concepte ca acelea de eterogenitate, complexitate, realitate scindată (deja menționate, în treacăt) se vor dovedi, de asemenea, de un real folos. 1.8 Lumi ficționaletc "1.8 Lumi ficționale" De câtăva vreme ne stau la dispoziție și teorii ale referinței mai subtile și totodată mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
esență”146, notează Toma Pavel în capitolul consacrat, în concluzia lucrării, economiei imaginarului. O atare perspectivă are meritul de a evidenția nu numai pluralitatea lumilor, ci și punctele de acroș, diversitatea mecanismelor prin care un fapt devine ficțiune, pe scurt eterogenitatea și dinamismul universurilor ficționale. Pentru autorul Mirajului lingvistic, întâmplările petrecute în ficțiune au un fel de realitate care - deși nu se confundă cu aceea a lumilor reale - nu le este nici cu totul străină. În fapt, referința într-o operă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei analitice), teoreticienii tradiționali din ambele tabere neglijează, în fond, tocmai eterogenitatea lumilor. Investigarea conflictului dintre diversele stiluri semantice îi apare lui Giovanni Bottiroli ca remediul cel mai potrivit, ce ar putea conduce către un armistițiu provizoriu. În primul rând pentru că, după părerea sa, în acest fel teoria poate da socoteală nu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe care o avem în vedere nu ar putea căpăta relevanță; în plus, mimesis-ul însuși va fi înțeles prea puțin în sensul unei reprezentări fidele a unui real preexistent, cât în cel mai permisiv și mai flexibil - în consonanță cu eterogenitatea și complexitatea lumii contemporane - de exploatare conștientă și deliberată a resurselor unui „imaginar mimetic”245, care presupune nu de puține ori schimbul de roluri (între Cititor și Autor, de pildă), travestiul, deghizarea textuală, simularea. Și toate aceasta - trebuie să precizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt echivalente cu un copac sau cu o floare a realității simbolice”. În fapt, din toată această echilibristică abilă transpare cu claritate un lucru: că avem de-a face, la urma urmelor, cu un construct de realitate, de o vastă eterogenitate, foarte asemănător cu ceea ce Jean Baudrillard desemnează prin „hiperreal”. Însă marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura ei ludic-textualistă și cea (micro)realistă, biografistă, rămâne nerezolvată. Deși și-o asumă deschis, nici Mircea Cărtărescu nu este mai convingător atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
au fost considerate apanajul exclusiv al prozei (epicul, mimesisul, dialogismul, verosimilitatea, tranzitivitatea), dar și - în consonanță cu spiritul obsedat de imanență al lumii postmoderne - aspirația (utopică!?) de a impune un nou construct al realității, unul de o uriașă complexitate și eterogenitate. Acest construct ar fi conotat, după cum afirmă Gh. Crăciun, pe lângă variatele lui aspecte cotidian-empirice, de adevărurile relative ale fizicii cuantice și ale astronomiei, de descoperirile geneticii, psihanalizei și științelor sociale. În aceeași ordine de idei, autorul consideră că definitorie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definitorie pentru poetica postmodernismului - Mircea Cărtărescu recurge la anumite procedee care au fost considerate multă vreme apanajul exclusiv al prozei ficționale (descrieri, dialoguri, dezvoltări de tip narativ), reușind în felul acesta să creeze o „lume” de o uriașă complexitate și eterogenitate. Este de ajuns să urmărim modul în care secvențele liric-parodice alternează cu acelea narativ-descriptive pentru a ne da seama că ne găsim în fața unei compoziții savante - în ciuda aparentei spontaneități - în care coexistă nu numai elemente împrumutate din cele trei genuri
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
altă parte, camarazii de odinioară Îi indispun, poate, iar plăcerile cele mai simple le scapă printre degete. Coexistența mai multor subculturi creează așadar probleme, cu atât mai mult cu cât sistemele de reglementare puse la punct nu sunt neapărat compatibile, eterogenitatea comportamentelor (sau, pentru a relua titlul uneia dintre lucrările lui Pierre Bourdieu, „distincția”) fiind perceptibilă În discurs, la nivelul condițiilor de locuit și În modurile de petrecere a timpului liber. Confruntarea Între universuri diferite se poate traduce, de altfel, printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu cel al adevărului În domeniul filosofiei cunoașterii. Nu vom putea oferi așadar decât o prezentare generală și, În cadrul lucrării de față, ni s-a părut preferabil să ne concentrăm asupra problemelor cu care se confruntă statul modern În fața creșterii eterogenității culturale. Într-adevăr, dreptatea socială este acum confruntată cu cereri de tip nou care, În esență, privesc recunoașterea diferențelor identitare (etnice, religioase, sexuale etc.). ν Sub influența dezbaterilor privind pertinența răspunsului liberal la provocările pluralismului culturilor și valorilor, filosofia politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dintre acestea urmăresc doar modificarea cadrului neoclasic, În vreme ce altele doresc completa sa Înlocuire. Vom evoca În continuare cinci curente sau grupuri de curente care ne par deosebit de semnificative; demersul nostru este Însă departe de a epuiza lista acestor școli. Dincolo de eterogenitatea sa, instituționalismul tradițional american (aproximativ 1885-1914), pornind de la o triplă tradiție (istoricism, darwinism și pragmatism), după Veblen, este centrat pe un comportament individual care se modifică sub efectul incitațiilor venite dinspre mediul Înconjurător natural și social, aflat el Însuși În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
până acum categoric diferite” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 27). Mai mult, s-a văzut În etnicitate o nouă paradigmă pentru științele sociale, care permite să se insiste pe supraviețuirea fidelităților comunitare În cadrul societăților moderne și, În același timp, pe eterogenitatea societăților tradiționale. Această dublă constatare a permis reconsiderarea noțiunii de cultură În termeni mai puțin esențialiști și, prin urmare, „substituirea viziunilor tradiționale asupra omogenității culturale cu o perspectivă constructivistă și dinamică” (ibidem, p. 30). Ea constituie, de asemenea, o repunere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Evoluțiile identitare induse de aceste contacte sunt departe de a fi toate pozitive (Thual, 1995; Vinsonneau, 1999). Un rezultat observat adesea este aculturația, care, În cadrul unei relații inegale Între etnii sau națiuni, reduce diferențele doar În favoarea sistemului dominant (etnocentrism). Negarea eterogenității, cu toate consecințele sale negative În plan identitar, a caracterizat până nu demult societățile occidentale În raporturile lor cu societățile așa-zis „primitive” (de exemplu, În cursul colonizărilor), apoi În timpul primelor valuri de imigrație. O regăsim În științele sociale, unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
multe state să-și deschidă granițele. Sfârșitul colonialismului politic și menținerea subdezvoltării vor accentua fluxul migrator dinspre Sud Înspre Nord. Ceea ce fusese o caracteristică a „societăților noi” (create În urma unor emigrări de dată recentă: Australia, Statele Unite, Canada etc.) ă adică eterogenitatea, pe baze etnice și culturale, a spațiului național ă devine un fenomen generalizat În majoritatea statelor-națiuni cu tradiție din Europa. Dacă la Început s-a considerat că diversitatea etno-culturală este un fenomen tranzitoriu, fie din cauza statutului temporar al „lucrătorilor străini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]