33 matches
-
al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar - la faricirea altora”. Kant acceptă totuși că: „Principiul fericirii poate oferi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normative de interdependență și de constrângere socială (R. Doron, F. Parot, 1999, p. 100). Autonomia este circumscrisă, prin opoziție, cu eteronomia, situație când acțiunile sunt determinate de influența preponderentă a factorilor exteriori (după J. Piaget, copilul trece de la o morală eteronomă, când regulile de comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față, eteronomia conduce la dependență. Beneficiarii de anumite forme de suport din partea statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Arhanghelul Mihail și tot se găsește unul care să spună că ți-ai vîndut sabia de foc la mezat și o mie care să-l creadă". Petru Creția păstrează în Eseuri opoziția kantiană dintre o etică autonomă și o etică eteronomă. Demnitatea individului uman este definită de el prin autonomia și libertatea lui; iar autonomia individului înseamnă că ,,el alege legea după care să existe". O asemenea definiție reia aproape textual definiția pe care Kant o dădea autonomiei voinței în Întemeierea
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
marxismul. În sfârșit, în al treilea sens, spiritualitatea înseamnă: „viață veșnică, trăire în universalitatea absolută, în Duhul Sfânt; asceză și viață mistică”. „Caracterul interior și cel realist apropie acest sens al spiritualității de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al trăirii, omul duhovnicesc nefiindu-și niciodată, sieși, lege și măsură, spune Mircea Vulcănescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei trăiri și chipul suprafiresc în care această transcendență ia cuprindere în viața sufletească a omului duhovnicesc despart acest sens de cel
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
marxismul. În sfârșit, în al treilea sens, spiritualitatea înseamnă: „viață veșnică, trăire în universalitatea absolută, în Duhul Sfânt; asceză și viață mistică”. „Caracterul interior și cel realist apropie acest sens al spiritualității de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al trăirii, omul duhovnicesc nefiindu-și niciodată, sieși, lege și măsură, spune Mircea Vulcănescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei trăiri și chipul suprafiresc în care această transcendență ia cuprindere în viața sufletească a omului duhovnicesc despart acest sens de cel
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
marxismul. În sfârșit, în al treilea sens, spiritualitatea înseamnă: „viață veșnică, trăire în universalitatea absolută, în Duhul Sfânt; asceză și viață mistică”. „Caracterul interior și cel realist apropie acest sens al spiritualității de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al trăirii, omul duhovnicesc nefiindu-și niciodată, sieși, lege și măsură, spune Mircea Vulcănescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei trăiri și chipul suprafiresc în care această transcendență ia cuprindere în viața sufletească a omului duhovnicesc despart acest sens de cel
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
post-carteziană sunt kantianismul și utilitarismul. Morala kantiană dezvoltă notele specifice ale unei gândiri deontologice, fără să facă abstracție de implicările interioare care fac posibilă fericirea. Criticând hedonismul, pentru care plăcerea este determinată sensibil, și eudemonismul, pentru că depinde de o voință eteronomă, Immanuel Kant susține că acțiunile valoroase moral sunt cele care rezultă dintr-o voință autonomă. Kant și-a construit teoria etică în jurul întrebării fundamentale " Ce trebuie să fac?", încercând să descopere maximele fundamentale de acțiune pe care trebuie să le
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pot fi teonome (legi ale divinității), atunci când au drept sursă un agent supraempiric sau pozitive, în cazul în care sunt emise de agenți personali sau impersonali. În cazul în care norma este emisă pentru a fi respectată de altcineva este eteronomă, iar dacă nu este dată de nicio autoritate (principiile morale) ori este emisă de un agent pentru el însuși (autocomenzi, autopermisiuni, autointerdicții) este autonomă. După criteriul subiectului (subiectelor) unei prescripții acestea se divid în particulare și generale. O prescripție este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de altă parte, "îndreptarul" personalității, doctrina morală întemeiată pe principii raționale, pe conceptul libertății și pe exercițiul volițional al acesteia, ce presupune legea morală. Fiindcă este legat de mobiluri ele însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acordul naturii cu întregul ei scop, precum și cu principiul esențial de determinare al voinței ei"67. Fericirea nu poate fi scop absolut, nici scop ultim al subiectului inteligibil (ceea ce este același lucru cu a fi scop absolut), ci un scop eteronom, prin urmare, precedat și condiționat de un alt scop, care nu poate fi decât din "lumea principiilor moralității", expresie ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Mauras În anii ’30, de pildă). Este imposibil În același timp de gândit funcționarea spațiului românesc că un «contra-câmp» și aceasta din pricina că luările de poziție cele mai «puriste» provin de la scriitori care ocupă poziții În zone din cele mai eteronome ale spațiului, exercitând o altă profesie principala, intelectuală sau nu, cum este cazul anumitor avangardiști din anii ’20 sau suprarealiști din anii ’40, În vreme ce pozițiile cele mai instituționalizate și permițând o muncă «profesionistă» de scriitor reveneau altora, mai curând realiști
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sine Însuși amintindu-și”. Iată de ce, considerăm că definirea unei generații nu se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se situa Într-o societate ce are o istorie, un trecut și un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Holban, Octav Șuluțiu, M. Blecher, Henriette Yvonne Stahl, Dan Petrașincu. Cartea reaccentuează, în condițiile recrudescenței virulente a contestării neosămănătoriste a m., dimensiunea lui militantă pentru autonomizarea artei. Admițând că esteticul poate și e normal să apară în simbioză cu valori eteronome, însă integrându-le și subordonându-le, e apărată linia maioresciană care proclamă valoarea estetică drept unic criteriu legitim în critica literară și de artă. Cu aportul substanțial al „mișcării de la Sburătorul”, dar și al altor centre de iradiere, intervalul dintre
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
presează pe cei care nu sunt integrați în el. Aceștia, care nu sunt incluși, sunt «bolnavi». Trebuie «vindecați» pentru a-i putea introduce în sistem. Dacă procesul țintit, de a obține autonomie, se destramă, individul este absorbit într-un sistem eteronom. A cere autonomie pare a fi o «boală».“ Foarte interesant este faptul că modul de operare Unabomber a fost similar cu cel al sectei Aum; au trimis un pachet cu bombă la Primăria din Tokio). Teoria lui Theodore Kaczynski este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fura etc. datorii pe care copilul le resimte profund, fără ca ele să emane de la conștiința sa proprie, sunt consemne datorate adultului și acceptate de copil. „Așadar, în forma ei originară, această morală a datoriei este — arată J. Piaget — prin excelență eteronomă. Binele constă în a asculta de voința adultului. Răul înseamnă să faci după cum te taie capul. Într-o asemenea morală nu există loc pentru ceea ce moraliștii au denumit «binele» în opoziție cu «datoria» pură, binele fiind un ideal mai spontan
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
genuri paratextuale care țin atît de sfera restrînsă, cît și de cea diversificată a producției editoriale. Extraordinara eterogenitate a paratextului a impus, în cadrul acestei lucrări, o primă abordare a problemei. Am încercat să precizăm mijloacele teoretice de studiere a masei eteronome, pusă în slujba textului și a cărții. Pragmatica lingvistică și textuală trebuie să-și definească domeniul de acțiune, să-și precizeze poziția în interiorul paradigmei lingvistice. Este exact ceea ce remarca J.-M. Adam atunci cînd scria: Îmi propun să semnalez cîteva
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest ansamblu multiform. Vom analiza, în mod deosebit, forța ilocuționară a mesajului paratextual: rămîne să arătăm în ce măsură domeniul lingvistic la care ne raportăm lingvistica pragmatică și textuală poate analiza faptul că "paratextul, sub toate formele sale, este un discurs esențial eteronom, auxiliar, menit să se pună în slujba acelui altceva care constituie rațiunea sa de a fi, adică textul" (G. Genette, 1987, p. 16). 3.3. Studierea unui exemplu: un text de prezentare de la Editura Seuil Fie textul de pe ultima copertă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
normative de interdependență și constrângere socială“ (R. Doron, F. Parot, 1999, p. 105). Psihologia genetică a folosit această noțiune în studiul voinței și al judecății morale. J Piaget a arătat că, în comportamentul față de celălalt, copilul trece de la o morală eteronomă (când regulile de conduită și de evaluare morală sunt impuse de celălalt și îi sunt date fără o evaluare morală rațională - pot conține interesele egocentrice ale adultului) la o morală autonomă a cărei constituire necesită integrarea reciprocității relațiilor între indivizii
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se supune unor legi, condiții, influențe din afara din afara lor (eteronomia). Atât autonomia cât și eteronomia trebuie privite în interdependență, fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
gravitează în jurul apodicticului, problematicului, sisteme materiale cu un caracter reflectoriu, adică punctate de o conștiință teoretică. Rațiunea umană pendulează între o gândire sistemică și un aspect pasiv al sistemului reglat de o latură autonomă a mentalului și de o latură eteronomă a lucrurilor interioare și exterioare. Singura modalitate care asigură depășirea polarității subiect - obiect este mistica cunoașterii fundată pe har. Jocul spiritual care decurge din triada Har - chemare - căutare este o certitudine că și cunoașterea își are sediul în mistică. De
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Diferitele moduri de existență ale dependenței ontologice a obietelor țin de momentele de existență a fiecărei ființe în parte. Relația dintre individualitatea obiectului de artă și lumea exterioară duce la ideea de eteronomie a ființei (Seinsheteronomie). Un obiect poate fi eteronom doar dacă atributele sale sunt imanente. După Ingarden opera de artă există sub forma unei entități eteronome. Modul de existență al operei de artă este diferit de existențele obișnuite pe care le numim realități. Pentru a înțelege pe deplin ceea ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în parte. Relația dintre individualitatea obiectului de artă și lumea exterioară duce la ideea de eteronomie a ființei (Seinsheteronomie). Un obiect poate fi eteronom doar dacă atributele sale sunt imanente. După Ingarden opera de artă există sub forma unei entități eteronome. Modul de existență al operei de artă este diferit de existențele obișnuite pe care le numim realități. Pentru a înțelege pe deplin ceea ce Ingarden vrea să demonstreze prin entitatea eteronomă ce servește ca principiu ontologic operei de artă, trebuie să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
După Ingarden opera de artă există sub forma unei entități eteronome. Modul de existență al operei de artă este diferit de existențele obișnuite pe care le numim realități. Pentru a înțelege pe deplin ceea ce Ingarden vrea să demonstreze prin entitatea eteronomă ce servește ca principiu ontologic operei de artă, trebuie să vedem exact ce înțelege Ingarden prin obiect pur intențional. În Streit II/1, cap. 9, Ingarden vobește de obiectul pur intențional ca acela care își are fundamentul ființei în evenimente
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
două situații: 1) cea a controverselor care mobilizează două poziționări de același ordin (două teorii științifice, două doctrine politice, două școli filozofice etc.), unde actanții se raportează la un număr mare de presupoziții și 2) cea a controverselor dintre poziționările eteronome, cînd neînțelegerea este generalizată, printr-o incapacitate a participanților de a cădea de acord asupra faptelor, asupra mijloacelor și asupra regulilor discuției. Această diferență se reflectă adesea în maniera în care are loc comunicarea: în primul caz, se stabilesc dezbateri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
normative de interdependență și constrângere socială“ (R. Doron, F. Parot, 1999, p. 105). Psihologia genetică a folosit această noțiune în studiul voinței și al judecății morale. J Piaget a arătat că, în comportamentul față de celălalt, copilul trece de la o morală eteronomă (când regulile de conduită și de evaluare morală sunt impuse de celălalt și îi sunt date fără o evaluare morală rațională - pot conține interesele egocentrice ale adultului) la o morală autonomă a cărei constituire necesită integrarea reciprocității relațiilor între indivizii
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]