878 matches
-
în vid devin oasele unui oraș mort" (ibidem). Ca și: "mîine va fi o zi/ ca o batistă tîrguită în strigătul călăilor" (ibidem). Astfel dezordinea, descompunerea, extincția capătă, ca la Arghezi, un sens antimoral. E o viziune în contrasens cu ethosul. Dar nu numai Arghezi e vizibil tangent la această producție a crizei, descentrată din pricina dezechilibrării spiritului, ci și Ion Caraion. Acesta din urmă ar putea fi socotit un Arghezi radicalizat, redus, prin eliminarea notelor idilice și a unei dialectici compensatoare
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
răsfrînge propria reducție, în fața suprarealismului, regretîndu-i "limitele" ideologice (neaderența la lupta de clasă), nici cei ce-l identifică, înfricoșați de ceea ce le-a livrat o înțelegere parțială, cu totalitarismul sau fundamentalismul (v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca un exercițiu de disciplină, pe un fundal epocal de toleranță. Dezordinea dispusă a răspunde aparent în haos a fost confruntată cu un gest de ordine. Numeroasele excluderi din rîndul suprarealiștilor a celor
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă puritate morală care nu se teme să plătească viața cu prețul care trebuie plătit"". Ceea ce probează că judecarea esteticului prin prisma ethosului său intrinsec, precum și rezerva față de postura de atîtea ori abuzivă a scriitorului-instituție are precedente remarcabile. Și că pretinși "demolatori" ai valorilor naționale, înspăimîntîndu-i pe cei dispuși a le tabuiza și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
elucidat, iar opera nu mai poate scuza nici un scriitor de răspunderea morală față de societate". Organismul propus n-ar trebui să facă altceva decît să exprime, cu gravitatea instituționalizării, adevăruri indenegabile. Sancțiunea n-ar fi avut decît un efect în planul ethosului: ""Comitetul de onoare" ar avea dreptul să dezavueze din punct de vedere etic - așa cum a fost cazul lui Eugen Barbu, acuzat de plagiat - scriitorii care au slujit regimul comunist, au promovat "cultul personalității", au fost "poeți de curte" (ultimul sosit
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
textele gnostice, ideea lirică. Ambiguitatea marii poezii, atît de prezentă în prima etapă, va fi cu totul pierdută în Imne, unde limpezimea copleșită de lumină va congela lirismul pînă la extincție". Încă o dată putem observa că "ambiguitatea", atît de păgubitoare ethosului (încercare de care n-a fost scutit nici autorul Infernului discutabil, date fiind tangențele sale la discursul naționalist oficial), constituie un climat foarte favorabil în sfera esteticului.
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
lui E. Lovinescu, prezentate de Virgil Ierunca și Jurnal la Cordoba de Mircea Eliade. Mihai Negulescu, în cronica poeziei A murit un sfânt de Vintilă Horia, recrează drumurile acestuia în exil, în Austria, Italia, Argentina. Virgil Ierunca semnalează că în "Ethos", N. Steinhardt semna cu pseudonimul Nicolae Niculescu. Tot lui Virgil Ierunca îi revine meritul de a atrage atenția în Literatura exilului și revistele ei, că textele publicate de Emil Cioran în "Luceafărul" de la Paris, în 1948, sunt ultimele scrise de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
pe cea a trecutului; europenii sunt năpădiți de nostalgia exoticului, orientalizării, iar asiaticii, de cea a formalizării și occidentalizării. Dar transferurile virtuale ori actuale nu comportă nicidecum uniformizarea sau nivelarea, ci, mai curând, întrețin asperități și protuberanțe semnificative la nivelul ethosului și a facturii sonore, acreditând o deloc neglijabilă diversitate de idiomuri muzicale. 3) Componistica savantă funcționează într-un regim de o asemenea discreție și intimitate încât globalizarea devine ea însăși un non-sens. Până când nu se vor demola ghetourile în care
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
în Luceafărul, Victor Valeriu Martinescu în Caiete de dor ș.a.). Enciclopedia lui Florin Manolescu consemnează apoi revistele literare, sau revistele culturale românești în care literatura a jucat un rol oarecare, nu numai cele bine cunoscute ( Ființa românească, Caiete de dor, Ethos în Franța, Revista scriitorilor români și Apoziția în Germania, Destin în Spania, Românul sau Agora în Statele Unite, Minimum în Israel ș.c.l.), ci și numeroase altele la care n-am avut niciodată acces: Înșir-te mărgărite din Argentina, Cuvîntul
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
piatră veche sunt așezate (dar plutește totul, nu?) scrisori despre stările psihologice ale națiunii americane." (p. 283) Andrei Codrescu are ceva din acuitatea unui reporter aflat la fața locului, un fel de gazetar literar întocmind în amănunt radiografia cotidiană a ethosului american. Toate instantaneele surprinse pe străzile, clădirile, bibliotecile, aeroporturile, cafenelele, hotelurile sau posturile de televiziune americane alcătuiesc un caleidoscop exotic al ciudățeniilor lumii de peste ocean. Iar ceea ce izbește la Andrei Codrescu este luciditatea aparte cu care își scrie articolele: e
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
avut ochi să le vezi. Senzația aceasta de inițiere într-o lume radical diferită de a noastră are darul de a ne satisface curiozitatea și, în același timp, de a ne măguli răutatea. Căci e atîta exuberanță nemăsurată în ambianța ethosului american, încît critica lui Codrescu se expune riscului de a flata vanitatea celor care, trăind într-o măruntă țară, privesc cu frustrare înăbușită la edificiul impozant al unei supraputeri mondiale. Puțini gazetari au scris atît de dur despre administrația Bush
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se înnoi. Contactul cu
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
Baciu în Honolulu, ca și revista „Dialog” fondată în 1977 de Cercul democrat al românilor din Germania, sau valoroasa „Revistă a Scriitorilor Români” apărută la München (1962-1990), organ al Societății Academice Române; și nu pot fi trecute sub tăcere nici „Ethos”, „Ființa Românească”, „Agora”, „Drum”, „Lupta” ș.a. 2. Lupta cu derapajele rațiunii Evenimentele și situațiile pe care umanitatea veacului XX a fost silită să le traverseze, prin complexitatea lor, întunecă - dacă nu chiar - blochează, în mare parte, puterea de analiză, înțelegere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos June Drept Ortac Totodată Orator de Epos Sofic, declamator de cutume de ethos. Mi-a zis: Ești Zeul Kronos și Mama Sa Noaptea, Totodată, }ine-te către Scaunul Zeului Tunetului și-o să te numești Kamui Tamiris. Acestea m-a descântat Syrmia Syria Ka Tiamat Ka Syrmia Prima cu A Mia Athena - este Camui Tamiris
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
-și atragă companionii spre România, Nicolas Simion reușește să le inducă alor săi pasiunea pentru muzica noastră, indiferent de meridianele pe unde îi împrăștie soarta. Astfel, programul cvintetului intitulat Transylvanian Grooves constituie una dintre cele mai remarcabile ipostazieri jazzistice ale ethosului românesc din anii noștri. Desigur, Simion strălucește în prim-plan ca rafinat virtuoz al saxofoanelor tenor, sopran și al clarinetului-bas, dar și structura pieselor poartă amprenta concepțiilor sale muzicale pluraliste. Iar în alegerea muzicienilor, liderul manifestă un gust la fel de sigur
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Pentru estet, pentru insul politicește edificat, Jurnalul anilor 1990-1993 devine un memento, pentru tineri el se citește ca un roman de forță epică, în caruselul lui de personaje care se numesc Ionesco, Cioran, Goma, Țepeneag, proză, totodată de investigație a ethosului uman, de ciocniri de caractere, de procese comportamentale, de portret, în fine, al unei puternice personalități ce nu-și înșeală condiția de luptător/gânditor, de literat, de om de cultură. În cele din urmă zile ale anului 1993, Monica Lovinescu
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Gheorghe Grigurcu Fenomenul originar al poeziei Anei Blandiana pare a-l reprezenta ethosul. Fapt pe deplin explicabil dacă ne raportăm la epoca ce-o circumscrie, doldora de încălcări dintre cele mai grave ale principiului etic, de dramatice inechități în măsură a genera ceea ce s-a numit o estetică, termen inconvenabil diverșilor defetiști și
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mai grave ale principiului etic, de dramatice inechități în măsură a genera ceea ce s-a numit o estetică, termen inconvenabil diverșilor defetiști și oportuniști, însă foarte adecvat unor realități indenegabile la interferența creației cu existențialul istoric. în contextul răstimpului comunist, ethosul a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate. Distopia comunistă a avivat conceptul moral precum o firească reacție de apărare. Altminteri stăteau lucrurile în Occident. Cadrul unei societăți democratice îngăduia o
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o searbădă probozire a contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai depotențată", compensator proiectat
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
un "Orizont animal/ Și în rău și în bine,/ Adînc lucios și lunecos de mare/ în care soarele/ Se scufundă fără rușine" (Peisaj impudic ). Altfel zis Lumea însăși ca mecanism spiritual-material e pusă în chestiune printr-o grilă a unui ethos care, aplicîndu-se ca o încredințare umană, se izbește totuși de bariera incognoscibilului. Nesatisfăcută de simpla experiență a trăirii, poeta vrea o soluție gnoseologică: Tot ceea ce nu înțeleg mă ucide./ Este o moartă cea care continuă/ Să ceară lămuriri,/ Și să
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
felul în care este perceput un interlocutor (drept autorizat, competent, bine-intenționat etc.), și nu de o disecare a mesajului propriu-zis. Iar în termenii retoricii clasice, Andrei Cornea încearcă o substituire a convingerii fondate prin logos (raționament) de către persuasiunea obținută prin ethos (caracterul retorului). Dar originalitatea cu adevărat excepțională a acestui studiu vine din faptul că substituția nu se oprește aici: cum o dovedește discuția consacrată lui Constantin Noica, pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare a unui proiect intelectual nu este
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
că substituția nu se oprește aici: cum o dovedește discuția consacrată lui Constantin Noica, pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare a unui proiect intelectual nu este pînă la urmă doar unul etic, bazat pe credibilitatea autorului, ci unul emoțional. Ethos-ul face astfel loc pathos-ului, accentul deplasîndu-se asupra legăturii afective dintre cel care propune o idee sau o concepție și cei cărora propunerea le este destinată. încercînd să-și explice multitudinea de reacții contradictorii nu doar la ideile, ci și
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
printre puținele lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum e - dintre cele două nesfîrșite somnuri"" (207). De ce mi se pare atît de important accentul pe pathos, dincolo sau mai presus de logos și chiar ethos? Datorită obositei metafore a turnului de fildeș, intelectualul e eronat văzut drept o făptură singuratică, rătăcită în gînduri și insensibilă la viața din jurul lui, dar, de fapt, imaginea comunitară a intelectualității, așa cum o vede Andrei Cornea (a nu se uita
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
ticluit de zbenguiala gamelor și arpegiilor. Dar poate că absența unor genuri și forme tipice vine și din eludarea acelui soi de bipolaritate (coincidentia oppositorum) ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele serial și acustic, a căror dramă este alimentată de monopolaritatea, de non-magnetismul lor, iar pe cale de consecință, de incapacitatea de a-și făuri forme particulare, caracteristice. Articularea contrariilor, a focarelor de ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea și viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]