76 matches
-
precizie și cu o anumită solemnitate sobra, cuvintele limbii române își recapătă autoritatea (pierdută în războaiele vesele din presă, din Parlament, din talk-show-urile televizate). Valeriu Stoica are, trebuie să spunem, talent literar. Considerațiile sale asupra ideii de proprietate, bazate pe etimologii savant reconstituite și pe o filosofie a raportului dintre om și lumea înconjurătoare, reprezintă nu numai o armă utilizabila în procesele civile, ci și un prilej de delectare literară. Ce se poate face în unsprezece secunde În replică la românul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
care e, cu unele stîngăcii, o savuroasă comedie a comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite, așa, doar la noi: arac, fluier, fuior, ulcior etc. Din jocul frînturilor de esperanto și-al ,condimentelor" de idiom, pe care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influențat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers, dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al XVII-lea este martorul a doua fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
Liiceanu cu un fragment tradus din Heidegger dintr-un volum în curs de apariție și un eseu în care mai vechea peratologie se adaptează cu ușurință problematicii locului și a locuirii, Mihaela Anghelescu-Irimia cu un eseu British-oriented, în care abundă etimologii savante și moralizatoare dintr-un secol 18 englez plin de învățăminte pentru lumea de azi, Anca Manolescu cu un amplu și foarte documentat text despre problematică geografiilor simbolice. Pentru doritorii de literatură, un monolog de Vlad Zografi, poeme de Allen
Loc-Locuire Poluare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17536_a_18861]
-
curente - care pot fi ilustrate (în măsura în care ar fi un fapt dovedit că ambele cuvinte - panseu și pansea - vin direct din franceză), de șosea (din fr. chaussée) și de tupeu (din fr. toupet). De fapt, după sugestia lui Al. Graur (din Etimologii românești, 1963), preluată și de dicționarul academic (DLR), nu însă și de Dicționarul explicativ (DEX), pansea ar fi pătruns în română printr-un intermediar neogrecesc, care ar explica relativa vechime și răspîndire a numelui florii. Solida fixare în limbă e
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
unor reuniuni științifice patronate de S.S.F. și desfășurate la Iași, Sinaia, Piatra Neamț, București, Craiova. Am cunoscut atunci ținuta savantului filolog care făcuse o pasiune devoratoare pentru lexicul eminescian. Comenta cu dezinvoltura cunoscătorului de sensuri și nuanțe ale cuvintelor românești, cu etimologii latine consacrate. Și nu numai. Cu cel de al doilea, Profesorul Eugen Todoran, relațiile au fost mai speciale de-a lungul a patru ani, pe când am pregătit o lucrare de doctorat. După câteva firave opinii despre docta sa carte Eminescu
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
tot cazul, de văzut. Fără ca prin aceasta să fie previzibil, Șerban Foarță dă dreptate tuturor așteptărilor. Există, în palindromanul său - cum îi place să-l numească - suficiente jocuri de cuvinte cât să pună pe gânduri întreaga generație optzeci. Există, iarăși, etimologii jucăușe dornice nu să lămurească impactul termenilor, ci tocmai să-l ambiguizeze, în bună tradiție lirică. Există, desigur, și numeroase sintagme gata de a fi citite, cu egală plăcere, de la dreapta la stânga. Deficitară în schimb, dar cu îndreptățire, se dovedește
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
parcul de distracții; în MDA, în plus, există și sensul "jucărie în formă de minge, confecționata din hârtie colorată, umpluta cu rumeguș și care este atârnata de un elastic". Etimologia indicată în dicționare este cea stabilită de Al. Graur (în Etimologii românești, 1963, p. 155), care a legat sensul "călușei, carusel" de numele unui cântec popular italienesc, dar și de al unei versiuni românești, cu melodie, se pare, diferită. Evoluția semantica este foarte plauzibilă: e posibil ca, o vreme, cântecul italienesc
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
teribilă a cuvântului care îmbracă la fel de bine adevărul și minciuna, realul și ficțiunea („și irealul e vorbibil” - Paul Zumthor), fără a avea mărci speciale, identificabile, mă speria. Am început să privesc cuvintele pe furiș, ca să aflu ce ascund. Să caut etimologii, să exersez împerecheri neașteptate. Să verific în alte limbi proaspetele descoperiri. Orice aș fi făcut, nu puteam depăși o lege a „cuvântă toarelor” pe care mama o rezuma lapidar: „Și minciuna-i vorbă!” I-am adăugat, după șiruri de lecturi
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
cabaret și camarad, între termenul comun beci și Beci (numele turcesc al Vienei)? Ce origine are terminologia tutunului (tutun, tabac, duhan, petun), ori cea a jocului de table (table, pul, zar, marți)? Marele avantaj al autorului e că dublează perspectiva etimologului prin cea a romanistului: în aproape toate cazurile cuvîntul românesc este pus într-un context comparativ larg, descriindu-se situații similare din alte limbi și dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
ațâța și mai mult curiozitatea, interveni căutând să ne explice din punct de vedere etimologic numele Cetății. Numele, după profesorul Russu, e compus din două elemente: zermi (stâncă, înălțime) și zeget (cetate). Așa dar, „Cetatea de stâncă”. Deoarece, un alt etimolog, Pârvan, s-a ocupat tot de etimologia cuvântului Sarmizegetusa, acesta a propus citirea Sarmi-egetuza, în sensul, Egetuza a lui Samson" sau Zarmos (nume tracic cunoscut, care înseamnă în limba sanscrită, vatră, cămin, familie. Iată-ne acum ajunși în apropierea zidului
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
PURADEL”- O ETIMOLOGIE UITATĂ Autor: Marian Nuțu Cârpaci Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Domnul Gelu Duminică este un cunoscut ONG-ist rrom care de fapt NU STIE LIMBA ROMÂNI. Domnul Gelu Duminică da etimologii UNGUREȘTI la cuvinte ȚIGĂNEȘTI în ziarul Adevărul! Să luăm una după alta afirmațiile domniei sale: “Cuvântul „puradel” nici macar nu există în limba români. Este un cuvânt de origine maghiară („purde”), folosit mai ales in secuime, a cărui semnificație este relativ aceeași
GELU DUMINICĂ ȘI “PURADEL”- O ETIMOLOGIE UITATĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366263_a_367592]
-
semnificație este relativ aceeași, respectiv copil (cu variațiuni „copil rom” sau „dezbrăcat/a”). La noi, e „chavo”. Știi, ca să înțelegi și tu, îți dau un hint: e fix că în melodia aia, „Muro Chavo”, cântată de roackerul ăla cu barbă...” Etimologul Alexandru Ciorănescu prin academicianul Marius Sală îți răspunde domnule Gelu Duminică pe site-ul : https://blogulblog.wordpress.com/z-postari-pe-alte-teme-lingvistice/etimologia-unor-cuvinte-tiganesti-din-romana/ puradel - copil de țigan phúrdel - respira (3 sg) La naștere se strigă „Phurdel!”, adică sufla, respira, e viu. (Pamfil) Adică
GELU DUMINICĂ ȘI “PURADEL”- O ETIMOLOGIE UITATĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366263_a_367592]
-
rămasă doar în forma abreviată a lui Iordanes; Grigore cel Mare (primul papă medieval) - “Regula pastoralis”, “Moralia in Iob”, “Dialogurile”; Grigore din Tours - “Zece cărți de istorie” sau “Istoria francilor”; Isidor din Sevilla - “Istoria goților, vandalilor și suevilor”, “Cronica majoră”, “Etimologii”; Beda Venerabilul - “Istoria ecleziastică a neamului anglilor”. Pe scurt, în perioada secolelor IV-VIII se abordează diverse genuri (cronici, meditații, povestiri, teologii, chiar enciclopedii) care îmbină noile dogme creștine cu ceva din moștenirea antichității clasice. Cum în evul mediu numărul știutorilor
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
Acasa > Cultural > Vizual > LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 167 din 16 iunie 2011 Toate Articolele Autorului California, El Dorado-ul visului împlinit ! Etimologii naive și obârșii native hispano-amerindiene. Orașul Sfântului Francisc de Asssi chiar sub ...tălpi ! Nu există alt metal decât aurul. Goana după aur începe oficial în ajunul Crăciunului din 1848. Rușii din Alaska au ridicat avanposul militar de la Fort Ross pentru
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
rămasă doar în forma abreviată a lui Iordanes; Grigore cel Mare (primul papă medieval) - “Regula pastoralis”, “Moralia in Iob”, “Dialogurile”; Grigore din Tours - “Zece cărți de istorie” sau “Istoria francilor”; Isidor din Sevilla - “Istoria goților, vandalilor și suevilor”, “Cronica majoră”, “Etimologii”; Beda Venerabilul - “Istoria ecleziastică a neamului anglilor”. Pe scurt, în perioada secolelor IV-VIII se abordează diverse genuri (cronici, meditații, povestiri, teologii, chiar enciclopedii) care îmbină noile dogme creștine cu ceva din moștenirea antichității clasice. Cum în evul mediu numărul știutorilor
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
și filologi că este o limbă protolatină, vorbită atât pe teritoriul Daciei cât și pe teritoriile altor neamuri (etrusci, latini ș.a.), înainte de venirea romanilor în peninsula italică, cred că afirmațiile din DEX sunt discutabile. De aceea pun la îndoială multe etimologii specificate-n DEX ca având origine latină, pe care le apreciez ca fiind „ciudate” (ca să nu folosesc alt adjectiv). De pildă: Cuvântul „moș”. DEX-ul spune că ar proveni din cuvântul „moașă”, ca derivat regresiv. La rândul lui, cuvântul „moașă
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
se vor găsi mii de cuvinte de la populațiile pelasge învinse și asimilate , cuvinte identice și asemănătoare cu cele din limba română. Ca dovadă că nu se poate stabili etimologia cuvintelor fără studii istorice temeinice. Și atunci s-ar fi evitat etimologii precum „moșul” care provine din „moașă”. Poate ar fi fost mai simplu să se fi amintit de Zalmoxis=zeul Moș, sau de Moș Crăciun, Moș Nicolae și alți „moși” din mitologia românilor și tradițiile strămoșilor noștri. Referință Bibliografică: LIMBA ROMÂNILOR-4
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
-lea, dandiprat. Sau, supremă fantezie, din franțuzescul dandin, sugerând un mers legănat și nu de puține ori cam tâmp. Ce legătură să fie Între toate acestea și dandysm nu am ști să spunem. Și totuși, fără să se Încurce În etimologii plăsmuite, cuvântul face o carieră fulminantă În saloanele londoneze la Începutul veacului al XIX-lea. Atunci intră În scenă primul dandy autentic al lumii, George Brummell. 1815 sau 1817 ar fi, susțin specialiștii (sau mai curând specialistele 1), anii când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
formula: „preaînțeleaptă Diotima” (sophotate Diotima) - numele înseamnă: „ceea care își are onoarea de la Zeus” și, prin filiație, s-ar afla „în posesia celei mai înalte înțelepciuni și autorități” - cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 128, p. 225. În cazul acestei prime etimologii propuse pentru Diotima, secvența Dio indică un instrumental; în cazul al doilea, aceeași secvență indică obiectul direct. Fac această precizare la sugestia colegului Adrian Muraru care e în drept să afirme că etimologiile, cele două, nu pot fi susținute simultan
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza, unul dintre puternicii zilei și prieten până atunci, care propusese etimologii fanteziste pentru toponimele Caracal și Turnu Severin. Aceasta a constituit, poate, unul dintre motivele imediate ale expulzării lui G. (16 octombrie 1885), pe lângă activitatea desfășurată pentru emanciparea coreligionarilor săi. Se stabilește la Londra, cu dorința de a se întoarce în
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva aici decât metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]