369 matches
-
la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
O posibilitate putea fi invidia. Deoarece s-a structurat practic fără contribuția savanților din Est, spre deosebire de multe alte științe și tehnici care au avut și contribuții slave, de exemplu. Mai probabil însă, sau complementar, autorii, buni semanticieni, au intuit pericolul etimonului grecesc al termenului combătut, care înseamnă "guvernare". Exista deci riscul ca puterea în general să capete criteriul eficienței și să migreze din sfera politicului (unde comuniștii se simțeau puternici) către știință/ tehnocrație (zonă în care nu au excelat niciodată). În
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
înaltă", care înnobilează diminutivul prea rural. Procesul s-ar fi putut petrece spontan, în mediul său social, sau ar putea fi o contribuție a lui Alecsandri; oricum, el e susținut de alte variante de pronunțare ă/o (făraș, mai aproape de etimon - foraș). în plus, s-ar putea invoca o a treia mărturie literară: tot a unui poet (care a scris o Rada), dar dintr-un text în proză. într-o tabletă din Poarta neagră, Legătorul de cărți, Arghezi prezintă un personaj
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
țară infestată de corupție, e posibil ca, dintre acei funcționari, unii să ceară șpagă. Să-ți găsească nod în papură ca să le iasă și lor un șperț." (admaker.ro/articole). Șpagă are o etimologie incertă; s-au propus mai multe etimoane și explicații ale evoluției sale semantice: ar reprezenta o schimbare de sens a cuvîntului popular șpagă (variantă a lui spangă), cu sensul "spadă" și de sursă rusă, sau ar proveni de la o formă rusească sau ucraineană (șpag) cu sensul "buzunar
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
contrastează cu dominanta populară și vulgară a registrelor oralității informale. Un exemplu pentru această zonă neologică a argoului îl reprezintă evoluția destul de recentă a termenului penal. Termenul (împrumut din franceză, de pe la începutul secolului al XIX-lea, raportat și la un etimon latin cult) aparține limbajului juridic: sursă predilectă pentru neologia argotică interlopă, în măsura în care activitățile specifice pun în contact discursul subteran cu cel oficial, al instituțiilor - poliția, justiția, închisoarea. E normal ca unii termeni să treacă din limbajul juridic în argoul interlop
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
la asta patenta imperială habsburgică din 1776 care statornicea regula perpetuării numelui din generație în generație, adică apariția numelui de familie), dl Dănilă ia în discuție radicalul Emin- din numele poetului. Ideea dlui Dănilă este că nu trebuie căutat un etimon identic cu Emin-, ci presupusă o evoluție fonetică a unui alt cuvînt pînă la forma Emin- (cu varianta Imin-). Acest alt etimon (dată fiind seria fonetică Iamenovici - Ieminovici - Eminovici etc. existentă în atestări) ar putea fi Iaman/ Ieman/ Iman, trei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
Dănilă ia în discuție radicalul Emin- din numele poetului. Ideea dlui Dănilă este că nu trebuie căutat un etimon identic cu Emin-, ci presupusă o evoluție fonetică a unui alt cuvînt pînă la forma Emin- (cu varianta Imin-). Acest alt etimon (dată fiind seria fonetică Iamenovici - Ieminovici - Eminovici etc. existentă în atestări) ar putea fi Iaman/ Ieman/ Iman, trei supranume (doar al treilea, atestat) care indică locul de origine. Acesta ar putea fi Iama, satul înglobat azi în comuna bucovineană Cacica
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
reamintim totuși că termenul circulă cu sensuri diferite și nu suficient explicitate, cu unele diferențe între uzul local și cel al echivalentelor sale străine. Am mai discutat acum cîțiva ani în această rubrică (nr. 13, 1998) termenul intelectual, al cărui etimon francez s-a creat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, prin substantivizarea adjectivului intellectuel. În franceză, cuvîntul s-a încărcat de istorie și chiar de conotații negative, ironice (evidente în abrevierea familiară și depreciativă intello). Dicționarele franțuzești descriu intelectualul ca
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
străină, mai ales anglicismele, într-o formă cît mai apropiată de cea de origine; pronunțarea midia are pentru mulți conotații pozitive, legate de prestigiul cultural al cunoașterii englezei. Din punct de vedere ortografic, scrierea cu cratimă este o îndepărtare de etimon, motivată de faptul că în română elementele componente sînt persepute ca asociate stabil; cratima se explică și prin influența ortografiei franceze, limbă care a servit de intermediar pentru impunerea anglicismului. Mai complicată este însă chestiunea adaptării morfologice: cuvîntul mass-media este
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
se asimilează rapid din punct de vedere morfologic, urmînd tiparele obișnuite de flexiune și căpătînd astfel un aer destul de familiar pentru vorbitori. De multe ori, lărgirea de sens din româna familiară înseamnă și o apropiere de sensuri mai generale ale etimoanelor englezești; calea de preluare nu este însă cea clasică, ci aceea, mai ocolită, a jargonului tehnic, care lasă urme în conotațiile ironice ale cuvintelor. Evident, nu totdeauna e posibil să stabilim cît din circulația unui anglicism se datorează "computerezei" și
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
9 pagini. În Micul dicționar academic (MDA), care renunță la citate dar numerotează separat sensurile și subsensurile, acestea ajung să fie 90! Seamă este unul dintre cuvintele de origine maghiară care au intrat în fondul principal lexical al românei; sensurile etimonului său - magh. szám ("număr, socoteală") - explică cu destulă ușurință evoluțiile semantice petrecute în română; și alte cuvinte din sfera semantică a evaluării numerice formează expresii similare: a lua în calcul, a ține cont etc. În 1883, Hasdeu a sugerat o
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
1883, Hasdeu a sugerat o suprapunere a împrumutului din maghiară peste ipotetice elemente latinești conservate - urmași ai formelor examen și similem - dar propunerea sa nu a convins comunitatea lingvistică. Oricum, în limba veche seamă - în forma samă, mai apropiată de etimon - este un cuvînt extrem de frecvent. Merită amintit și că sintagma băgare de seamă ("observație") era curentă în faza de constituire a terminologiei științifice și politice românești, așa cum o atestă, printre altele, titlurile cărților lui Ienăchiță Văcărescu - Observații sau băgări dă
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
explicit negat prin determinanți ("personalitate controversată": "Gurile rele pretindeau că s-ar afla la metresa sa, o personalitate controversată a orașului", România liberă = RL, 2245, 1997, 19). Pentru cuvîntul personaj, DEX și DLR indică (urmînd probabil modelul evoluției semantice a etimonului francez) un prim sens orientat pozitiv: "persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate"; de fapt, sensul următor, pur descriptiv - de individ reprezentat într-o operă artistică - este cel mai puternic și mai frecvent azi. Pentru
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
ești singur și răul pe care l-ai făcut te ma- ci- nă poate că sunt ultima creatură din lume - îi spun - care se hrănește cu poezie - dar pentru asta nu trebuie să mă urăști nu trebuie să scuipi în etimonul ființei tale dar joia mergi omule în bodegă să-ți bei porția de fiere porția de iad - zice - lasă - îi spun - am altă treabă acum dar el îmi dă de înțeles că pentru noi nu există iertare Snow White din
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
primă tratare a chestiunii însuși regretatul Al. Rosetti așa a crezut. Și, după el, mulți alții (inclusiv semnatarul acestor rânduri). Ulterior, Al. Rosetti s-a corectat propunând etimologia sintunt. în ce mă privește, am mers și mai departe, considerând că etimonul cel mai plauzibil este suntunt (al XXI-lea Congres de Lingvistică și Filologie Romanica, Palermo, 1995). Nu doresc să intru în detalii de specialitate, dar fac observația că sînt latinesc nu putea da în nici un caz sînt în limba română
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu sensul "măcelar
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
și al preferințelor individuale. Poate că e la mijloc și o scădere a sensibilității "latino-romanice": în trecut, împotriva unor grafii cu z s-au pronunțat oameni de cultură pentru care franceza era un reper permanent și care simțeau îndepărtările față de etimonul romanic ca pe o greșeală gravă. Mioara Avram, în Ortografie pentru toți (1990), consacră acestei oscilații un capitol ("s sau z?") în care explică datele problemei: aceasta "se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
este, în românește, un cuvânt derivat de la strigă, formă provenită din lat. striga, -ae, varianta vulgară, atestată abia la Petronius, a termenului clasic strix, -igis, care însemna „pasăre de noapte care trece să înspăimânte copiii [în timpul nopții]“ sau „vrăjitoare“. Acest etimon a dovedit o vigoare deosebită, fiind unul din cuvintele moștenite în toate limbile romanice. Otilia Hedeșan O întâmplare... Otilia Hedeșan s-a născut la Pecica, județul Arad, pe 20 iulie 1962. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din Timișoara
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI-lea prin nume proprii de persoană analizabile, în special prin hipocoristice de la prenume (Tudorache, Manolache). Forma -achi e mai veche și mai apropiată de etimon, în vreme ce -ache reprezintă deja o adaptare. Exemplele de extindere a sufixului la substantive comune oferite în articolul citat sînt bastonache, castelachi, beicache, cuțulache, hîdache, mișelache, muțunache, samurache, vasilache, fudulache, mangafache, țafandache. În final, autoarea afirmă că sufixul -ache "este pe cale
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
noastre, ne reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile poetice și simbolice ale cuvîntului). Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria Popovici, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Oana Sălișteanu Cristea, Maria Theban) cuprinde un material foarte bogat și structurat riguros: se pornește de la termenul latin (6.932 de etimoane, cu minime indicații cronologice, de proveniență și clasă gramaticală), și se înregistrează eventualele sale transpuneri în șase limbi romanice, prezentate într-o ordine geografică, de la vest spre est: portugheză, spaniolă, catalană, franceză, italiană și română. De exemplu, articolul DICTIONARIUM cuprinde
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
dicionário, sp. diccionario, cat. diccionari, fr. dictionnaire, it. dizionario, rom. dicționar. Fiecare cuvînt romanic apare cu data (aproximativă) a primei atestări, cu indicații morfologice și semantice și cu referiri la statutul său în limbă (învechit, rar, curent). Desigur, nu toate etimoanele au o listă completă de reprezentanți în limbile romanice: termeni ca indago, indebitus, indecorosus au mai puține reflexe decît indecetia, indestructibilis, index. Un sistem simplu și flexibil semnalează inevitabilele dificultăți: informații contradictorii sau interpretări diferite existente în dicționarele celor șase
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
Marta, Centrul TV., cazarma gărzii elvețiene, cea jandarmeriei pontificale, altele sunt toate în interiorul Cetății Vaticane, cum știm. Piața Sân Pietro cu coloanele lui Bernini, la fel, dar cu acces liber. Însă așa numitele „borghi” din jurul Vaticanului ( de la „borgo”, citadela, după etimonul german, burg), zidiri vechi, biserici, fântâni, sunt zone extravaticane. Vorbim de străzile de la Castel Șanț’ Angelo la zidurile vaticane, ori de străzile de la Piazza Risorgimento spre Bazilica Sân Pietro, ori de cele de la Porta Sânto Spirito spre Coloane. Ele nu
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
soție adulteră, în zilele regenței sale, de către viitorul George al IV-lea al Angliei), ajunsese favorit al ei (ceea ce, însă, nu-i va fi adus nici... armășie, nici moșie!). Or, numele acestea două, adică Pirgu și Bergami, au un același etimon, fiind circumscribile unei întinse arii de termeni indoeuropeni 16, care semnifică, fără excepție, î n ă l ț a r e a , r ă z ba t e r e a (cu orice preț) și, in extremis, p a r
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
grupă, program și programă etc. Există substantive defective de singular la care pluralul e, de fapt, indecidabil - la fel de plauzibil ca feminin și ca neutru. Substantivul aplauze este înregistrat în DEX ca feminin, deși nu are singular. Avînd în vedere că etimonul său italienesc - applauso - e masculin, ca și sursa sa latină, substantivul poate fi considerat mai curînd un neutru cu pluralul în -e (precum caiete, teatre etc.) - așa cum apărea de altfel în dicționarele mai vechi și cum propune și noua ediție
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]