9 matches
-
acest lucru. Cât despre cruzimea de care-l acuzaseră cândva iudeii, tetrarhul trimisese la timpul potrivit o cantitate de aur și o scrisoare în care se explica că nu fusese mai necruțător decât ,,alții”. Iudeii nu uitaseră cruzimea nemaivăzută a etnarhului Arhelaus, celălalt frate a lui Irod Antipa care cu mulți ani în urmă fusese pus rege peste Iuda de către Irod cel mare, și care se purtase lamentabil față de supușii săi schingiuindu-i și tăindu-le capetele pentru cea mai mică
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1453070680.html [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
și care se purtase lamentabil față de supușii săi schingiuindu-i și tăindu-le capetele pentru cea mai mică împotrivire. Iudeii îl reclamaseră atunci pe Arhelaus lui Octavian Augustus, care era pe atunci împărat la Roma, iar acesta destituindu-l pe etnarh după zece ani de domnie tiranică se folosi din plin de acest lucru. Augustus trăsese foloase substanțiale, impunând în zonă primii prefecți ai provinciilor care ulterior aveau să se numească procuratori, în frunte cu Coponius și mai apoi continuând cu
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1453070680.html [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
secolului al XX-lea. Venizelos a ocupat funcția de premier al Greciei în perioadele 1910-1920 și 1928-1932. Venizelos a avut o asemenea influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât este considerat „"făuritorul Greciei moderne"” și a fost supranumit "Etnarhul". Prima sa apariție pe scena internațională a avut loc odată cu asumarea unui rol important în procesul de obținere a autonomiei Statului Cretan, iar mai târziu, în cel de unirii Cretei cu Regatul Greciei. La scurtă vreme după acest moment, el
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
(în ebraică משה, "Moshe", citit "Moșe" cu accentul pe "e") este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.) El este cunoscut la evrei ca "Moșé Rabenu" („ Învățătorul nostru”) sau, mai rar, "Moșé ben Amram", Moise, fiul lui Amram, și este, după tradiția lor
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
El simbolizează o națiune, își protejează enoriașii, răsplătește, împarte, pedepsește și negociază cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor etnarhi le place să se împăuneze cu foarte puțin convingătoare profesiuni de umilință, omagii aduse de viciul feudal virtuții sacerdotale. Noi nu suntem decât niște ființe umane din preajma lui Dumnezeu, și transformați de el în oameni ai acțiunii și ai speranței
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Leslie Marmon Silko Termen otoman ce desemna o comunitate confesională. În secolul al IX-lea, termenul a Început să se refere la o minoritate etnică sau religioasă protejată din punct de vedere legal. Fiecare millet se afla sub comanda unui etnarh, un lider național, care de regulă făcea parte din ierarhia religioasă. Millet-urile avea o mare putere, Își stabileau propriile legi și impuneau și colectau propriile taxe. Cârnați Cataif Dans din baletul „Spărgătorul de Nuci” (1891-1892ă al compozitorului rus Piotr Ilici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care i-a învins pe chatti, pe angrivari și pe cherusci: Germanicus. O sugestie a lui Tiberius reprezenta mai mult chiar decât un decret. Acel imperium asupra provinciilor orientale - pentru calmarea conflictelor și tulburărilor, stabilirea acordurilor cu micii suverani și etnarhi prost controlați prin pacte ambigue de vasalitate, întărirea granițelor vulnerabile de pe Euphrates și din deșerturile nabateene - părea încă o recunoaștere și reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur om în toată Roma, un prieten care asistase la tragedie pentru că se afla în sala isiacă, găsi curajul de a se duce pe Capitolium, în ciuda vântului înghețat, și de a se prezenta în fața senatorilor întruniți acolo. Era Herodes Agrippa, etnarhul din Judaea, care purta la gât lanțul de aur care avea aceeași greutate ca vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau nu, care eliberau prizonieri cu ocazia unor zile speciale. De exemplu, istoricul roman, Livius (circa 25 î.C.) menționează câteva cazuri aparte când au fost eliberați prizonieri (De la fondarea Romei 5.13.8). Arhelau, Fiul lui Irod, proaspăt numit etnarh al Iudeii și Samariei (4 î.C.), a aprobat cererea poporului de a elibera mai mulți prizonieri (Josephus, Antichități iudaice 17.204). Și Josephus spune că Albinus (62-64 d.C.), procurator al întregului regat peste care domnise anterior Irod, a eliberat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]