85 matches
-
poate funcționa fără statele naționale. De la colectarea taxelor (impozite, taxe vamale etc.) și până la structurile militare și polițienești, statele naționale sunt parte necesară din regimul global actual. Legat de ceea ce spuneai mai devreme, sigur că proiectul național este unul fundamental etnicist, asta e esența lui, dar felul în care s-a construit apartenența este cumva diferit, nu doar în dihotomia, într-adevăr orientalista, vest-est, ci și prin raportarea la alte contexte. În America Latină, de exemplu, construcția națională fiind desigur făcută într-
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
proiectul național s-a concentrat mai degrabă pe apartenența la un teritoriu, nu neapărat la o limbă sau la o etnie. Și în continuare nu am un răspuns mulțumitor la faptul că la noi naționalismul a căpătat această formă agresiv etnicista. V: Cred că există naționalisme, diverse discursuri ale identității naționale militante și diferențele dintre ele sunt foarte importante. În America Latină se dezvoltă discursuri ale identității naționale radical diferite de cele europene, ele trebuie privite în logica lor. În același timp
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
de a trăi în minciună și crimă politică. Mitul scriitorului umanist Romain Rolland se autodemolase pentru el. Depășind interpretările psihanalitice în manieră lacaniană și derridiană eșafodate pe datele biografice cunoscute, vom constata că, la începutul secolului XXI se reiterează interpretarea etnicistă a operei și biografiei scriitorului cu dublă origine, încercându-se o anexare la spațiul literar grecesc. Încă din anul Centenarului nașterii lui Panait Istrati, revista "Periplous" deschidea o astfel de discuție. Sub genericul "Panait Istrati, în ce măsură e grec?" aglutina mărturisiri
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
În toate fostele colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al cărui cost uman a fost În permanență minimizat, pare să funcționeze mult mai puțin eficient decât Înainte. Pretutindeni explodează revendicări „etniciste” cu finalitate identitară, solicitând angajarea actorilor sociali pentru obținerea recunoașterii unor entități noi sau resuscitate. Paralel, a apărut o nouă mentalitate care dorește să țină mai mult seama de diferitele elemente componente ale diversității. Acest fenomen se explică, În parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fostei Iugoslavii, revendicările bascilor și ale corsicanilor). Când vine vorba Însă despre tensiuni etnice, jurnaliștii moderni preferă să folosească pentru Europa termenii nepeiorativi (deși la fel de inadecvați) de popor și națiune, iar populațiile dominante aflate În situații dificile acuză uneori discursurile etniciste Îndreptate Împotriva lor. C. R. & AMSELLE Jean-Louis și M’BOKOLO Elikia (coordonatori) (1985), Au cœur de l’ethnie, Paris, La Découverte. BARTH Fredrik (1969), Ethnic Groups and Boundaries, Londra, Allen and Unwin. NICOLAS Guy (1973), „Fait ethnique et usage du concept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
rasismul s-a universalizat apoi ca ideologie și ansamblu de practici socio-politice. Schemele sale constitutive au fost difuzate peste tot În lume de imperialismul colonial, de sistemul sclavagist și de naționalismul xenofob și, mai recent, prin banalizarea utopiilor eugeniste și etniciste, ale căror obiective sunt cunoscute: „purificarea” rasei sau „ameliorarea” ei, apărarea sau realizarea „purității” unei comunități raportate la o origine etnică sau culturală, sacralizarea unei identități colective, mobilizarea În vederea conservării acesteia (Harris, coordonator, 1999). Pentru partizanii strictei modernități a rasismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adaptării în timpul regimurilor autoritare anterioare, începând cu cel carlist și continuând cu cel legionar și apoi antonescian. Cultura politică antiliberală a majorității reprezentanților intelighenției a generat adaptarea în registru meschin și minor la rigorile comunismului. Fundamentarea discursului public pe valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultura română modernă este activă În special În cadrul statalității recente, desemnată după 1918. Liantul limbii nu a fost coeziv pentru comunitățile românești din afara României, cum nici liantul credinței religioase nu a avut un efect pragmatic, rămânând În planul unei proiecții etniciste, naționaliste. Este adevărat că Întrebării dacă factorul etnic poate fi sublimat complet În modernitate Într-o cultură civică nu i se poate da un răspuns afirmativ cu valabilitate generală care să Întrunească validitatea experiențelor europene. Ideea că o cultură poate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este reclamată de nevoia de afirmare a fondului primar, autohton. Progresul poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
specializat (criticul și expertul, în terminologia lui Paul Cornea), ci și în rândul celor mai puțin inițiați. Dacă poezia argheziană a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară, elitistă și estetistă, tradiționalist-eticistă și etnicistă sau critica mai tânără, entuziastă, și receptivă la nou), fiind respinsă vehement sau admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
față de străini. Nu ființa umană, ca atare, este prețuită ci semenul din aceeași comunitate etnică. În contexte de primejdie a unui grupul etnic, fie el dintr-o țară europeană, se acționează nu atât legal și rațional, în spirit european, cât etnicist. O parte dintre români nu înțeleg că odată ajunși într-o țară occidentală trebuie să se comporte ca într-un spațiu european și să renunțe la conduitele lor din România. Civic, occidentalii cer românilor un comportament cotidian și profesional identic
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
1992, în competiția cu partidelor istorice. Nu întâmplător s-au aliat cu FSN/PDSR și partidele reprezentând segmente ale tehnocrației, dar și forțe amenințate de radicalismul politic punitiv al partidelor istorice: PUNR, Partidul Socialist, România Mare, care, pe lângă orientarea sa etnicistă, manifesta o atitudine ostilă față de partidele istorice. FSN/PDSR nu a avut un program social-economic și politic foarte clar, mizând mai mult pe competența sa probată de a administra un sistem social-economic complex. Este adevărat că într-o perioadă foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
maghiară sunt chestiuni care țin de același registru. Dacă diferitele grupuri se lovesc adeseori de refuzul autorităților, dincolo de motivația neexplicitată - în afara unor cazuri precum cel al Serbiei lui Miloševiæ - constând într-un hegemonism retrograd (tradiționalist, de obicei naționalist de tip etnicist), argumentul statelor democratice - cum sunt Franța, Anglia sau SUA - este pericolul dezagregării comunităților politice. Multiculturalismul ar încuraja transformarea societăților politice în reuniuni de comunități separate prin diverse bariere culturale - care le atrag pe cele sociale și economice, ce pretind membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de a crea.” Și cum nu se poate crea viabil decât în spirit autohton, în baza tradiției, e normal să fie luați drept model acei înaintași prin care s-a exprimat plenar originalitatea națională. Reconsiderând istoria spiritualității românești din perspectivă etnicistă și ortodoxă, gândiriștii clasează personalitățile reprezentative moderne dihotomic: Kogălniceanu, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Pârvan, Goga, de o parte, Maiorescu, I.L. Caragiale, Lovinescu, Zarifopol, Ralea, de alta. Cei dintâi reprezintă, în viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
antisemitismului comunist, precum și trăsăturile a ceea ce Michael Shafir a numit comunismul xenofob 22. Ion Ianoși consemnează apăsat inclusiv momentul în care Gheorghiu-Dej i-a lăsat moștenire lui Nicolae Ceaușescu un "comunism național" (național stalinism ar fi sintagma mai potrivită), deopotrivă etnicist și stalinist 23. În sprijinul argumentației sale aduce atât perspectiva analitică, cât și experiența personală: spre sfârșitul lunii august 1964, fiind invitat la congresul internațional de estetică de la Amsterdam, împreună cu Silvian Iosifescu, nu primește viza pentru a putea pleca, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
începutul deceniului șapte, pare detectabil un punct de inflexiune. Cum am văzut deja, Ion Ianoși consemnează continuitatea dintre ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej și începutul guvernării Nicolae Ceaușescu care poate fi pusă sub semnul "comunismului național"47, un "comunism național" etnicist și stalinist. Termenul acesta de comunism național poate genera însă confuzii (fiind o etichetă considerată de unii istorici și politologi mai degrabă valabilă pentru Iugoslavia, nu pentru regimul de la București care - după 1971/1974 - s-a radicalizat într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
românească actuală, a principiilor liberalismului neopașoptist. Constatând că "ideologia românească, atât cât a fost, s-a născut sub semnul iluminismului și liberalismului"40, cărturarul deplânge ceea ce s-a întâmplat în spațiul românesc pe parcursul secolului XX: "Slaba tradiție ideologică liberală, naționalismul etnicist, ideologiile totalitare de extremă dreaptă, apoi de extremă stângă, filozofia iraționalistă, antidemocratică și antieuropeană, propagată de câțiva guru și "Căpitani filozofici" dintre cele două războaie, reveniți sub diferite forme în actualitate, au eliminat aproape total mica, dar fecunda tradiție iluminist-pașoptistă-liberală
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de celelalte «impure» care trăiau În România” Într-un mod asemănător cu cel practicat de germani pentru purificarea rasei ariene. El a devenit membru al Gărzii de Fier și și-a făcut publice sentimentele sale antițigănești și antisemite. Făcăoaru era etnicist declarat. Pentru el, Într-o bună tradiție cinică, cu adevărat scopul scuza mijloacele. Romii nu trebuiau asimilați, ci „Împuținați”, populația disgenică trebuia exclusă prin sterilizare controlată de stat. Eugeniștii radicali urmau foarte explicit „Testamentul Căpitanului”. Mai paradoxal, astfel de poziții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Nichifor Crainic. Acesta dorea expres „o România pentru toți românii și numai (s.n.) pentru români”. Este exact tipul de atitudine care ne poate face să ne Întrebăm ce are spiritul creștin tolerant și inclusivist cu ortodoxismul manifestat printr-o metafizică etnicistă, lipsită de morală. Maria Bucur subliniază foarte bine această tendință atunci când relevă Înclinația unor astfel de persoane de a pretinde că dau seama În fața unei entități transcendente, dar niciodată În fața semenilor din comunitatea În care trăiesc. Metafizicile de acest tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
gândirea liberală este relevată de autoare În contextul cercetării problemei alianțelor politice eugeniste. În afara alianței extreme, cu legionarii, au existat alianțe benigne cu PNȚ, În scopul promovării sănătății publice, dar niciodată cu liberalii, inamici „arhetipali” ai unor astfel de abordări etniciste, colectiviste, uneori totalitare. Desigur, aceasta nu Îi scuză pe liberali pentru refuzul de a finanța proiecte rezonabile pentru igiena publică, așa cum au făcut-o În cazul inițiativelor Rockefeller. Cred că tentativa de modernizare cu bani americani a sănătății publice, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a ideilor de acest tip În România, și anume cea americană. Derapajele spre rasism, etnicism, spre Garda de Fier, probabil o anumită complicitate la Holocaustul transnistrean au aparținut preponderent celor formați mai degrabă sub influența nazismului german și a ortodoxismului etnicist românesc. * * * Cartea Mariei Bucur este o demonstrație impresionantă a faptului că istoria nu se scrie doar cu documente și din povestiri, ci și cu instrumente de analiză transdisciplinare și interdisciplinare: teoriile poststructuraliste și cea foucaultiană, aplicate relațiilor dintre gen, clasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
importantă, subliniind un aspect interesant În luptele pentru putere ale regimului de la xe "București"București: prezența alături de nucleul lui Dej a unui grup important de activiști evrei, proveniți din lagăre, fapt ce schimbă o anumită optică superficială și cu iz „etnicist” ce-i plasa pe toți activiștii evrei alături de Ana xe "Pauker"Pauker. O lucrare teoretică interesantă de filosofie politică a raportului naționalism-antisemitism - democrație-totalitarism a publicat universitarul clujean Andrei xe "Roth"Roth2. Volumul se ocupă de problema națională În România, insistând
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
că tot ce ține de sfera ei amenință să sucombe în barbarie comportamentală și ignoranță. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiți să reacționeze adecvat. Învățământul religios e practicat, adesea, la un nivel inadmisibil, cu accente rudimentar apologetice, ridicol etniciste, străine de orice subtilitate, de orice grație teologală. Nevrednicia unor dascăli e la fel de vinovată de paloarea educației religioase ca și discursul laicizant la modă. E nevoie de o reformă tenace și profundă pentru ca studiul religiei să capete stil, bun-gust și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
G. Călinescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, Tudor Vianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul, Vasile Băncilă, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc. Masive defecțiuni se vor înregistra după anul 1930 când devine imperativă noua orientare impusă de Crainic, teologică, antiraționalistă, etnicistă, preconizând o renaștere religios-ortodoxistă de rit bizantin. Revista va fi angajată tot mai mult ideologic dar și politic, atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însuși, partizan al dictaturii antonesciene. Revenind la autorul acestei cărți, vom observa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
oare acest calificativ un răspuns la elogiul nedisimulat de care se bucură cărțile celui ce ne-au prilejuit aceste însemnări. Și cum asta nu era de-ajuns, iată-l pe Marian Popa un filosemit sadea, în ciuda faimei de naționalist și etnicist. Atâta investiție de talent din partea lui Vasile Andru pentru a apăra și ilustra o cauză greu de pledat ne surprinde cel mai tare. Nu ne surprinde însă eseul intitulat A existat un New Age românesc, fenomen pe care Andru îl
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]