109 matches
-
în picioare” de ceilalți pelerini (consacrate). Un gest în care se regăsește și dimensiunea globală, comunitară a întregului spațiu de pelerinaj. Elementele de depreciere lingvistică ulterioare au legat cuvântul „haram” de condiția etniei rrome, contribuind la întărirea stigmatului specific. Cercetări etnolingvistice mai aprofundate pot contribui la lămurirea „misterului” covoarelor aduse de rromi drept ofrandă la pelerinaje. Eu nu am făcut altceva decât să încerc să avansez câteva posibile piste de reflecție asupra acestui intrigant obicei. și să verific afirmația lui Elwood
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate pe aceeași bază. Însă istoria fenomenelor etnolingvistice din estul Europei a fost denaturată de ideea migrațiilor de neamuri din evul mediu, idee generată de neînțelegerea adecvată a denumirilor etnice. Parte integrantă a constituirii și evoluției limbajului uman, limba română are particularități care, marcându-i devenirea și compoziția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a limbilor admit mai multe origini, iar uneori opt sau zece origini distincte”. Minimalizarea substratului lexical, reducerea lui la împrumuturi neglijabile etimologic, împreună cu transmiterea sistemului fonetic al indoeuropenei comune în limbile derivate separă constituirea limbii de constituirea etniei. Secționarea fenomenului etnolingvistic în limbă și etnie este definitivată de Meillet și de către toți neogramaticii prin separarea morfologiei de lexic și de fonetică. Dacă ultimele două componente ale limbii constau din elemente concrete cărora trebuie să li se dea cumnecum o explicație și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
silabică la cea aglutinantă și de la cea aglutinantă la cea flexionară. La contactul dintre civilizații puternice exprimate prin formule diferite de limbă întoarcerea de la formula aglutinantă la cea silabică și de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a iubi”, lat. laxo „a relaxa, a destinde”). Lipsa de perspectivă asupra istoriei cuvântului iese pe deplin în evidență atunci când etimologia tradițională explică denumirile etnice. Acestea sunt analizate pornind de la atestarea lor în scris indiferent unde, fără raportare la fenomenele etnolingvistice pe care le denumesc, la caracterul istoric și zonal al acestora, și sunt apreciate doar după criteriul fonetic, scoase deci din continuitatea materialului lingvistic pe coordonatele istorică și teritorială. Astfel, pentru vlah se face trimitere la tribul celtic volcae menționat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
venită de la Volga, pentru ungur, la un nume etnic turcic, etc. Pentru a înțelege antichitatea ca popoare și limbi, trebuie avut în vedere faptul că numele de populații vechi și de zone locuite de ele nu redau etnii sau zone etnolingvistice anume în sensul de astăzi. Traci erau și în Asia Mică, Albania era la Plinius o țară la Marea Caspică și nu se poate spune că albanezii au venit de acolo și au întemeiat un stat în Balcani, cum se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în regiunile dunărene. De fapt nu se cunoaște nimic pozitiv despre episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru istoria populației maghiare, în constrângerile gândirii tradiționale, au fost încercările de identificare a rădăcinilor etnolingvistice ale acestei populații în antichitatea ugro-finică și turco tătară. Nu s-a putut explica prezența populației de limbă maghiară în centrul Europei altfel decât prin imigrare, existând în această privință două teorii. 1. Cea mai populară explicație îi aduce pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a fost interpretată de unii cercetători ca dată a întemeierii fenomenului etnolingvistic maghiar pe cursul mijlociu al Dunării. Este adevărat că după această dată populației Panoniei i s-a impus biserica de la Roma, zona fiind organizată ca stat catolic cu rege uns de papă. Însă în această organizare statală populația războinică nou
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care denumeau „lumea barbară” de pe un imens spațiu euro-asiatic. La câteva secole după cucerirea romană, termenii unii, hunii, Unia, Hunia, Panonia defineau reiterarea, în fostul spațiu tracic, a vechii forme de unitate statală, de data aceasta a unor noi grupări etnolingvistice care se structurau în urma romanizării. Organizarea unei mari unii la începutul secolului al V-lea, care acoperea proporțiile vechii Dacii, a constituit cadrul de consolidare a romanității orientale și de afirmare a unității etnolingvistice a tuturor valahilor din jumătatea de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
data aceasta a unor noi grupări etnolingvistice care se structurau în urma romanizării. Organizarea unei mari unii la începutul secolului al V-lea, care acoperea proporțiile vechii Dacii, a constituit cadrul de consolidare a romanității orientale și de afirmare a unității etnolingvistice a tuturor valahilor din jumătatea de est a Europei. În acest cadru fluctuant, măcinat de dispute teritoriale, confesionale și etnice, supus în repetate rânduri incursiunilor unor populații „străine”, străromânii au evoluat cu sentimentul unității întru latinitate și creștinism, după căderea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grămadă, a holba, morman, obârșie, oblic, a obliga, oblu, a obrinti, vârf, vraf, a urca și a se aburca, vârcă etc. Dezvăluirea sensului supraetnic al cuvintelor alani, huni, anți, inzi, avari etc. simplifică istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile în care, după cuceririle romane, în primele cinci secole ale erei noastre, lumea tracică se coagula în noi structuri etnolingvistice, sau încerca să-și prelungească existența în vechea formulă lingvistică aglutinantă, puternic amenințată de sistemul flexionar, Unia, Hunia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sensului supraetnic al cuvintelor alani, huni, anți, inzi, avari etc. simplifică istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile în care, după cuceririle romane, în primele cinci secole ale erei noastre, lumea tracică se coagula în noi structuri etnolingvistice, sau încerca să-și prelungească existența în vechea formulă lingvistică aglutinantă, puternic amenințată de sistemul flexionar, Unia, Hunia sau Ungaria, care prelungea în timp imperiul lui Burebista, nu putea atunci, și cu atât mai puțin mai târziu, să însemne altceva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alt nume țării lor, nume care să nu mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea limbii și inutil pe fondul unității etnolingvistice a romanității orientale, mai ales a spațiului dacoromân. Însuși autorul, furat de ideea separării feudale a Moldovei, înțelege totuși prin „limba noastră“ limba tuturor românilor, pe care el o percepe ca fiind o adunătură neorganică de cuvinte, majoritatea latine: „Limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amănunte, amintim forma vasal „persoană sau țară supusă“, care face serie etimologică musul(mani) „smeriți“, Islam „supunere“, oaste și multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din ce și de când și cu ce vină și sfaturi au perit (sau) se-au schimbat Crăia Ungurească, puternică foarte în vremile sale, lată și avută, cât de-abia de are soție atocma din toate alte crăii” (p. 277). Implicațiile etnolingvistice ale schemei descălecatului. Înlocuirea istoriei vii cu un artificiu a însemnat denaturarea istoriei poporului român și a limbii sale. Nucleul istoriei române îl constituie, în teoria lui Costin, coloniile romane retrase din exteriorul arcului carpatic, din cauza barbarilor, în locuri anterior
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
antică și medievală a românilor ca pe o evoluție în sine a unei caste militare romane. Greutățile, care s-au dovedit a fi insurmontabile, încep odată cu cel de al doilea descălecat, când romanitatea orientală i se înfățișează documentar ca fenomen etnolingvistic mult mai vechi decât își închipuia el, având o largă bază populară și teritorială. Ajungând cu prezentarea evenimentelor la epoca descălecatelor Munteniei și Moldovei, Cantemir cercetează mai atent opera lui Antonio Bonfini, „istoricul carele între toți scriitorii pentru lucrurile ungurești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-l întrebăm «Știi moldovenește?», ci «Știi românește?», adică latinește” (DMN, p. 65). Rămâne însă constantă în DM și în lucrările ulterioare abordarea raportului dintre română și italiană. Întrucât romanitatea orientală este mai apropiată teritorial, temporal și în sine de fenomenul etnolingvistic italian, a apărut ideea unei posibile filiații italiene a limbii române. Această chestiune, pe care astăzi o privim ca superfluă, preocupa în epocă pe cronicarii și istoricii atrași de „misterul” constituirii limbii române. Cantemir punea această problemă în dependență directă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum era latina medievală, o limbă care, cu unele modificări de suprafață, ar trebui să servească și astăzi ca mijloc de comunicare. Neluarea în considerație a evoluției firești a limbii a dus la imaginarea unui ev mediu bulversat sub raport etnolingvistic din care doar latinitatea (artificială) ar fi ieșit intactă, adică așa cum era în antichitatea cultă. Și fiindcă, în virtutea aceleiași concepții statice despre limbă, se pune semnul egalității între ilirii atestați de Herodot - aceștia fiind de fapt populație de aceeași factură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a aborda substratul ca bază tracică a constituirii romanității orientale. Pentru inițierea cercetării istorice a limbii române în ansamblu, nu doar a cutărui sau cutărui cuvânt sau grup de cuvinte, este necesară punerea în valoare a întregului proces al prefacerilor etnolingvistice din spațiul tracic, proces cauzat de cuceririle și de administrația romană efectivă din secolele II î. Hr. până în III d. Hr. în sud-estul, centrul și estul Europei, spațiu văzut în continuitatea euro afro asiatică a materialului lingvistic. Colonizările și administrația romană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele două sisteme lingvistice au avut aport diferențiat: unul, cel tracic, preponderent lexical, altul, cel romanic, preponderent gramatical în sensul morfematizării lexemelor. Din această bază, constituită pe parcursul a cinci secole cu implicare diferențiată, inegală, a componentelor, au crescut toate fenomenele etnolingvistice din sud-estul, centrul și estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de lumea slavă și de fenomenul etnolingvistic maghiar. Baza traco latină a romanității orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lexemelor. Din această bază, constituită pe parcursul a cinci secole cu implicare diferențiată, inegală, a componentelor, au crescut toate fenomenele etnolingvistice din sud-estul, centrul și estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de lumea slavă și de fenomenul etnolingvistic maghiar. Baza traco latină a romanității orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile română, albaneză, slavă și maghiară. De aici decurge principiul etimologic conform căruia orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
influența lexicală a popoarelor italice pe care romanii și le-au supus în perioada lărgirii Latiului inițial al Romei? Componența fonetică, lexicală, derivativă, morfologică și sintactică a limbii române este specifică ei în toate detaliile sale ca rezultat al prefacerilor etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, prefaceri determinate de simbioza traco-latină prin care elementul trac și cel latin duc fibrele limbii române în adâncurile euro-afro-asiatice ale limbajului uman. Este însă de reținut încercarea lui Maior de a duce în antichitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavismele, maghiarismele și turcismele care, aduse teoretic și eșalonate după secolul al optulea, se insinuau ca inerente perioadei de început a limbii române. Truda etimologică a lui Hasdeu a fost din capul locului zădărnicită de viziunea eronată asupra constituirii peisajului etnolingvistic din estul Europei. Perceperea realistă a acestui peisaj impune să considerăm pe gordin produs al limbii române, cum sunt și goldan, holdă, plod, rod, norod, grunz, grăunță, glod, glonț și multe altele, ferindu-ne în același timp de tentația de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile considerate creditoare limbii române. Cercetarea auxiliară este și mai lipsită de profunzime întrucât se limitează la identificarea unor cuvinte apropiate formal de cele românești în dicționarele limbilor creditoare. În felul acesta constituirea vie a limbii române în ambianța evoluțiilor etnolingvistice din spațiul est european și continuitatea materialului lingvistic în spațiul euro-afro-asiatic rămân dincolo de orizontul cunoașterii asumat de știința tradițională a limbii. Ca cercetător al limbii române, Philippide și-a structurat opera pe patru probleme: 1) trecerea de la latină la română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]