288 matches
-
aduce la zi, în ediția a doua autoarele au adăugat un număr de 140 de articole. Dintre acestea observăm că se numără și unele scăpări din prima ediție cum ar fi noțiuni destul de bine cunoscute mai de mult precum xenism, etnonim, fond, vocabularul fundamental, deraiere lexicală. Acest din urmă fenomen lingvistic a fost cercetat de Al. Graur și de I. Iordan și este prezent în unele opere literare. Dintre autorii de azi, Paul Goma excelează în formații lexicale bazate pe "deraiere
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
-se la românofobi - și azi puternic fortificați pe meterezele pseudoștiinței -, promoscovitii din Republică Moldova, dl M. Bruchis, afirmă că ei "recurg la o profanare a științei numai și numai în scopul de a împiedica surparea, năruirea triadei: glotonim (limba moldoveneasca), etnonim (moldoveni), toponim (Moldova), adică a pietrelor de temelie pe care au fost înălțate de dînșii toate tezele și teoriile istoriografiei și lingvisticii moldovenești". Acel Lazarev, ca și alții că el (de pildă amintitul V. Stați), afirmă că ei sînt internaționaliști
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
1993) care consideră că “termenul de lipoveni provine de la denumirea rusească a pădurii de tei (lipa) -locul unde sau așezat primii staroveri, mai întâi în Bucovina, pe pământurile mănăstirii Dragomirna”. Deci, numele de lipoveni nu e o “autodenumire” ci un etnonim dat de alții. Prin urmare, acest termen este de formație românească, realizat de la substantivul limbii ruse lipa și sufixele românești - ovan, - ovean, - oveni : lip + ovan, lip+ ovean, lip+ oveni (după modelul moldovan, moldovean, moldoveni). 2. Ipoteza filipoveană care are la
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
confuze și patetice. Toată întreprinderea este pe cât de inacceptabilă moral și social, pe atât de absurdă din punct de vedere logic. Moralmente, oricâte precauții și-ar lua autorii și oricâte rezerve ar formula, intenția de impunere sau de interzicere a etnonimului unei minorități e un act agresiv și xenofob. Mai ales dacă motivația - presupusă, uneori chiar explicitată - e inferioritatea celuilalt și oroarea de a fi confundat cu el. Din punct de vedere logic, toată campania e absurdă - pentru că pare să presupună
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
inserate anonim în text, redactate cu multe greșeli de limbă) că denumirea rom n-ar fi una reală: "Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, țiganii nu au fost purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim și provine din cuvântul ŤDOMť, care pe limba originară a țiganilor înseamnă Ťomť". Într-o totală ignorare a proceselor fonetice și lexicale și a raționalității elementare, se mai spune că: "Prin denaturare (voită) Ťdomť s-a transformat în Ťromť cu
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
conotații negative, dar și cu puterea evocatoare dată de existența unor locuțiuni și asocieri lexicale și culturale. În fine, să precizăm că asemănarea formelor (pentru că nu e vorba de identitate perfectă) nu e un argument pentru a cere excluderea unor etnonime. S-a spus că, în context italienesc, rom ar risca să se confunde cu romeno; în italiană, există însă și romano "vechi roman" sau "actual locuitor al Romei", iar denumirea romeno are și varianta rumeno. Românii țineau morțiș, la un
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
al Romei", iar denumirea romeno are și varianta rumeno. Românii țineau morțiș, la un moment dat, la impunerea formei romeno, în care să se vadă legătura cu orașul Roma; acum, par nefericiți pentru că ea s-ar confunda cu rom. Desigur, etnonimele au valoare simbolică, dar asemenea dorințe și angoase nu sunt un semn de sănătate și echilibru al psihicului colectiv.
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
din Europa și Asia unde se descoperă an de an noi manuscrise, unele conside rate pierdute, alte absolut inedite și multe multe altele... Această lucrare nu se vrea o cronică istorică completă, ci doar o inventariere a știrilor referitoare la etnonimul strămoșilor noștri. Din lipsă de spațiu și timp ne-am referit doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite ca hiperborean, mis/moes, carp
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
sau moderne referitoare la originea poporului și a limbii noastre daco-tracă sau romanolatină), dar nu acesta a fost scopul lucrării, de a face lumină În aceste dezbateri interminabile, ci doar de a sublinia trei idei fundamentale: Echivalența celor patru principale etnonime ale strămoșilor noștri; Vechimea tuturor acestor denumiri (și deci implicit a celor ce cu mândrie la purtau), chiar dacă În diferitele perioade și zone unde au fost identificați străbunii au predominat unele sau altele În dauna celorlalte; Unitatea dar și complexitatea
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
mai sus se datorează unei impresionante realități lingvistice și istorice din tot spațiul Pelasgo-Daciei îngemănat (după Reforma Zalmoxianismului din orizontul anului 1600 î. H.) cu spațiul Pelasgo-Thraciei, întrucât, valahii contemporani (atât cei nord-dunăreni cât și cei sud-dunăreni) sunt urmașii pelasgilor; etnonimul pelasg / pelasgi, în lucrarea multimilenară a legilor lingvistice, a devenit contemporanul valah (vlah) / valahi (vlahi), fapt demonstrat în studiile / lucrările din ultimele decenii, astfel: în etnonimul Pelasg - care a evoluat în contemporanul Valah / Vlah, desemnând: „cei mai vechi și cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Pelasgo-Thraciei, întrucât, valahii contemporani (atât cei nord-dunăreni cât și cei sud-dunăreni) sunt urmașii pelasgilor; etnonimul pelasg / pelasgi, în lucrarea multimilenară a legilor lingvistice, a devenit contemporanul valah (vlah) / valahi (vlahi), fapt demonstrat în studiile / lucrările din ultimele decenii, astfel: în etnonimul Pelasg - care a evoluat în contemporanul Valah / Vlah, desemnând: „cei mai vechi și cei mai înțelepți oameni albi ai pământului (Europei)“ - se evidențiază, în petrecerea mileniilor, următoarea lucrare a legilor fonetice: oclusiva explozivă, bilabială, surdă, p-, din Pelasg, cu atestare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
II, 50 / 52, 56, IV, 145, V, 26, VI, 136 / 140, VIII, 44 etc.), în orizontul anului 432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în b-; grupul consonantic -sg-, „pierzând“ constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și - la formarea pluralului - palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got, Iordanes (aprox. 531 - 592), prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Deceneu) i-a învățat etica, dezvățându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în științele fizicii, făcându-i să trăiască după legile naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagine...». înainte de orizontul anului 1199, etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e(Blac), ori redeschiderea-i sub influența accentuatei vocale din silaba secundă (Balac), „fricativizarea“ / „labiodentalizarea“ oclusivei inițiale (p/ b> v-) și „fricativizarea“ / „laringalizarea“ dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah; în unele documente redactate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la numele antic al statului nostru, Dacia, renunțându-se la numele de România, impus de imperiile moderne / contemporane... (cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, I, Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-daco-thracică - sau valahică / dacoromână, Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 122 sq. / Etnonimul Pelasg > Belag / Belac - Balac - > Blac / Vlah - Valah -, imensa țară Pelasgia > Valahia, divizarea Pelasgilor >Valahilor, a Pelasgiei / Valahiei Mari, după Reforma Zalmoxianismului - din orizontul anului 1600 î. H. - în Dacia / Pelasgo-Dacia și Thracia / Pelasgo-Thracia, problema Conștiinței Naționale a Pelasgimii / Valahimii, de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o altfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o țară și un neam intră și rămân în eternitate”. Autorul afirmă că lucrarea lui ,,nu se vrea o cronică istorică completă, ci doar o inventariere a știrilor referitoare la etnonimul strămoșilor noștri. Din lipsă de spațiu și timp ne-am referit doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite.’’ 4) Scriitorul și memorialistul Ion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nouă doar ni se pare că mai mult decât ceea ce știm prin experiență nu există și nici nu poate exista.” Am fost impresionat de informațiile prezentate în scrisoarea acestui domn, fapt care m-a făcut să continui dezbaterea pe tema etnonimului de BLAH. Iată și relatarea mea: Stimate domn! Mi s-a părut foarte interesantă corespondența primită de la dumneavoastră în legătură cu originea numelui de familie a domnului W. Blach. Am citit-o cu atenție, fapt care m-a provocat și tentat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o numiți dumneavoastră, este „un document de viață incontingentă, în simplitatea ei ce ascultă numai de legi necunoscute.” Așa o fi! Mie mi-a plăcut! Mi-a fost chiar de folos. De ce? Deoarece am început să O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI caut prin memorie și prin cărți (cărțile din biblioteca mea) materiale care aveau o oarecare legătură cu cuvântul „Blach”, etnonimul la care vă referiți. Deci am mai învățat ceva, am mai acumulat ceva! Nu poți comunica cu un om dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fi! Mie mi-a plăcut! Mi-a fost chiar de folos. De ce? Deoarece am început să O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI caut prin memorie și prin cărți (cărțile din biblioteca mea) materiale care aveau o oarecare legătură cu cuvântul „Blach”, etnonimul la care vă referiți. Deci am mai învățat ceva, am mai acumulat ceva! Nu poți comunica cu un om dacă nu ai limbaj comun! și iată ce am găsit despre ceea ce îmi scrieți, despre numele acelui domn german, Herr Blach
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a edita manuscrisele tatălui sau. Am făcut această digresiune, poate puțin cam lungă, pentru a vă prezenta un cercetător român de valoare excepționala, specializat în subiectul pe care l-am abordat împreună în aceasta corespondență, adică acela de analiză a etnonimului „BLACH”. Posibil ca unele enunțuri și cercetări referitoare la aceasta temă le cunoașteți, dar pentru subsemnatul este benefic pentru a mi le reîmprospăta în memorie. Am să mă opresc deci, la cartea lui Alexandru Pele, „Etnonimele românilor VALAH Etimologie ancestrală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acela de analiză a etnonimului „BLACH”. Posibil ca unele enunțuri și cercetări referitoare la aceasta temă le cunoașteți, dar pentru subsemnatul este benefic pentru a mi le reîmprospăta în memorie. Am să mă opresc deci, la cartea lui Alexandru Pele, „Etnonimele românilor VALAH Etimologie ancestrală și areal istoric” lucrare pe care o pot numi unicat, în privința studiilor făcute cu privire la apartenența noastră la gruparea valahă. Extraordinar de bine documentat, pe parcursul a 197 de pagini, ni se prezintă o valoroasă cer cetare în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lexicale nu ne mai permite să mai împărțim, după noi criterii pseudoștiințifice, familiile de limbi indo-europene și afro-asiatice, căci în realitate sunt MESO-SEMITICE sau româno-semi tice. Aceasta este și prima diviziune a limbii unice până la Turnul Babel, amintită în Vechiul Testament... ” „Etnonimele românilor VALAH Etimologie ancestrală și areal istoric” este un studiu cu un pronunțat conținut filologic, lingvistic și istoric. Autorul folosește cu precădere metoda pluridisciplinară concomitent cu analiza structurală a elementelor lexicale, depunând o deosebită atenție pe evoluția limbii și a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Anonimus în Panonia chiar la venirea triburilor migratoare ale maghiarilor în această regiune a Dunarii de Mijloc. Prin urmare, în anul de grație 896 d.Hs. Pannonia era locuită și de români, numiți atunci, dar și mai târziu și cu etnonimul BLACHI. /...O altă țară românească numită BLACHINA este menționată de Godefredus din Viterbium (c.1120), fiind situată în apropierea Constantinopolului. /...împăratul Ioniță, al Imperiului româno bulgar, din dinastia Asăneștilor (11971207) a purtat și supranumele de BLACHUS. ...Laurentius Toppeltinus (Töppelt) (1641-1670
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întâlnim numele de familie BLAHAVA, la 1825, de o vechime importantă, acesta fiind compus din BLAH + AVA (tata). /...în Cehia un mare filolog contemporan cu Nicolae Iorga purta numele de Ion BLAHOSLAV. Avem, așadar, adusă până la contemporaneitate această formă a etnonimului BLAH, cu toată împotrivirea preopinenților continuității românilor în arealul lor autohton euro-afroasiatic.” îmi pun totuși o întrebare, care de fapt mă frământă destul de mult? Cum or fi ajuns „blachi” (vlahi) atât de departe, adică în apropierea Lacurilor Mazuriene, care sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin iarmarocul din Căprești se adresează celor veniți acolo într-o moldovenească curentă (p. 72). Apelativul român, românesc nu apare decât ca o excepție, ca în exemplul amintit mai sus. în locul lui, în limba localnicilor, a oamenilor de rând, apare etnonimul roman. Un capitol din carte are chiar titlul Romanii (p. 66) și începe așa: Pentru marea majoritate a moldovenilor din Basarabia, romanii sunt oameni minunați care au venit de dincolo de Prut. Pe de altă parte, rușii sunt doar rareori numiți
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
Herrn de poliglotul inginer Ernest Ernestovici sau de un bufon cu gesturi teatrale, deși nu mai puțin trist, care cu lacrimi în ochi cânta despre stepă și nemărginirea ei. Românii și limba lor (Sadoveanu folosește cu acest prilej (p. 40) etnonimul român) făceau în această lume figură de bieți naufragiați. În cele două decenii care au urmat, scriitorul a mai fost de câteva ori în Basarabia, printre altele pentru o cură la Budachi, pe țărmul Mării Negre (în județul Cetatea Albă). Dar
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]