37 matches
-
212) Despre importanța arhitecturii și dimensiunii școlilor am vorbit și în altă parte, aici nu facem decât să accentuăm acele elemente care au legătură cu agresivitatea și cu rolul ei în dimensiunea teritorială a locuirii umane. Am spune că analiza etologilor sugerează argumente în favoarea școlilor de mici dimensiuni, în cadrul cărora elevii să se știe între ei, iar profesorii să interacționeze frecvent cu aceștia; sala de clasă ar trebui să permită aranjamente multiple ale mobilierului, iar profesorul ar trebui să creeze oportunități
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
intragrupale Agresivitatea este doar unul dintre instinctele care alcătuiesc "marele parlament al instinctelor"; pentru Konrad Lorenz, există patru instincte mari (procurarea hranei, procrearea, fuga din fața dușmanului și agresivitatea) și "micii servitori" (deplasarea, zborul, instinctele rezultate din ritualizare etc.), pe care etologul austriac le-a numit instincte-unelte, care se află la dispoziția instinctelor mari amintite anterior; împreună, ele alcătuiesc parlamentul care, prin interdependențele create, se finalizează cu o decizie și o acțiune a unui organism; nici o acțiune nu este rezultatul unui singur
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nevăzători. Și fac acest lucru toată viața lor, din copilărie până la bătrânețe". Prin această precizare, este ilustrat rolul gestualității nu numai în facilitarea înțelegerii mesajelor de către alții, ci și în articularea lor32. Ideea rădăcinilor biologice ale gesturilor este susținută de etologul german Irinäus Eibl-Eibesfeldt și prin explicația dată mișcării repetate a capului de sus în jos și de jos în sus pentru a exprima acordul unei persoane: ,,pur și simplu, instinctiv, scuturăm capul când vrem să îndepărtăm ceva ce ni s-
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un rol mult mai important decât în cadrul speciei umane, îndeplinind multiple funcții (prezente în ambele specii): de apărare, de atac, de recunoaștere, de grupare, de orientare în spațiu, de reproducere. Analogia dintre mișcările la om și la animale, subliniată de etologi, se observă și în exprimările semnificațiilor simbolice ale corpului: ,,slabă ca o capră", ,,gras ca un porc", ,,puternic ca un cal", ,,înaltă ca o gazelă", ,,gât de lebădă", ,,picioare de struț" etc. 1.6. Accepțiunea psihologică În mentalitatea populară, teoria
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care încearcă să țină seama. Alți termeni, prea polisemici, cer imediat lămuriri, precum cuvintele "rituri" și "ritualuri". Pentru anumiți autori, orice acțiune repetitivă și stereotipă (deschiderea Parlamentului din Londra, saluturile dogonilor, lupta cocoșilor din Bali) poate fi considerată drept rituală. Etologii care studiază lumea animală în mediul ei natural vorbesc și ei de rituri în legătură cu paradele nupțiale sau cu atitudinile de supunere codificate. Pentru alți autori, referința la o lume invizibilă (la o instanță transcendentă), intervenția preoților calificați și o intenție
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
entitate pur vegetativă, care își construiește exclusiv dimensiunile somato-fiziologice. Iată că odată cu modernizarea eclatantă a tehnologiei de investigație medicală, studiul febril și asiduu al vieții intrauterine (la care au cooperat, într un remarcabil efort interdisciplinar, obstetricieni, ginecologi, psihiatri, psihologi, pediatri, etologi etc.) ne-a transportat într o altă eră, cea a descoperirii copilului nenăscut. Concret, în așteptarea nașterii, acesta este utilat inclusiv psihologic și nu doar organic și funcțional. Așa cum observa una dintre autoritățile domeniului și anume, P.G. Fedor Freibergh (2005
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe animale, distinge următoarele tipuri de comportamente agresive în funcție de natura factorului declanșator: agresivitate ofensivă, agresivitate defensivă, agresivitate maternă, agresivitatea masculilor (lupta pentru dominare, pentru teritoriu), agresivitate sexuală și agresivitatea indusă prin iritare. Pentru fiecare dintre aceste forme de agresivitate specialiștii etologi au stabilit manifestările tipice și mecanismele neuronale specifice. Comportamentul agresiv se manifestă la fel la om și la animal? Ar fi naiv să credem că manifestările agresive ale omului au aceleași scopuri cu ale animalelor. Pentru a ilustra diversitatea formelor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
apropie (În plan funcțional) de așa-numitele ritualizări ale comportamentului animalelor. Aplicarea termenului ritual la comportamentele diferitelor specii de mamifere, păsări și pești Își are originea În teoriile etologice (disciplină a științelor naturii care se ocupă cu studierea comportamentului animalelor). Etologii susțin că, din motive adaptative, anumite comportamente ale animalelor și-au schimbat funcțiile practice inițiale și au dobândit funcții noi, de comunicare. Acest lucru s-ar fi petrecut la speciile care trăiesc În grup și la care supraviețuirea depindea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comportamentele umane: „Riturile, formate filogenetic sau cultural, Îndeplinesc aceleași funcții de comunicare, de canalizare a agresivității și de menținere a coeziunii În interiorul perechilor sau al grupului” (K. Lorenz, 1966, p. 282; vezi și J.W. Smith, 1979, p. 53). Firește, etologii nu pretind că animalele fabrică ceremonii; ei susțin Însă că: a) animalele au dezvoltat prin reacții adaptative și au perpetuat genetic o seamă de comportamente cu caracter repetitiv și cu funcție de comunicare; b) aceste comportamente nu sunt funcțional diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu sunt funcțional diferite de riturile umane. Ei propun, În consecință, utilizarea termenului ritual pentru comportamentele animale și a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27). Unii antropologi au Îmbrățișat și dezvoltat ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și etologii sunt Însă conștienți că riturile umane, chiar dacă genetic Înrădăcinate În ritualizările animale, nu pot fi considerate identice cu acestea: primele sunt transmise genetic, celelalte prin mecanisme culturale. Primele sunt inconștiente, celelalte sunt practicate În mod conștient. Primele rămân neschimbate, celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animalic: „Drept urmare, chiar de la primele Începuturi, autodistrugerea a fost o amenințare pentru rasa umană” (W. Burkert, 1983, p. 18). Această amenințare este rezolvată cu ajutorul unui sistem biologic - redirecționarea -, dezvoltat apoi prin mijloace culturale. Burkert preia ideea de ritualizare elaborată de etologi și interpretează ritualul și mitul drept sisteme de comunicare Întemeiate pe repetarea și deplasarea (prin gest sau cuvânt) a unor acțiuni concrete: acestea nu mai Îndeplinesc funcțiile biologice inițiale și au căpătat o funcție de semnalizare. În actul vânătorii, vărsarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]