112 matches
-
câmp mai larg de manifestare. * Pulsiunea vieții se constituie ca cea mai puternică forță pulsională Împotriva pulsiunii morții, tinzând În permanență să genereze și să alcătuiască unități vii din ce În ce mai mari și să le mențină. 2.1.2.Modelul etologic. Modelul etologic elaborat de către K.Lorenz și N.Tibergen se ocupă de agresivitate În perspectiva filogenetică, deci de copmortamentul agresor al animalelor comparativ cu cel uman. Datele obtinuțe pe baza acestui model nu pot fi transferate comportamentului uman decât sub rezerva unor
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
atitudinea de seducție În scop nonsexual, acordarea de hrană sau ingrijiri corporale etc; * Derularea unor comportamente specifice de luptă sau amenințare, ca forme de inhibare a agresorului sau de anihilare a intențiilor acestuia. * Condiția fundamentală ca explicația pe baza modelului etologic al agresivității să fie operantă la om, este să țina seama atât de deosebirile fundamentale ale structurii sistemului nervos central și edocrin, cât și de structurile psihosociale ale personalității umane. Teoriile ce au abordat agresivitatea ca pe un instinct au
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
act normativ Prin Legea nr. 205/26 mai 2004 privind protecția animalelor sunt reglementate măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale acestora, cu sau fără deținător. Astfel, deținătorii de animale au obligația să le asigure, în funcție de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție: un adăpost corespunzător, hrană și apă suficiente, posibilitatea de mișcare suficientă, îngrijire și atenție; nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu amendă de la 3 la 6 milioane de lei. Persoana care contribuie la
Agenda2004-26-04-general3 () [Corola-journal/Journalistic/282580_a_283909]
-
canadiană Mary Ainsworth. Temele principale ale acestei teorii sunt inițierea și schimbările care au loc în relațiile emoționale individuale în cursul vieții. Conform teoriei atașamentului, la baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil. se folosește de gândirea etologică, de gândirea psihologiei dezvoltării, a psihanalizei și a teoriei sistemelor. Bowlby își propusese ca scop principal să pună bazele științifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relației obiectelor și să verifice empiric ipotezele psihanalitice în acest domeniu. Pe parcursul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
pentru repaus. Acesta, precum în fizică, reprezintă un moment particular al mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu nemișcare ghiftuită, ci prospețimea efortului. Contrar clișeelor, nici cel oriental nu înseamnă altceva. 10. Potrivit unor speculații etologice, absența provocărilor majore în condițiile de abundență, suprasecurizare și aplatizare reacțională ale vieții contemporane determină o scădere drastică a tonusului individual. E ușor de imaginat ce se întâmplă atunci când această slăbiciune sporește din fundal anemia postcomunistă! Dar există totodată o
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund, al unei fabule, care abia dacă mai are nevoie de morală sau comentarii. Pentru fiecare dintre noi (ca și pentru întregi comunități umane) fotografia mentală este adevărata realitate și, deși avem ochi de văzut și urechi de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ea franchețea privirii și o pasiune (adânc înrădăcinată, nedemonstrativă) de a ajunge la esența lucrurilor, la realitatea lor stabilă, dincolo de vălurile aparențelor. Intuiție, experiență, dorința și capacitatea de a nu fi părtinitoare. Puțini sunt printre noi cei pe care instinctul (etologic) și tradiția (tribală) a partizanatelor să-i domine atât de puțin. Iar luciditatea privirii ei nu o ocolește nici pe ea însăși - calitate a prozatorului de anvergură, dar, poate, și a jurnalistului de excepție. O lungă prietenie îți dă iluzia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
subiectului (copilul) ar putea fi vorba de ignorarea situației de fapt (suspendarea relației de autoritate) sau de ținerea la distanță a unor congeneri dornici să-și impună dominația în spațiul lăsat liber de autoritatea intrată în criză a profesorului. Perspectiva etologică susține că grupul uman are nevoie de un lider, de figura dominantă care se identifică în mod simbolic cu grupul respectiv. Structura ierarhică, întărită de procesele evoluției, este responsabilă de nevoia unei figuri dominante, imagine vizibilă a leadership-ului pus în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
predicții asupra principalelor caracteristici ale tulburării de personalitate ce se vor întâlni mai târziu în viața adultă. John Bowlby s-a desprins foarte repede de concepția motivațiilor umane centrată pe gratificarea pulsiunilor primare dezvoltată de Freud și, utilizând o abordare etologică, a fost preocupat să demonstreze că atașamentul la o figură principală este un proces independent și primar, ce reprezintă o caracteristică universală a primatelor, inclusiv omul, și că este prezentă chiar și la specii inferioare. După John Bowlby, atașamentul este
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Ecouri istorice și accepțiuni ale gestului / 19 1.1. Repere istorice în studierea gestului / 19 1.2. Limbajul gestual un spectacol la care participăm zilnic / 29 1.3. Construirea sensului gestului / 32 1.4. Accepțiunea biologică / 34 1.5. Accepțiunea etologică / 42 1.6. Accepțiunea psihologică / 45 1.7. Accepțiunea socială / 50 1.8. Accepțiunea culturală / 57 1.9. Accepțiunea artistică / 60 1.10. Accepțiunea pedagogică / 64 1.11. Accepțiunea semiotică / 69 Capitolul 2. Aplicații semiotice / 75 2.1. Semioza didactică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Alina Mărgărițoiu, analizând multitudinea criteriilor de organizare și definire a gestului, ne propune o nouă taxonomie, dedusă din perspectiva relației profesor-elev. Desigur, totul pornește de la definiții și accepțiuni ale gestului. Autoarea distinge între accepțiunea biologică (caracterul înnăscut al gestului), accepțiunea etologică (caracterul universal al gestului), accepțiunea psihologică (caracterul personalizat al gestului), accepțiunea socială (caracterul dobândit al gestului), accepțiunea culturală (caracterul local al gestului), accepțiunea artistică (caracterul estetic al gestului), accepțiunea pedagogică (caracterul educativ al gestului), accepțiunea semiotică (caracterul relațional, contextual al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
am prezentat o gamă largă de accepțiuni, fiecare propunând o grilă de lectură și de interpretare proprie: * accepțiunea biologică susține caracterul înnăscut al gestului indiferent de coordonatele de timp, loc, cultură la care ne raportăm, datorită zestrei biologice comune; * accepțiunea etologică evidențiază caracterul universal al gestului, iar explicațiile sunt centrate pe originea evolutivă a unor gesturi care poate fi urmărită până în trecutul nostru primitiv; * accepțiunea psihologică valorifică caracterul personalizat al gestului, modul propriu de a gesticula, care fluctuează în funcție de caracteristicile psihice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fundamentale sunt înnăscute, indiferent de coordonatele de timp, zona geografică și cultura la care ne raportăm, iar factorii biologici precum constituția morfo-fiziologică, temperamentul, genul și vârsta, starea sănătății fizice și psihice etc. pot influența gestica unei persoane. 1.5. Accepțiunea etologică Un alt aspect cercetat se referă la caracterul universal și local al gestului, deoarece există gesturi care au aceeași semnificație indiferent de zona geografică sau au semnificații diferite în funcție de zona geografică. De fapt, accepțiunea etologică evidențiază universalitatea gesturilor, iar explicațiile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unei persoane. 1.5. Accepțiunea etologică Un alt aspect cercetat se referă la caracterul universal și local al gestului, deoarece există gesturi care au aceeași semnificație indiferent de zona geografică sau au semnificații diferite în funcție de zona geografică. De fapt, accepțiunea etologică evidențiază universalitatea gesturilor, iar explicațiile sunt centrate în mod deosebit pe: a) transmiterea genetică de la om la om, aspect relevat de prezența gesturilor submisive (lăsarea capului în jos, coborârea privirii), gesturilor prietenoase (legate de hrănirea oaspeților și schimbul de cadouri
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Extremul Orient)"59. Observăm că în societățile colectiviste din Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa, gesturile sunt mai des întâlnite, mai sincronizate și prietenoase decât în cele individualiste din Europa de Vest sau America de Nord, societăți asociate unei retractilități gestuale. 1.8. Accepțiunea culturală Dacă accepțiunea etologică relevă caracterul universal al gestului, accepțiunea culturală susține caracterul local (tradițional), în sensul că semnificația gestului unei persoane depinde de cultura societății sau grupului social din care face parte. Gesturile pot să varieze de la o societate la alta, de la țară
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
5. Menționați efectele contopirii ființei umane cu tehnologia asupra comportamentului nonverbal. Întrebări grilă 1. Printre autorii care susțin caracterul înnăscut al gestului se numără: a) Charles R. Darwin; b) Algirmas J. Greimas; c) Irinäus Eibl-Eibesfeldt; d) Desmond Morris. 2. Accepțiunea etologică a gestului menționează: a) rolul caracteristicilor psihice asupra exprimării corporale; b) caracterul tehnic al exprimării corporale; c) asemănarea exprimării corporale la oameni și la animale; d) influența relațiilor sociale asupra exprimării corporale. 3. Gestul întinderii mâinilor către interlocutor îl putem
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Din dorința de a interpreta complex și corect gestul trebuie să ținem cont de toate accepțiunile, care presupun grile de lectură specifice. Asociați fiecărei accepțiuni caracteristica gestuală pe care o evidențiază: a) accepțiunea biologică; caracterul universal al gestului; b) accepțiunea etologică; caracterul local al gestului; c) accepțiunea psihologică; caracterul dobândit al gestului; d) accepțiunea socială; caracterul contextual al gestului; e) accepțiunea culturală; caracterul educativ al gestului; f) accepțiunea artistică; caracterul înnăscut al gestului; g) accepțiunea semiotică; caracterul personalizat al gestului; h
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
power of body language, Pearson Education, Edingurgh, 2010. Eibl-Eibesfeldt, Irinäus, Iubire și ură, traducere de C. Strungaru, Editura Trei, București (Love and Hate: On the Natural History of Basic Behaviour Patterns, Methuen, Londra), 1971/1998. Eibl-Eibesfeldt, Irinäus, Agresivitatea umană. Studiu etologic, traducere de V. Dem Zamfirescu, Editura Trei, București (Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltensforschung, Piper, München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Ibidem, p. 318. 43 Allan Pease, op. cit., 1981/1997, p. 10. 44 Desmond Morris, Maimuța goală, traducere de V. Rednic, Editura Enciclopedică, București, 1967/1991, p. 132. 45 Mihai Dinu, op. cit., 1997, pp. 198-199. 46 Irinäus Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea umană. Studiu etologic, traducere de V. Dem Zamfirescu, Editura Trei, București, 1984/1995, p. 91. 47 Peter Collett, op. cit., 2003/2005, p. 41. 48 Edward O. Wilson, Sociobiologia, traducere de L. Ulrich, Editura Trei, București, 1975/2003, pp. 169-177. 49 Edward O. Wilson
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ipoteze a originii agresivității: biologică (neurobiologică - Bernard, Trouve, Soulariac, Kourilsky; endocrină - J.G.Vandenberg, F.H. Bronson, C. Desjardins, K.E. Moyer; instinctuală - Freud, Adler, M.Klein, K. Abraham; și teoria agresiunii ca rezultat a frustrării - W. Reich, W. Scott, Dollard, E.Miller), etologică - Laborit, K. Lorenz; și socio-genetică - L. Bercowitz, K. Horney, R.N. Goldenson. Gibbs, Treppert, Adler, Freud au explicat spontanietatea agresivității pornind de la o motivație agresivă Înnăscută și această ipoteză are multe argumente În favoarea sa. Dar agresivitatea poate fi activată și de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
din strategia de supravețuire adoptată în regiunile temperate, ele fiind sincronizate cu evoluția temperaturii ambiante și având ca rezultat conservarea energiei. CAPITOLUL III 3. METODE DE CERCETARE 3.1. Metode taxonomice Se bazează pe cunoașterea caracteristicilor anatomice, biologice, ecologice și etologice, iar pentru identificarea acestora se folosesc metode statistico-matematice. 3.2. Metode ecologice Furnizează informații privind viața și comportamentul liliecilor, relațiile cu celelalte vețuitoare și cu mediul, locul și rolul lor în evoluția ecosistemelor. Surprind fluctuațiile numerice care afectează populațiile de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
reprezentările colective pe care o epocă le propune scriitorului pentru a putea ocupa o poziție etichetată în interiorul unei societăți. "Dezvrăjirea" autorului a luat forma reducerii sale la semn sau la text; or, acesta trebuie să-și accepte o triplă identitate: etologică, mitologică și fantasmatică. Scriitorul se relevă ca fantasmă a unui text obiectivat și cvasi-independent, astfel încât ambele concepte, cel de autor și cel de scriitură, au un caracter aporetic. După cum putem observa din La mort de l'auteur, Barthes (spre deosebire de Foucault
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
numerice și trofice dintre diferitele populații de păsări și ceilalți membrii ai comunitățile de viață în circuitul energiei din natură. Aceste metode sunt de mai multe feluri: A. spațiale sau de suprafață, B.de timp; C. combinate; D. speciale; E. etologice A. Metode spațiale estimează indivizii diferitelor populații de păsări pe suprafețe bine cunoscute ca mărime. ● metoda fâșiilor este întrebuințată mai mult pe locuri deschise. Pe o fâșie ale cărei lungime și lățime sunt dinainte cunoscute, se numără indivizii unei specii
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
Metoda inelării se poate folosi cu succes la estimarea relativă a indivizilor. Metoda estimării păsărilor nocturne se bazează pe notarea glasurilor de chemare a răpitoarelor de noapte în perioada reproducerii, din care se apreciază numărul relativ al indivizilor. E. Metode etologice. Cea mai importantă metodă de cercetare în etologie rămâne observația în natură cu binoclul, efectuând schițe, fotografiind și filmând. O etapă superioară este cea experimentală, prin introducerea unor schimbări în mediul imediat înconjurător și observarea reacțiilor păsărilor față de acestea. Metode
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
măsurilor de remediere luate pentru a preveni asemenea incidente; j. date referitoare la reproducere (dată la care, cu cine a avut loc împerecherea, numărul de pui rezultați, mod natural sau asistat la naștere, incubație artificială/naturală, alte considerații); k. observații etologice (caracterizarea individului din punct de vedere comportamental). 15. Trebuie ținută o evidență/lista anuală a colecției de animale, separat de înregistrările individuale/fișele individuale ale animalelor. Trebuie înaintată autorității de mediu locale o copie a listei anuale, nu mai târziu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165781_a_167110]