33 matches
-
decăderea marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în 2000, traducere de L. Ursu, T. Moldovanu, L. Dos, R. Lupu, Editura Polirom, Iași, 2011, 612 p. 5. M. Onfray, O contraistorie a filosofiei. Extremiștii luminilor, vol. 4, 2009, Eudemonismul social, vol. 5, 2010; Radicalitățile existențiale, vol. 6, traducere de D. Petrescu și T. Culianu-Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2011. 6. M. Eliade, Sacrul și profanul, traducere din limba franceză de Rodica Chira, Editura Humanitas, București, 1993, 204 p. 7. a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deduce necesitatea normelor morale dintr-un scop ce trebuie obținut prin acțiune conduce În mod necesar, În cele din urmă, susține Kant, la doctrina lui Epicur, căci „beatitudinea” este singurul scop posibil al unei ființe senzoriale, așa cum este omul. Dar „eudemonismul”, afirmă el, care face din morală un simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri, așteptarea și dorirea unei plăceri sunt tot atâtea moduri de a genera o bucurie care structurează și constituie fericirea. în felul său, Aristip definește hedonismul ca fiind metoda eudemonismului, metoda și vectorul, mijlocul lui de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. -10Cirenaicii există oare? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Speusippos afișează o opoziție clară față de hedonism - ca platonician care se respectă. în schimb, Aristotel își afirmă cea mai mare proximitate față de Eudoxiu. Nu că ar mărturisi un hedonism sincer și clar, ci mai degrabă pentru că Etica nicomahică propune un eudemonism mai puțin opus hedonismului decât s-ar părea la prima vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à Epicure”, pp. 81-116, reluat în Etudes de philosophie grecque, Vrin. 1971. Expozeul este succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte Léon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deliberată și constantă, dirijată de rațiune. Ea presupune simț practic, id est: acțiune și disciplină morală. Prin acest caracter esențial al filozofiei sale, Alain este un veritabil și exemplar urmaș al Stoicilor. Filozofia sa este, ca și a Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri, așteptarea și dorirea unei plăceri sunt tot atâtea moduri de a genera o bucurie care structurează și constituie fericirea. în felul său, Aristip definește hedonismul ca fiind metoda eudemonismului, metoda și vectorul, mijlocul lui de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. -10Cirenaicii există oare? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Speusippos afișează o opoziție clară față de hedonism - ca platonician care se respectă. în schimb, Aristotel își afirmă cea mai mare proximitate față de Eudoxiu. Nu că ar mărturisi un hedonism sincer și clar, ci mai degrabă pentru că Etica nicomahică propune un eudemonism mai puțin opus hedonismului decât s-ar părea la prima vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à Epicure”, pp. 81-116, reluat în Etudes de philosophie grecque, Vrin. 1971. Expozeul este succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
istoria filosofiei moralei în epoca modernă post-carteziană sunt kantianismul și utilitarismul. Morala kantiană dezvoltă notele specifice ale unei gândiri deontologice, fără să facă abstracție de implicările interioare care fac posibilă fericirea. Criticând hedonismul, pentru care plăcerea este determinată sensibil, și eudemonismul, pentru că depinde de o voință eteronomă, Immanuel Kant susține că acțiunile valoroase moral sunt cele care rezultă dintr-o voință autonomă. Kant și-a construit teoria etică în jurul întrebării fundamentale " Ce trebuie să fac?", încercând să descopere maximele fundamentale de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
demnă de așteptările momentului grec. Astfel încât ne găsim în poziția unei obligații de a trăda, a unei imposibilități de a acționa altfel decât a citi distilând în silă niște preocupări străine de opera propriu-zisă. A cerceta astfel problema hedonismului, a eudemonismului, a binelui suveran, a eticii, a moralei, a binelui și a răului, a viciului și a virtuții la gânditorii prezentați îndeobște ca anteriori lui Socrate pare o întreprindere foarte dificilă când între ei și noi se intercalează douăzeci și cinci de veacuri
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atomilor și materialismul particulelor duc la o etică hedonistă, în cazul de față, la o morală a bucuriei. Desigur, fragmentele sunt rare, contextul producției de carte inexistent, termenii grecești greu de redat în alte limbi, iar distincția dintre hedonism și eudemonism nu e clară, simplă și precisă: filosofie a plăcerii și logică a binelui suveran, cele două se pot lesne suprapune, de altfel. Tot așa cum bucuria păgână este greu de interpretat, independent de ceea ce a făcut creștinismul din acest termen, confiscat
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a viza starea de bine, seninătatea, fericirea. Cei doi termeni există și înseamnă două lucruri distincte, plăcerea și fericirea nesuprapunând exact aceleași senzații, aceleași emoții, aceeași stare fizică și psihică. În ce mă privește, nu văd
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că un eveniment aducător de bucurie urmează să survină sau tocmai a avut loc. Cu ea, trupul cunoaște emoții mai pline de voluptate decât cu plăcerea, generatoare de forțe mai teribile, de energii considerabil sporite. Dar a imagina hedonismul și eudemonismul ca două lumi separate ar fi o eroare. Niciun instrument de măsură fizic sau metafizic nu permite să se califice sau să se cuantifice intensitățile utile pentru a decide cui anume, fericirii sau plăcerii, îi revine rolul principal. Cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fericită și viața filosofică ce o permite. Exercițiile spirituale, reflecțiile, dialogurile, meditațiile, relațiile de la magistru la discipol, toate acestea vizează edificarea unei subiectivități radioase, solare, independente și libere. Iar din făurirea acestei individualități se naște o plăcere, plăcerea în sine. Eudemonismul face atunci posibil hedonismul - pe care-l definește capacitatea de a te bucura de tine însuți ca de o ființă ce trăiește în pace cu sine, cu lumea și cu ceilalți. Aceste precauții normale fiind luate, să revenim la bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Așa este la Sofocle, la Platon - Gorgias și Sofistul -, dar și la Plutarh. În accepția senzuală și sexuală, Homer (în Iliada), Xenofon și Platon confirmă această teză. Greu, în acest caz, să descurcăm ițele unei trame în care hedonismul și eudemonismul se confundă... Pe de altă parte, frumusețea pe care o are în vedere același fragment trimite probabil la excelență, la virtute, la noblețe și la tot ce mai definea idealul epocii: kalos kagathos - frumosul și binele constituind aliajul uneia și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la buna lui organizare, dar și la veselie, la bună dispoziție, precum și la sănătate morală. Nu departe se află absența tulburărilor, armonia interioară, echilibrul, starea de bine, congruența, liniștea sufletească, fericirea. Toate traducerile se mișcă în aceste ape și confirmă eudemonismul și hedonismul poziției abderitane. Tăria sufletească - o altă accepție posibilă - la care îndeamnă Democrit definește de fapt plăcerea subtilă a relației cu sine a unui individ care nu se teme de nimic și poate, prin urmare, într-o indiferență absolută
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constituenți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri, așteptarea și dorirea unei plăceri sunt tot atâtea moduri de a genera o bucurie care structurează și constituie fericirea. În felul său, Aristip definește hedonismul ca fiind metoda eudemonismului, metoda și vectorul, mijlocul lui de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. 10 Cirenaicii există într-adevăr? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Speusip afișează o opoziție clară față de hedonism - ca platonician care se respectă. În schimb, Aristotel își afirmă cea mai mare proximitate față de Eudoxos. Nu că ar mărturisi un hedonism sincer și clar, ci mai degrabă pentru că Etica nicomahică propune un eudemonism mai puțin opus hedonismului decât s-ar părea la prima vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière „La doctrine du plaisir des premiers âges à Epicure”, pp. 81-116, reluat în Etudes de philosophie grecque, Vrin, Paris, 1971. Expozeul este succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte Léon Robin, La Morale antique, PUF, Paris, 1963, îndeosebi pp. 32-33. * ** Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonist 215-217 desfătare - și conștiință 120-121 dorințe - dietetica dorințelor 60, 65, 194-195, 202-203, 286; naturale și necesare 195-196, 286, 296; naturale și nenecesare 195-196, 286; nenaturale și nenecesare 195-197, 285-286; și plăcere 197 etica hedonistă 41, 63, 94, 156, 194 eudemonism - definiție 41-42, 67, 80, 122, 304; și hedonism 41-44, 122, 158; eudemonismul lui Aristotel 158, 308 eumetrie 114-115 fericire - ce presupune ea 132, 197; binele suveran al eudemonismului 41, 197, 296; cirenaică 121-122; și conștiință 42; distinctă de plăcere 121-122
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
202-203, 286; naturale și necesare 195-196, 286, 296; naturale și nenecesare 195-196, 286; nenaturale și nenecesare 195-197, 285-286; și plăcere 197 etica hedonistă 41, 63, 94, 156, 194 eudemonism - definiție 41-42, 67, 80, 122, 304; și hedonism 41-44, 122, 158; eudemonismul lui Aristotel 158, 308 eumetrie 114-115 fericire - ce presupune ea 132, 197; binele suveran al eudemonismului 41, 197, 296; cirenaică 121-122; și conștiință 42; distinctă de plăcere 121-122; eudemonism și hedonism 41-44, 122, 158, 305; Lucrețiu 280; care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
195-197, 285-286; și plăcere 197 etica hedonistă 41, 63, 94, 156, 194 eudemonism - definiție 41-42, 67, 80, 122, 304; și hedonism 41-44, 122, 158; eudemonismul lui Aristotel 158, 308 eumetrie 114-115 fericire - ce presupune ea 132, 197; binele suveran al eudemonismului 41, 197, 296; cirenaică 121-122; și conștiință 42; distinctă de plăcere 121-122; eudemonism și hedonism 41-44, 122, 158, 305; Lucrețiu 280; care poate fi atinsă aici 184, 213; și trup 42 jubilare - după Aristip 101, 114, 116-117, 119-120, 204-206; după
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
definiție 41-42, 67, 80, 122, 304; și hedonism 41-44, 122, 158; eudemonismul lui Aristotel 158, 308 eumetrie 114-115 fericire - ce presupune ea 132, 197; binele suveran al eudemonismului 41, 197, 296; cirenaică 121-122; și conștiință 42; distinctă de plăcere 121-122; eudemonism și hedonism 41-44, 122, 158, 305; Lucrețiu 280; care poate fi atinsă aici 184, 213; și trup 42 jubilare - după Aristip 101, 114, 116-117, 119-120, 204-206; după Epicur 205, 210; și estetică 240-242; și etică 114; și evitarea neplăcerii 67
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sufletului material de trupul material 187; a nu te teme de ea 184, 188, 236-237, 275, 277, 298 Morală concordie 86-87, 96, 98 cumpătare (și necumpătare) 66, 111, 188, 200 otium 297 plăcere - de a trăi 181, 230-231, 234-235; și eudemonism 42; și Lucrețiu 261, 290-291; și Philodem 230; virtute epicuriană 181, 198, 200, 202, 205, 217, 231 prietenie - în Antichitate 260-261, 310; la Epicur 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; și epicurism 260-261; la Lucrețiu 261-262, 284, 291; la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]