28 matches
-
inocentei marxismului, a generozității “comunismului că filosofie politică”. Acea proclamație natinga dar sigură pe șine, e cheia zarvei noastre și nu filosofia stingii.Toate posturile ulterioare ale lui Bucurenci, nu sînt decît o perdea de fum menită să camufleze, să eufemizeze, la limita să justifice nerozia aia de disculpare a marxismului. Și-a discreditat, dinainte, criticii pe motiv că obiecțiile lor ar fi intoxicate ideologic, fiind formulate numai de pe “poziții de dreapta”. S-a pitit cuminte, cu tot cu marxism, în “marsupiul” larg
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
inocentei marxismului, a generozității “comunismului că filosofie politică”. Acea proclamație natinga dar sigură pe șine, e cheia zarvei noastre și nu filosofia stingii.Toate posturile ulterioare ale lui Bucurenci, nu sînt decît o perdea de fum menită să camufleze, să eufemizeze, la limita să justifice nerozia aia de disculpare a marxismului. Și-a discreditat, dinainte, criticii pe motiv că obiecțiile lor ar fi intoxicate ideologic, fiind formulate numai de pe “poziții de dreapta”. S-a pitit cuminte, cu tot cu marxism, în “marsupiul” larg
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
întîi ne-ai demonstrat că,în nimicnicia lui bulimico-insidioasa,Crăciunul e lamentabil,detestabil,abominabil(remember “Crăciun sincer”).Cînd,însă,spiritul sărbătorii,subversiv precum cuiul lui Pepelea,ți-a produs o mică escoriatie pe conștiința,ți-ai “dus” repede nihilismul la eufemizat.Asa că îți bricolezi un mic alter ego(cinicul)pe care vrei,pasămite,să-l “integrezi”, reconciliindu-l cu euforia “bolinda”a “sarbator-etzilor”.Asta cu condiția ca noi sa digeram niște poncife freudiene altoite stingaci pe o asumpție nevertebrata,deghizata
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
este vorba de abordări foarte erudite pe bază de analize istorice și de comentarii politologice, fie de micile povești Între prieteni la o cafenea, Într-un spațiu intim, toate aceste discuții despre trecut nu pot fi decât forme de a eufemiza acel trecut. Asta face parte din ordinea lucrurilor - nu văd ce altceva s-ar putea face. Opțiunile pe care le avem ar fi doar două: fie amintirile de tip eufemizant, care constau În mersul la bibliotecă și transformarea Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se bazează pe practicile incestuoase ale naratorului față de fiica lui în copilărie, adolescență și la maturitate. Dar, fiindcă personajele au nume fanteziste ("Montencon", "Doamna Poilsoyeux", "Brideconin", "Vitnègre"*...), iar scenele reprezentate frizează adesea delirul, se produce o îndepărtare de real care eufemizează această violență. În orice caz, nu trebuie exagerată diferența dintre cele două ramuri ale pornografiei, canonică și non-canonică, mai ales când vine vorba de literatură. Ele se hrănesc din aceleași energii, pe care însă le exploatează diferit. De altfel, dacă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe stradă și transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune și rele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a sfârșit cu ocuparea Franței („la drôle de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care alege să-i împlinească modestului fiu de negustor din Bagdad dorința de a fi calif pentru o zi. Aici, în locul unde trăiește Abu Hasan, cel care se joacă cu liftul puterii este califul, și el fiind reprezentant al centrului, eufemizând astfel pe marele regizor al teatrului existenței, reprezentat de Dumnezeu. Ca și când prozatorul ar fi dorit să ne convingă că în variante de organizare politică atât de diferite, jocul hazardului este la fel de eficient: atât sistemul monarhic absolut, cât și cel democratic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o privești./ Din cer acum/ ninge./ Poți numi această liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
dintre ei fiind formați În aceleași Înalte Școli precum Institutul de Științe Politice și ENA. Ei constituiau varianta liberală a intelectualilor de apărat din partidele comuniste, având ca particularitate faptul că, În cazul lor, ideologia era disimulata de «locurile comune», eufemizate și formalizate În «locuri neutre», unde se Întâlneau «conducătorul luminat cu intelectualul clarvăzător». Bourdieu vorbește În acest sens de nouă koiné ideologică, neutralizata și rutinizată din punct de vedere școlar, impusă și inoculata, convertita În scheme de gândire și de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
altă parte. Ba chiar în colțul opus. Acest "moment intelectual" lung de treizeci de ani funestul Zeitgeist hexagonal -, redundant și strălucitor, este în mod evident defavorabil unui demers ca al nostru. Promovarea, după Saussure, a lingvisticii structurale ca știință-pilot a eufemizat apropierea noastră de faptele simbolice și a dematerializat lumea socială, împingînd către periferie analiza mijloacelor tehnice, a materialelor și utilajelor. Ne-am grăbit astfel să separăm limbajul de tehnică, gura de mînă. Leroi-Gourhan remarca faptul că, dacă există "continuitate între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dublă formă de violență, cea a captivității, a claustrării, formă cu aspect aparent punitiv, dar și violența mai subtilă a expunerii lor în fața unei mulțimi curioase. Ceea ce reu- nește cele două forme de violență este execuția publică, aici ea apare eufemizată sub forma corpului săgetat de priviri. Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Chagall. Există, de asemenea, numeroase indicii ale nivelului de trai: confortul incredibil al trenurilor, mesele la restaurant pe care și le permite oricine, taxi-uri la tot pasul, hoteluri oricînd la îndemîna unui tînăr universitar. Nici conflictele domestice nu sînt eufemizate, Fumiko, soția lui Oki, suferă de o gelozie îndreptățită și manifestă, mama lui Otoko îl roagă pe Oki s-o ia în căsătorie pe fiica ei, Fumiko se opune suburban legăturii dintre Taichiro și Keiko. Nici sexualitatea nu e tratată
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur masiv, eșuată ea însăși pe o față puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta este imaginea, stilizată sever și eufemizată la maximum, a acelui amestec de sclavagism tardiv, voaiorism în masă și pedofilie camuflată în tot felul de principii de castă și de cutume imemoriale, numită mediatic și convențional nunta prințesei Ana Maria Cioabă. O (sau O,) țară tristă, plină
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
Rodica Zafiu Termenii insultători și injurioși împrumutați din alte limbi beneficiază de la bun început de o anumită atenuare: imprecația și insulta sunt agravate de obicei de conotațiile popular-vulgare ale cuvintelor și sunt eufemizate de opacitatea relativă a termenilor străini. În ultimii ani, limbajul tinerilor a preluat din engleză un termen depreciativ destul de transparent: retard (substantivul este definit în Concise Oxford Dictionary ca termen peiorativ, cu sensul „persoană handicapată mental"). Cuvântul a intrat în
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
îngăduit (chiar dacă unii activiști din epocă reproșează anumite nuanțe) și el transpare fără prea multe precauții, fie sub forma iubirii de natură, de sat și de pământ (adică de baștină), fie sub forma iubirii de neam. Istoria și țara sunt eufemizate ca aspirație și glorificare. Din străfundurile istoriei se mai arată totuși fantasma unui simbol: legendara cățea Molda apare salvator prin ținut și chiar se aciuează pentru câtva timp pe lângă casa lui Onache Cărăbuș. Filoromânismul era inacceptabil oficial la Chișinău și
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
text, în pasajele narative. Obiectul cercetării e dublu: violența exprimată (de obicei de către personaje) și cea reprezentată narativ (de către personaje sau narator). Ambele tipuri apar în forme filtrate de convențiile epocii și mai ales de ironia auctorială, agresivitatea verbală fiind eufemizată prin omisiune, prin substitute, prin recursul la sugestie, prin combinarea cu formule de scuză - pardon! - etc. Se poate ușor constata că, în schițele și comediile caragialiene, violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
Păsările lui Al. Ivasiuc (1970), Marele singuratic de Marin Preda (1972), Fețele tăcerii de Augustin Buzura (1974) și încheiată în 1980 de Cel mai iubit dintre pământeni, care epuizează genul și subiectul. Sensul critic este însă la D. R. Popescu eufemizat de dezvoltările simbolice și poetice, de arborescențele grotești ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
de fericirea gândului că poate nu există Dumnezeu. Ceea ce în urmă cu câțiva ani mi se părea un paradis sângeros (viața mea de atunci îmi apare într-un raccourci verzui, asemenea Cristului lui Mantegna), acum mi se pare un iad eufemizat de uitare, dar nu mai puțin posibil, și deci terifiant. Ei spuneau, ca să mă încurajeze, când am coborât prima dată în subteran, că doar primul joc e mai greu de suportat și că apoi latura "anatomică" a ruletei nu numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soluție, și gospodina putea să-și taie găina, dar atunci trebuia să-și pună o mătură între picioare ? Ca și în alte privințe, țăranul societății noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale cu animalele. Orice copil de la țară era martorul nașterii și morții firești, era familiarizat cu sexul și cu sîngele. Dispărute din universul copilăriei, acestea au devenit fantasme urbane : aflăm despre sex din Playboy, iar despre moarte din știrile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
sacrificiul (Bourdieu, 1994). Religia este în același timp economică în scopuri și simbolică în mijloace. Ea depune un efort de "transfigurare" a relațiilor economice și a raporturilor de dominare (legături afective, fraterne, charismatice), și asta prin jocul unui cuvânt care eufemizează sau maschează o realitate "obiectiv" fondată pe interes. El vorbește de o "alchimie simbolică". Adevărul acțiunii religioase este că are două adevăruri: adevărul economic și adevărul religios care îl neagă" (1994, capitolul IV: "L'économie des biens symboliques"). Autonomizarea câmpului
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși numai de anecdotă nu e vorba. E un personaj ușor/ dacă nu de-a dreptul bizar (eufemizez pentru a numi de fapt o țicneală de-a binelea), cunoștință veche, fost condeier al partidului, care, culmea! cu scrînteala lui pe-atunci bine jucată lăsa impresia unei năstrușnice dizidențe. Nu știu sigur dacă, după trauma revoluției, nu și-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vieții mondene la Emilian Lăzărescu sau jocul cu măști, rafinat-pervers, la Mișu Teișanu etc. Această preocupare pentru ariile laterale nu este străină de formula unui simbolism eteroclit, polimorf, pe care Paul Constantin îl pune sub "umbrela" Artei 1900, sintagmă care eufemizează întreaga arie estetică simbolistă. Rodolphe Rapetti construiește în acest mod conceptul, anexând sferei simboliste în artele plastice decadentismul, divizionismul, secesionismul etc. în ceea ce aceste curente au "simbolist", numai că definiția se lărgește printr-o analiză contextuală care duce în cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]