8 matches
-
de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate însă vrăji, în măsura în care există predispoziția necesară. Toate personajele
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
discuții despre trecut nu pot fi decât forme de a eufemiza acel trecut. Asta face parte din ordinea lucrurilor - nu văd ce altceva s-ar putea face. Opțiunile pe care le avem ar fi doar două: fie amintirile de tip eufemizant, care constau În mersul la bibliotecă și transformarea Într-o realitate muzeală a ceea ce s-a Întâmplat, fie uitarea pur și simplu. Astea mi se par singurele alternative: memoria sărăcită, prin analize detașate, a ceea ce s-a Întâmplat, sau renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea desfrânaților. Este aici o problemă de ethos: prin modul ei de a vorbi, Sophie trebuie să-și dovedească nevinovăția. Dar, la cel de-al doilea nivel, vălul acesta eufemizant este în slujba excitării cititorului, care descoperă aici plăcerea distanței dintre referent și desemnare; caracterul inocent, dovedit de desemnările indirecte, sporește plăcerea produsă de degradarea obiectului dorit. La toate nivelurile sale, scriitura pornografică vizează împlinirea, în ambele sensuri ale cuvântului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
etc.), este mereu autorul, ele înfățișează viața lăuntrică a unui „suflet ce se dizolvă”. Sub impactul unei tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe care le citește. Acest psihologism de uz domestic pune în discuție deformarea percepțiilor în cazurile maladiilor nervoase, neurastenia fiind invocată în termeni eufemizanți. Procesul unui maladii nervoase pe care-l descrie Leonida presupune un parcurs lent, în etape, prin care „o idee” se înscrie într-un circuit al obsesiei pe fondul unei labilități constituite. În ce constă însă „Ideea” despre care vorbește Leonida
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Rodica Zafiu Trecînd în revistă, săptămîna trecută, utilizările actuale ale cuvîntului drac (frecvente în oralitatea popular-familiară și în textele spontane), observam mai ales variațiile sale de pronunție și de scriere: trunchierile, rostirile regionale, inovațiile glumețe și mai ales eufemizante. Subiectul este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele valori gramaticale și pragmatice ale termenului. Fără a fi făcut o statistică riguroasă, doar pe baza unui număr destul de mare de exemple culese din Internet, se
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
calificativ.ro). Se observă în citatele de mai sus acumularea de mărci ale distanțării (a catadicsi, aferim, nu-i așa?, așa și pe dincolo). Execesul de acțiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, și atunci substituția este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată și ironizată mulțimea lor: vorbitorului citat i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deștept și câte face și drege", observatorul.com) sau în orice caz exagerat ("pe viitorul
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
simbol, scrie Durand, e o „reprezentare ce face să apară, deci să se manifeste un semnificat ascuns, el e epifania unui mister”. Condiția complementară a spiritului metaforic - menit să corecteze un deficit ontologic - e, de asemenea, un echivalent al statutului eufemizant al imaginației simbolice, descrise de Durand. În capitolul al cincilea al Imaginației simbolice, Durand definește simbolul ca putere a spiritului uman de a restabili echilibrul vital, compromis de înțelegerea fenomenului morții. Sursă acestei definiții se află în Bergson („Cele două
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]