43 matches
-
un adio furtunos exact la 1 martie cu un uragan purtînd, din motive doar de meteorologi știute,de astă dată un nume feminin cu rezonanțe literare - "Emma". Cu doar cîteva zile înainte, peste Germania începuseră să bîntuie Eriniile, eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
încheiat încă, cu zeci de titluri de articole și sute de pagini. Daniel Cohn-Bendit, nereușind să-l determine pe romancier să se exprime și explice pe măsura așteptărilor, a încercat să caute el cauzele profundei tulburări iscate în Germania de Eumenidele. Germanii - afirmă Cohn- Bendit - s-ar simți "deposedați" prin romanul scriitorului americano-francez de monopolul pe care credeau a-l fi deținut asupra confruntării cu cumplitul lor trecut în timpul celui de-al Treilea Reich. Dacă Littell însuși subscrie la această explicație
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
substanță epică, întrevăzînd urmele lăsate de lectura unui Bataille, Sade, sau Thomas Pynchon în scriitura lui Jonathan Littell. Criticul Frank Schirrmacher, director al cotidianului "Frankfurter Allgemeine Zeitung" care a publicat în serial primele 120 de pagini ale romanului, crede că Eumenidele, fără a fi comparabil cu Război și pace, este totuși o "carte mare". Iris Radisch în schimb, cronicara săptămînalului "Die Zeit" se întreabă la ce slujește lectura acestui roman monstruos. Sunt doar două din puzderia de opinii contradictorii, polemice chiar
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
în buna tradiție eminesciană, par să pregătească ceva, să fie preambulul înșelător al unei drame. Ele evoluează pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru a împlini dreptatea, la porunca zeului Apolo. Din această legendă se va inspira cel considerat întemeietorul tragediei grecești ca operă de artă, Eschil; trilogia Orestia (458Ă este cea mai cunoscută operă a sa și cuprinde piesele Agamemnon, Choeforele și Eumenidele 1. Choeforele pun în scenă uciderea Clitemnestrei de către Oreste, fiul ei. După uciderea lui Agamemnon, fiica acestuia, Electra, își trimite fratele departe, pentru a fi crescut într-un loc secret. După mulți ani, el revine în Argos, la ordinul lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
descoperite într-o regiune psihică embrionară 2. Astfel, sfârșitul trilogiei scriitorului american este dominat de o viziune pesimistă asupra vieții, în timp ce în Orestia lui Eschil triumfă optimismul: Oreste este achitat de Areopag, iar Eriniile, zeițele urii și ale răzbunării, devin Eumenide menite să aducă oamenilor prosperitate și fericire. III.3. Muștele de Jean - Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun în lumină forța creatoare a unui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Pișuț după aproape 2 luni de chin. Avea aproape 6 luni. 3 aprilie, duminică - Paștele - Cu Sandu Leahu turul poenelor: Poiana Coștilei, Pichetul Roșu, spre Diham, peste deal, Poiana Izvoarelor - Gura Diham. 6 aprilie, miercuri - Les Eumenides. Ireversibilitatea timpului în Eumenidele, un proces asemănător finalului din Concertul de clarinet, cu o intervenție mai generoasă a factorului „ inexplicabil” - sistem deschis. Cristalizări succesive prin eliminare și distingerea unui alt mod de organizare după fiecare eliminare. Lucrul devine posibil abea după ce prin aproximări „grosolane
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
înfrunta numai acasă (III). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița protectoare a orașului
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
realizată în cadrul proiectului „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare nr. POSDRU/89 1.5/S/59758 1 Citatul din Eumenidele este în traducerea lui Alexandru Miran (Eschil, Tragedii, București, 2000).
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
unitate perfectă, clădind un cosmos, uman și emotiv”. În privința Poemului invectivă al lui Geo Bogza, criticul se arată rezervat, aproape ostil, nu întotdeauna însă și necomprehensiv; apropierile de Sade, Rimbaud, Lautréamont sau Arghezi sînt relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fundalul acestei prime apariții, se va desfășura ritualul evocării defunctului rege, ceea ce va conduce, în cele din urmă, la apariția efectivă a eidolon-ului său. În Orestia, fantoma Clitemnestrei apare de-adevăratelea în fața spectatorilor, iar eidolon-ul ei dojenește aspru eriniile (în Eumenidele), amintindu-le că trebuie să o răzbune. Or, cum eriniile dorm atunci când Clitemnestra li se adresează, e limpede că simpla apariție în visul lor a reginei moarte va fi de ajuns pentru a da un nou imbold prigonirii lui Oreste
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
recunoașterii este evocat semnul nocturn trimis îndeobște de cei morți, acea țepușă de bronz ce apare ca un mesaj al asasinatului nepedepsit și al mâniei tatălui, țepușă asociată morții, spaimei și întunericului (aceeași țepușă pe care o va simboliza, în Eumenidele, apariția efectivă a Clitemnestrei). La scurtă vreme după scena recunoașterii, în momentul invocației colective a corului, care, preț de două sute de versuri, îi încurajează pe Electra și pe Oreste, se va aminti încă o dată că răzbunătorul e neputincios, dacă e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
el al cărui psyche „plutește” prin preajmă, aidoma fantomei lui Polidoros în Hecuba. Prin gura lui Oreste grăiește Agamemnon: „Vorbește ca și mine”. De asemenea, și în Oreste a lui Euripide, chiar dacă eriniile nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în privirile halucinate ale lui Oreste, victimă a propriilor obsesii, târât într-un delir în care experiența întunericului și a nebuniei se împletește cu experiența morții. Această posedare a individului de către morții care se întorc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
capete în jurul cărora se încolăcesc șerpi. Din ochi li se preling picături de sânge. Corul nu le vede, dar Oreste, da. Sunt „cățelele mamei sale”, care i-au adulmecat urma și care îl hăituiesc. Fantoma răzbunătoare nu se arată oricui. Eumenidele confirmă faptul că eriniile sunt, în realitate, manifestări ale acestei fantome răzbunătoare, și asta nu doar pentru că eidolon-ul Clitemnestrei intervine, după cum am văzut, ca să le întărâte, să le dea un imbold în prigonirea lui Oreste, ci și pentru că dansul lor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Gorgo. Trezit din delirul său de asasin, Heracles a crezut că se află din nou în Infern. Așa cum crezuse și Oreste, prizonier și el al Lussei, al eriniilor și al dansului lor bezmetic, acele erinii despre care Apollo amintește, în Eumenidele, că stăpânesc teritoriile morții violente, premature și ale răzbunării cadavrului pângărit, teritorii despre care antropologia ne spune că sunt spațiile prin excelență ale întoarcerii celui mort și ale apariției fantomei. Orestia lui Eschil e străbătută de la un capăt la altul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-l duce în pragul morții, cele ale unor halucinații în care i se năzărește că vede femei asemănătoare Gorgonelor, fantome existente doar în imaginația lui bolnavă și pe care doar el le vede. Și asta înainte de a fi înconjurat, în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe o stâncă neatinsă de mâna omului și care aparține zeițelor terorii (phobos), „fiice ale pământului și ale beznei”, Eumenidele atotvăzătoare. Ajuns la capătul vieții, al cărei sfârșit fusese prorocit de Apollo, Oedip se pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului prevăzut pentru eroul aproape muribund al lui Sofocle. Moartea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în pământ atenian, leșul său înghețat va sorbi din solul Aticii sângele cald al tebanilor. „Soarta ta”, îi va spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează pentru valoarea lor ambivalentă. Protectoare a Atenei, umbra lui va transmite Tebei și propriilor fii mesajul funebru al fantomei răzbunătoare, al fantomei ce va aduce la îndeplinire Ate-ul întregului neam. Iată de ce, de la un capăt la altul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru valoarea lor ambivalentă. Protectoare a Atenei, umbra lui va transmite Tebei și propriilor fii mesajul funebru al fantomei răzbunătoare, al fantomei ce va aduce la îndeplinire Ate-ul întregului neam. Iată de ce, de la un capăt la altul al piesei, Eumenidele vor fi neîncetat invocate ca ajutoarele și aliatele lui. Oedip mai are și un alt aliat, pe Tezeu, ce-i stă acum alături, așa cum altădată stătuse alături de Heracles; Tezeu, singurul care va cunoaște locul secret al morții lui. El va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes fatales, ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul sau incestul. În contextul contenciosului simbolic cu substrat oedipian al tragediei grecești, spre exemplu Eumenidele lui Eschil, Schorske este de părere că apariția lor concomitent cu dispariția zeiței Atena contituie analogon-ul simbolic al întoarcerii refulatului. Prin aceasta, Klimt întoarce pe dos tema care trebuia să constituie liantul celor patru facultăți, "Victoria luminii asupra întunericului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
memento mori care însoțește chiar și clipele fericite pe care le oferă Dragostea. Bărbatul este prizonierul celor trei femei care-l țin legat prin firul pe care și-l trec de la una la alta, așa cum în tabloul lui Klimt, Jurisprudența, Eumenidele, Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la capturarea victimei de către un monstruos kraken uteromorf, ale cărui tentacule o învăluie din toate părțile. E foarte interesant aerul de familie cu pictura lui Klimt, doar că Verona își alege personajele nu din mitologia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice (care condamnă, bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-a urmărit pe Lovinescu precum o "umbră" (vezi și trimiterea la Eumenide, în chiar textul pe care l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru studiul culturilor și limbilor moarte, Lovinescu se dovedește un foarte subtil cititor al Poeticii lui Aristotel, și intuiește că tragedia (formă "pură") se concretizează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
revolver care provocase moartea soțului. Ciudat e că, în loc să-și salveze mama, Luca îi aprobă decizia (atât de ușor totuși de evitat cu o vorbă bună) și nu-i acordă iertarea decât în moarte (asemeni lui Oreste cel urmărit de Eumenide tiparul clasic e limpede!), într-un final patetic, de mare tensiune dramatică, stropit din belșug cu lacrimi și sânge și imortalizat în rama unui tablou vivant, ca în melodramă 122, cu femeia prăbușită în mijlocul scenei iar fiul-judecător surprins într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mult apuse, se credea că Hades, fratele lui Zeus, este zeul neîndurătoarei morți și al umbrelor muncite în negurile Tartarului. Pământenii muritori care-i supărase pe zei, coborau în infern să-și capete osânda. Geniile infernului:harpiile, erininiile și eumenidele hidoase, îi supuneau la cazne pe cei ajunși în acel loc. Cei cu credința în zei, porneau spre insulele fericirii, luminii și vieții eterne numite Câmpiile Elizee. Hades plictisindu-se în adâncurile infernului, se căsătorește cu Persefona zeița fertilității, fica
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pentru anunțarea victoriei, pentru a o repeta din oraș în oraș. Îndată după aceea sosește Regele regilor. Lunile cât i-a trebuit pentru a realiza cu soldații săi acest lung periplu sunt contractate în piesă la câteva secunde. Acțiunea din Eumenidele, care începe la Micene, unde Oreste este urmărit de Erinii, și se termină la Atena în fața altarului zeiței, nu se poate nici ea realiza în douăzeci și patru de ore. Singura limită fixată de Aristotel duratei, variabilă în funcție de subiecte, este cea care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]