93 matches
-
socialismului” (cunoscută și sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-șef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumianțev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a fost tatăl meu, Leonte Tismăneanu, la vremea aceea șef al Catedrei de socialism științific de la Universitatea din București și director adjunct al Editurii Politice (directorul editurii era Valter Roman. Între redactori au avut
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
foarte puternice s-au bucurat de un sprijin popular important și au jucat un rol hotărâtor în viața politică a țărilor lor în perioada care a urmat războiului. Ei au dezvoltat o variantă a ideologiei comuniste cunoscută cu numele de Eurocomunism. Această teorie susținea edificarea unei economii planificată de tip socialist sub conducerea unui guvern ales democratic prin alegeri libere într-un sistem multipartit. Această linie politică a fost o ruptură clară cu linia politică sovietică, dar aceste partide au menținut
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
după moartea dictatorului fascist Francisco Franco. Arestat de poliție, a fost lăsat liber după câteva zile. Împreună cu tovarășii săi Georges Marchais, liderul Partidului Comunist din Franța și Enrico Berlinguer, liderul Partidului Comunist din Italia, Carillo a lansat ideea așa-numitului eurocomunism într-o ședință ținută la Madrid la data de 2 martie 1977. Cu ocazia primelor alegeri democratice din Spania din 1977, și la puțin timp după legalizarea Partidului Comunist Spaniol în aprilie 1977 de către guvernul lui Adolfo Suárez, Carrillo a
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
Carrillo i-a fost acordat titlul doctor honoris causa din partea Universității Autonome din Madrid. Acest lucru a fost aspru criticat de către comentatorii de dreapta. Dar la acea dată Carrillo nu mai era comunist, el „mutându-se spre dreapta, trecând prin eurocomunism la democrația socială” La data decesului în locuința sa din Madrid la vârsta de 97 de ani, Carrillo se retrăsese din viața publică.
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
tentați să-i dăm dreptate atunci când privim evoluția creștinilor din țara noastră după 1989, surprinzători prin "fețele" lor mai neguroase, dar și lăudabili prin lipsa conflictelor cu imigranții proveniți din culturi ne-europene. Vechile probleme ale socialismului estic sau ale eurocomunismului occidental au lăsat locul altora, mai presante. Pentru țările central-europene, poate și pentru fosta URSS, a început "tranziția" de la "totalitarism" (ghilimelele vizează varianta estică) la directivele instituțiilor democratice occidentale, sintetizate în documentele UE. Sud-esticii au resimțit direct condițiile și efectele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de Togliatti Filosoful italian Franco Lo Piparo a desoperit că unul din „Caietele de închisoare” ale lui Antonio Gramsci (1891- 1937) a fost făcut dispărut sau distrus de succesorul lui în fruntea PCI, Palmiro Togliatti (1893- 1964), viitorul promotor al eurocomunismului, care i-a editat opera. Se știa de câtva timp că ediția lui Togliatti era parțială și grupa textele în funcție de temă. Dar Piparo arată cu degetul spre o lipsă majoră. Gramsci încredințase păstrarea „Caietelor” soției lui, pe care o avertizase
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
fi conținut expresia unor critici severe la adresa Moscovei, dacă nu chiar a comunismului. Paradoxul face ca Togliatti să pună în practică, trei decenii mai târziu, desprinderea comunismului italian de acela sovietic. Urmat de spanioli și de alții pe calea unui eurocomunism reformator. Cămașa lui Napoleon Omul care i-a stat alături lui Napoleon pe insula Sfânta Elena până în ultima clipă este un orfan parizian, Achille Archambault. La moartea Împăratului, în 4 mai 1821, Achille i-a ținut capul în vederea luării măștii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
unui organ permanent paneuropean care ar fi asociat-o cu înființarea unor organisme comune, mai ales în domeniul transporturilor și al energiei. Acesta este momentul când se încheagă relații mai strânse între PCF, PCI și PC spaniol. Perioada zisă a „eurocomunismului” - căruia i s-a asociat și PC japonez - se caracterizează, din 1974 până în 1978, printr-o repunere în chestiune a raporturilor cu URSS, vizibilă în 1976 la conferința mișcării comuniste internaționale* care reunește la Berlin PC din Europa de Est și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Franco, în 1975. Liderii lui se refugiază în URSS iar, după război, vor continua să-și facă auzită vocea din Franța, beneficiind de sprijinul PCF. Odată cu restabilirea democrației, PCE încearcă să se distanțeze de URSS situându-se pe pozițiile eurocomunismului, dar nu va mai reuși să iasă din marginalitate. Totuși, mitologia războiului din Spania, simbolizată de Pasionaria și de Brigăzile Internaționale continuă să alimenteze puternice sentimente antifasciste care, exacerbate, pot duce la terorism - Grapo, ETA. RĂZBOIUL RECE COMUNISM șI CAPITALISM
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iunie 1976, în cursul unei conferințe a PC europene, „eurocomuniștii” se manifestă și își completează demersul cu o întâlnire la vârf între Marchais, Carrillo și Enrico Berlinguer, secretar general al PCI, la Madrid, pe 2 martie 1977. Va fi apogeul eurocomunismului intrat ulterior într-un declin pe care nu va mai reuși să-l frâneze, sovieticii punând între timp la punct un plan în mai multe etape de revenire la ortodoxie*. Răbdător, aceștia profită de câteva ocazii: moartea în 1978 a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
semnat în 1972, cu noul Partid Socialist (PS) al lui Franșois Mitterand. într-o primă etapă, PCF trece printr-o perioadă de acalmie: efectivele îi cresc din nou și, în 1977, cucerește numeroase municipalități. Concomitent, se apropie de PCI* în cadrul eurocomunismului, critică URSS și, în timpul celui de-al XXII-lea Congres din 1976, abandonează principiul dictaturii proletariatului. Dar politica sa de deschidere este favorabilă PS și provoacă dezbinări în propriile-i rânduri. Prin urmare, preferă să se despartă în 1977, provocând
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și obține 27,2% din sufragii în 1972. De la compromisul istoric la abandonarea comunismului în 1973, noul secretar general, Enrico Berlinguer, îi propune Democrației Creștine un „compromis istoric” Voindu-se responsabil, PCI își nuanțează poziția în privința Europei*, se angajează în eurocomunism, recunoaște virtuțile democrației*, acceptă NATO, se apropie de social-democrație* și polemizează cu PCUS, dar fără să se rupă de acesta. încearcă, cu moderație, să accepte mișcările venite dinspre societatea civilă*, care busculează conformismul tradițional. în 1975, triumfă la alegerile administrative
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Diên Biên Phu DIKKI Direcția Generală a Lagărelor disidență DKP E școala Leninistă Internațională economia comunistă economia postcomunistă Eesti Sotsiaaldemokraatik Tööpartei egalitarism Biserica catolică Biserica Renovării Biserica ortodoxă biserici protestante Biserica uniată Eisenhüttenstadt spionaj esenieni estonieni ETA militară ETA politico-militară eurocomunism Euskadi Ta Askatasuna (vezi ETA) Europa foști exil expresionism F Fabian Society Facțiunea Nucleul Central Falungong foamete FAO FARC Federația Anarhistă Iberică Federația Rusă Federația Sindicală Internațională Federația Sindicală Mondială (vezi FSM) femei finlandezi FLN FMI FMTD Fondul Monetar Internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sînt întăriți în convingerile lor. Cu atît mai mult, cu cît în domeniul internațional, gesturi mediatice spectaculoase sînt făcute de către conducere. Pierre Juquin este de exemplu trimis, în octombrie 1976, la un miting de solidaritate pentru eliberarea dizidentului sovietic Bukovski. Eurocomunismul este revendicat cu mîndrie. Va trebui totuși așteptată luna ianuarie 1977, pentru ca PCF-ul să recunoască validitatea raportului care pînă atunci fusese atribuit tovarășului Hrușciov. În ciuda dificultăților electorale, imaginea partidului s-a modificat radical. O nouă generație de conducători apare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ce antrenează o distanțare din ce în ce mai mare față de modelul sovietic. Dacă aceste opțiuni au drept scop acela de a se face acceptabil în ochii democrației-creștine și ai Statelor Unite, ele sînt de asemenea rezultatul unei analize a situației internaționale care ajunge la eurocomunism. Bunele rezultate electorale ușurează inovația strategică și teoretică. După victoria de la referendumul din 1974, PCI urcă la alegerile administrative din 1975 de la 27,9% la 33,4% și participă la gestionarea marilor orașe ca Roma, Napoli, Florența, Torino. În 1976
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dezbinare are loc între o conducere aflată mult timp departe de realitățile spaniole și influențată de tezele PCI și PCF, și o bază care este în continuare foarte atașată marxism-leninismului și Uniunii Sovietice. Teoria lui Carrillo, popularizată în lucrarea sa Eurocomunism și stat, asupra posibilității de a întoarce marile aparate ideologice ale statului în favoarea mișcării muncitorești și democratice, contrazice tradiția și analiza leninistă a statului. În plus, secretarul general conduce modernizarea necesară a partidului într-o manieră brutală, creînd, în timp
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ani, celor două partide comuniste principale, PCF și PCI, li se alătură alte trei forțe deloc neglijabile, PCP, PCE și KKE. Impresia de înnoire, de inițiativă și de întărire a partidelor comuniste este confirmată, chiar dacă multe opțiuni sînt fundamental diferite. EUROCOMUNISMUL O tentativă originală? Schimbările esențiale intervenite în linia anumitor partide nu sînt deci legate de o stare de criză. Dimpotrivă, succesele favorizează inițiativa, inclusiv în domenii sensibile pentru comuniști, precum relațiile cu URSS-ul. Partidele comuniste se simt suficient de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
linia anumitor partide nu sînt deci legate de o stare de criză. Dimpotrivă, succesele favorizează inițiativa, inclusiv în domenii sensibile pentru comuniști, precum relațiile cu URSS-ul. Partidele comuniste se simt suficient de puternice pentru a sfida pe față Moscova. Eurocomunismul apare ca o confirmare a ancorării partidelor comuniste în urzeala lor națională. El este rezultatul unui îndelungat proces de reflecții și de discuții în sînul cîtorva partide. Ideea că modelul sovietic este inadecvat în țările capitaliste industrializate se întărește și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un socialism cu față umană, izvorît din tradițiile democratice ale mișcării muncitorești europene. Se pune de asemenea problema democratizării funcționării interne a partidului făcînd mai suplu principiul rigid al centralismului democratic. Dar așa cum notează Gilbert Wassermann, paradoxal, chiar dacă acest termen [eurocomunism] pare să desemneze o cale europeană, strategia avută în vedere rămîne, în mod parțial pentru PCI, în mod total pentru PCF, o cale națională 1. Această apropiere necesită relații de tip nou cu țările socialiste, bazate pe o autonomie mult
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
asemenea coeziune și forță. Destinderea permite analizarea situației internaționale altfel decît în termeni bipolari. Lumea nu mai este împărțită în două blocuri, opuse în mod iremediabil. Partidele comuniste nu mai trebuie să ia apărarea lagărului socialist în mod necondiționat. Dacă eurocomunismul este rezultatul unui îndelungat proces de maturizare, putem stabili nașterea sa la conferința partidelor comuniste ale țărilor capitaliste de la Bruxelles, din ianuarie 1974. Ea poartă încă de la început trăsăturile caracteristice ale eurocomunismului: divergențele dintre partide sînt afirmate în mod public
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ia apărarea lagărului socialist în mod necondiționat. Dacă eurocomunismul este rezultatul unui îndelungat proces de maturizare, putem stabili nașterea sa la conferința partidelor comuniste ale țărilor capitaliste de la Bruxelles, din ianuarie 1974. Ea poartă încă de la început trăsăturile caracteristice ale eurocomunismului: divergențele dintre partide sînt afirmate în mod public. De asemenea, conferința este deschisă presei. O analiză asemănătoare privitor la chestiunile internaționale este făcută de către partidele comuniste: italian, spaniol, francez, finlandez și de alte cîteva mici partide. Această convergență se manifestă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
conferința de la Berlin a partidelor comuniste și muncitorești din Europa, în 1976. Summit-ul de la Madrid, din martie 1977, ocupă prim-planul scenei mediatice. Presa internațională se mobilizează pentru a urmări întîlnirea calificată drept istorică dintre cei trei lideri ai eurocomunismului, italianul Berlinguer, francezul Marchais și spaniolul Carrillo. Observatorii cred că asistă la nașterea eurocomunismului. De fapt, ei asistă la începutul declinului său. Dezacordurile rămîn numeroase. Francezii refuză ruperea completă de Moscova și italienii nu vor să audă de o structură
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de la Madrid, din martie 1977, ocupă prim-planul scenei mediatice. Presa internațională se mobilizează pentru a urmări întîlnirea calificată drept istorică dintre cei trei lideri ai eurocomunismului, italianul Berlinguer, francezul Marchais și spaniolul Carrillo. Observatorii cred că asistă la nașterea eurocomunismului. De fapt, ei asistă la începutul declinului său. Dezacordurile rămîn numeroase. Francezii refuză ruperea completă de Moscova și italienii nu vor să audă de o structură, fie ea și minimă, pentru Europa occidentală, așa cum o apără Carrillo. Constituirea unei axe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
identice și la analize comune. După cum notează Lilly Marcou, într-o epocă în care mișcările politice sînt din ce în ce mai internaționalizate și mai instituționalizate, comunismul se naționalizează. Anii '80 vor confirma această repliere spre interiorul frontierelor naționale. De unde această impresie a unui eurocomunism 'de acasă', eurocomunism 'într-o singură țară' (...)2. În afară de aceste trei mari partide, și alte partide comuniste s-au revendicat, cu o mai mare sau mai mică insistență, din eurocomunism, ca partidul comunist din Marea Britanie și comuniștii greci din interior
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
analize comune. După cum notează Lilly Marcou, într-o epocă în care mișcările politice sînt din ce în ce mai internaționalizate și mai instituționalizate, comunismul se naționalizează. Anii '80 vor confirma această repliere spre interiorul frontierelor naționale. De unde această impresie a unui eurocomunism 'de acasă', eurocomunism 'într-o singură țară' (...)2. În afară de aceste trei mari partide, și alte partide comuniste s-au revendicat, cu o mai mare sau mai mică insistență, din eurocomunism, ca partidul comunist din Marea Britanie și comuniștii greci din interior. Partidul comunist din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]