3,312 matches
-
Ordine și voluptate Aureliu Răzvan Ionescu administrează, în structurile intime ale gîndirii sale artistice, un conflict foarte special, rece și seducător în același timp. Pictorul este, simultan, un spirit auster și voluptuos, un contemplativ sever al ritmurilor unei geometrii transcendente, evadate din grafica denotativă și îngropată în preistoria culorii, și un epicureic al tonului reținut, al exploziilor monocrome pe spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă, abil camuflată în hățișuri serialiste, și voluptățile sale cromatice sînt discret apărate
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
ai unui PASSAT. Cred că nici PABLO nu ar fi pictat un așa tablou. ciudat să văd aici poze cu câmpulungul și lerestiul. oricum merită să ai o astfel de casă de vacanță oricât de veche este ea! eu mereu evadez din bucurești la mine la câmpulung să-mi încarc bateriile. dacă ai timp să faci și o plimbare în camplulung, nu-ți va părea rău
Prima tură de aventură by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82723_a_84048]
-
de construcția capitalismului, esti pierdut. N-ai unde să pleci: Cuba și Coreea de Nord sînt oarecum incomode pentru cine s-a obișnuit cu cafeaua Illy și mașina cu piele pe scaune, pusă acolo de constructor, nu de șofer. Poți doar să evadezi, cîte o săptămînă-două, în zone în care capitalismul e temporar suspendat, ăsta pînă cînd instalează și-n Tahiti full coverage 3G. Poți să te fofilezi sub șezlong în Grecia, să te ascunzi în bordel în Tailanda, poți să tragi chiulul
Un capitalist cu fata umana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82932_a_84257]
-
generații își plâng între patru pereți tinerețea pierdută, destinele franțe, carierele ratate. Lipsită de gardieni, dar populată în continuare cu deținuți, pușcăria de ieri s-a transformat într-un imens ghetou. Din fericire, între cei care n-au reușit să evadeze s-au găsit destui care să ia în răspăr miștoul istoriei și să facă, la rândul lor, mișto de cei care n-au cunoscut betoanele. Bucată mea preferată din începea cu „Venim dintre blocuri și de-aia dăm beton și
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care încearcă la nesfîrșit să evadeze și eșuează de cele mai multe ori lamentabil. Tocmai de aceea autorul a indicat cheia de lectură ca fiind "colonia penitenciară oranj" - spațiul perfect închis în care lumea poate fi paradisiacă; soră vitregă a îngrozitorului tunel oranj sub care lui Nichita Stănescu
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
orice detaliu psihologic al conștiințelor care declanșează și supraveghează comportamentele. Toate povestirile din acest volum, cum bine remarca prefațatoarea, surprind traseul ireversibil al degradării fizice și morale al individului care nu reușește niciodată să se sustragă salvator societății bolnave, să evadeze în sine într-o zi de vacanță binefăcătoare. Căci, ce e mai grav, individul eșuează nu doar politic sau profesional (obligat să se încadreze permanent, tacit și fără posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
poetul se simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece acea moarte, pe care omul o contemplă, o constată; turburările lui sunt de aci, de pe pământ, nu poate evada decât o secundă (?) din ramul unui geam scund, cu sticla murdară, privește și spune cu simplicitate: "părea că printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
Cosmin Gușe, de găunoșenia duhnind a gospodărie de partid a lui Cozmâncă. Ridicarea obligativității vizelor pentru români reprezintă aspirația sinceră maximă a iliescianismului. Cunoscând fauna ajunsă la putere, nu reușesc să descopăr nici un argument pentru care ei ar dori să evadeze din placenta de interese, relații, învârteli și abuzuri cu trudă edificată. De ce să adopte sistemul nevrotic al concurenței neîncetate, când acum un simplu telefon descâlcește cele mai complicate ițe ale economiei, justiției sau finanțelor? De ce-ar renunța la conducerea
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
Andrei Goldner a fost un social-democrat convins, pe care cedarea Ardealului în 1940 l-a prins la Cluj. A fost recrutat într-o companie de muncă forțată destinată de hortyști evreilor cu studii superioare. Ajungînd compania prin apropierea Vienei, Goldner evadează împreună cu mai mulți deținuți. Revenit în țară, nu e de acord cu fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora cuvintelor - dănțuială, zbenguială, vârtej... Slăbești, ești "fermecat". Aștepți să te vindeci terminând ce aveai de spus sau lăsând totul baltă și evadând. Plecând în lume."
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Pavel Șușară Cîteva zeci de purcei de lapte, un număr semnificativ mai mare de suine adulte, așa, ca să ne exprimăm academic, grămezi de orătănii care au evadat de constrîngerile elementare ale oricărei aritmetici, orchestre sosite din însuși paradisul muzicii europene, adică de la Viena, o rochie de mireasă imaginată de stiliștii italieni și livrată contra sumei de 4000 euro (euroi, în idiom local!), un naș avocat, fost procuror
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
motive de securitate, dar ar putea fi integrată într-un perfect scenariu pentru un film de suspens. La sfîrșit adăugă un detaliu: într-o încăpere din subsol se deschide o ușă către apă, ca și cum, pe acolo, s-ar fi putut evada în jinduita lume a vestului. Am dedus din această opinie că ghidul, tot atît de puțin ca si mine, nu a cunoscut niciodată vigilența și cruzimea organelor estice. Poezia mondială și frigul lumii Cum am putut uita numele poeților consacrați
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
Asociației Israeliene de Oftalmologi. Această scrisoare a deschis de fapt paginile unor ani de colaborare medicală intensă și frumoasă între cele două țări, dar deja, la prima mea vizită, în martie 1990, deși am avut un program foarte încărcat, am evadat în librării să îl caut pe Fram! Negăsindu-l, am dat sfoară în țară că îl caut și - minune petrecută aproape de Maglavit! - decanul Facultății de Medicină din Craiova, Prof. Cornel Sabetay, mi l-a adus din biblioteca fiului său. Vrând
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri încă de-un deceniu/ eu caut stării arhetip/ revolta mea să i-o dedic/ dar trec utopic și ingenuu./ Nu vastității o să-i cer/ și-adâncurilor de coral/ acel perfect ascuns mister
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
cu prudență, făcînd opiniei lingvistice toate concesiile posibile ( cu privire la întru arhaizant, întru sinonim cu în, întru păstrat în locuțiuni), pentru a o transforma în aliat pentru concluziile hiperbolizante. Considerată dintr-un punct de vedere lingvistic, interpretarea noiciană e esențialmente speculativă, evadînd în spații în care disciplina filologică vede condiționări mai banale, dar verificabile: în esență, întru rămîne sinonimul aproape perfect al lui în, cu echivalența strict formală înainte de un, o ( de aceea exemplul "se preface într-un palat", cu toată ideea
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
părea că vine din adîncimile Evului Mediu se răsfrîngea direct asupra percepției spațiale și multă vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării, acolo unde începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
mituri pe care genurile artistice le-au tot perpetuat, sculptorul Maxim Dumitraș trece de la o expresie la alta, de la un limbaj la altul și de la un tip de reprezentare la altul cu o mare ușurință și cu o surprinzătoare prospețime. Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
ocazii de a-l vedea pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor. Dar nu evita niciodată să te privească în ochi, ci, dimpotrivă, căuta privirile celor din jur; poate și pentru a deduce un consens
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
ajungi tot la ceea ce te interesează pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului. Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
la ierarhii cititorii...), tot acolo primea, în obraz, fiola cu venin. Planeta lumii de marginali, Bacovia, are parte, în rememorări, de o etichetă care concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul unei mănăstiri, ochii lui în care se cuibărise o tristețe molipsitoare, fără leac, gestul lui de mare sfios, vorba lui molatecă șoptită." Trecem, la sărbătorirea de 75 a lui Bacovia, la Uniunea Scriitorilor din RPR, peste slava vremii
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
personajelor și organizarea tuturor elementelor de viață sesizată în direct într-un tablou pitoresc, debordând de adevărul prins la fața locului. Imaginația și erudiția istoricului sunt înlocuite de observația incisivă și de plasticitatea expresiei unui călător avid de lumea concretă. Evadat din bibliotecă, istoricul se transformă într-un călător liber, interesat de oameni vii, nu de fantasme ale trecutului. Memoria este consultată degajat, ca un fișier visat, ceea ce ne amintește din când în când, pe parcursul notelor de călătorie, că însemnările sunt
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Marina Constantinescu Confruntarea cu sinele nu este întotdeauna agreabilă. Acolo, în acea întîlnire, măștile cad și te trezești față-n față cu adevărul. Necosmetizat. Acolo, minciuna nu mai are loc. Fugim, fugim, ne îndepărtăm, inventăm universuri, evadăm în imaginație, cine o are, găsim, pentru toate astea, justificări care ne convin. Ideal ar fi ca acest moment să nu fie unul războinic, ci, pur și simplu, unul pașnic, al dialogului. Să găsim " la capătul unor căutări reale, refugiul
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
între cele două sisteme), conchide Pierre Rigoulot, „a avut nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic În acest context, „naivitatea” intelectualilor noștri care tocmai reușiseră să evadeze din raiul fericirii comuniste era de-a dreptul frapantă: Europa nu-și dă seama că i s-a amputat o parte din propriul trup? - se întreba stupefiat exilatul Mircea Eliade în 1952. (Judt 2008: 193). Cât se poate de limpede
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]