1,566 matches
-
o dată, firicele de cinism. Cinismul galaxiei de lumină rece, al mărilor cu reliefuri nemișcătoare, de gheață, care se joacă de-a-ncălzirea în cadrele unei oglinzi. Altfel spus, un haos întreg, alb ca privirile orbilor, își caută viața și culoarea în evantaiul ăsta de chipuri ce se destramă. Și-atunci da, omul care se vede îmbătrînind în oglindă e mai puternic, mai stăpîn pe situație decît cinicul univers nemuritor: ,Oglinzile trăiesc din tot ce li se-arată și numai din atît. Altminteri
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
de culoare locală, la modă în ultima vreme. Dar m-am înșelat, căci ceea ce am văzut pe scenă a fost o montare tradițională, cât se poate de "japonizantă", minuțioasă în detaliile specifice. De altfel, scenografia, atitudinile, mișcarea, mersul, jocul cu evantaiul, totul a fost supervizat de asistenta de regie, japoneza Michiko Inoue, care a dat fiecărui detaliu veridicitatea de carte cu poze din Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între nebunii "mascați", deținători ai adevărului, și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume" a lui Caragiale. Cât privește demersul critic al autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce nu știau de când datează duminicile noastre libere în mod oficial, iată explicația autorului: "O realitate nouă apare în urma
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
portret de-a binelea comic. Ca să aibă parte de acceptarea lui, criticul trebuia să-i fie scriitorului nevastă iubitoare, fată-n casă sau mamă (nu soacră, Doamne ferește!); să-i caute în coarne, să-l gîdile în talpă, să-i vînture evantaiul, să-i servească micul dejun la pat și să-i țină la dispoziție o anumită oală pe care civilizația water closetului a trimis-o la muzeul familial. Nimic din această atitudine a scriitorului român nu pare să fi fost afectat
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
neconform cu cît i se acordă unei cronici, și în al treilea rînd, dicționarelor folcloriștilor români. Și pînă a ajunge la titlul lucrării de față, Ovidiu Bîrlea, în conformitate cu formația sa istorică, consemnează contribuțiile, autorii și cuprinderea lor ca de amplu evantai între granițele țării și dincolo de acestea. Este pus aici accentul pe importanța instrumentelor de lucru care, lipsind sau neluate în seamă de amatorii subtilelor eseuri, ar avea efectul caselor care vizează acoperișul dar, lipsite de fundamentul solid al informării, nu
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine cu parfumul;/ vîntul de primăvară îmi amintește de întîia femeie/ cum venea și se-mprăștia ca un evantai/ aveam douăzeci de ani și despre dragoste nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
vorba de o ,,rebarbarizare” asemănătoare celor inițiate în Coreea de Nord și în China, care a produs ,,o bulversare socială și politică”, o ,,reînnoire precipitată aparatului de partid” pe fundalul unei cumplite dezamăgiri a intelectualității. Fenomenul ni se prezintă foarte important pentru evantaiul său de consecințe ce nu s-au încheiat. Trăim încă în umbra unora dintre ele. A fost clipa în care scriitorii și-au dat seama că s-au înșelat, socotind că-și vor putea „umaniza” dușmanul inconvertibil. Clipa în care
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
de artă, printr-o fire care are din ce să dăruiască. Decizia sa, de a-și trăi viața sub semnul autenticității, al sincerității, al unei autoscopii ce poate însângera, fac sarea, dau farmec unor pagini de o mare larghețe de evantai - poate chiar vizând prea-plinul. Dar, ca să înțelegem mai bine liniile de transparență ale romanului d-nei Gina Sebastian-Alcalay ne vom opri la un singur pasaj, în care Natalia dialoghează cu Pierre cel adorat - și el plecat din România, dar așezat la
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate străzile Bledului și se tot oferă să mă ducă pe scurtături orișiunde aș vrea apa e mai puțin importantă zice ea străzile-s totul că
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur îi zornăie în auz cu clichet de vis întors asuprăși adormit cu
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al visului, al tainei, al tristei nebunii a regelui Lear, pierzân-du-și conexiunile, ereditatea și reperele
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
noi. Și încercînd să ne cunoaștem. Portretele sînt o altă dimensiune einsteiniană a lumii noastre. Viața fotografiilor nu e cu mult mai lungă de o viață de om. Treptat, portretele pălesc de pe cartoanele-suport, trăsăturile li se șterg, la fel și evantaiul de lumini și umbre, care nu mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
scrie un fel de litanie în si condițional, o performanță lingvistică, între altele, demnă de pana unui Queneau. Desfășurînd, într-o amețitoare cascadă, o multitudine de situații și identități, ce sînt in nuce tot atîtea posibile versiuni pentru Barbă-Albastră, un evantai de jocuri anagramatice parcă venite din atelierele Oulipo, presărînd ici și colo referințe ironic autobiografice și intertextuale, ea formulează o moralitate care rezumă întrucîtva, după noi, soarta modernelor basme de odinioară ale lui Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de detalii care ar fi putut scăpa atenției cetățenilor de rînd. Școlile din Paris au început să reînvie arte și maniere de mult uitate - Școlile pentru Plimbare (cu sau fără baston), Școlile pentru Plecăciuni, Reverențe și Sărutatul Mîinii, Școlile pentru Evantaie, Școlile pentru Insulte și Școlile pentru Onoare. Instructorii de scrimă s-au trezit cu clase supraaglomerate. Bătrînul general Victor Gonzel, autoritatea supremă în domeniul folosirii corecte a pistolului cu încărcare la țeavă, a oferit îndrumări zilnice pentru cincizeci de curteni
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne făcea vânt cu un evantai. Beam niște cocteiluri foarte dulci și foarte colorate, cânta o muzică din insule, dintr-o dată eram undeva, foarte departe. Era momentul valurilor uriașe. Honoré îmi povestea că pentru anumite recepții private se băgau câțiva rechini în piscină și că rechinii
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor fi și profilurile altora, care, ei, nu s-au frămîntat la rîndul lor prea mult!". în raport cu Mircea Zaciu, evantaiul aprecierii se restrînge, aparent minimalizator, însă în favoarea indicării unui specific temperamental-moral al aportului nu mai puțin prețios decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor fi și profilurile altora, care, ei, nu s-au frămîntat la rîndul lor prea mult!". în raport cu Mircea Zaciu, evantaiul aprecierii se restrînge, aparent minimalizator, însă în favoarea indicării unui specific temperamental-moral al aportului nu mai puțin prețios decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și aceasta de citit, sub semnătura lui Toma Grigorie. Despre evadarea în sus și plonjarea în sine, despre Iona, Paracliserul și Răceala, despre Vărul Shakespeare și Pluta Meduzei, despre Există nervi, A treia țeapă, Luptătorul pe două fronturi și Casa evantai. Citim recunoscători cu bucuria imensă de a fi fost ca și de față la scrierea lor și la jucarea lor pe scenă, aplaudându-le frenetic în vremuri de restriște. Apoi, încă un text excepțional, Marian Drăghici în dialog dens cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
la care ții. Să fii, așa, nu exact (e aproape cu neputință), nici adecvat, ținînd dinadins să ai dreptate, ci interesant și plăcut. Să-ți desfaci avantajele pe care ți le-a dat cunoștința oamenilor și a faptelor ca pe evantaie chinezești care, mișcate repede, trimit, cu aerul, și chipurile mici, pictate. Așa ajung la noi, consumatorii unui hidromel de istorie mare fermentată cu petite causerie, Alice Voinescu, Mihail Sebastian, Enescu, Noica, Grigore Gafencu... Nume dintr-un jurnal prescurtat, poate mai
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
Daniel Cristea-Enache Unul dintre cele mai vizibile (și mai dureroase) fenomene ce au marcat după 1989 societatea noastră a fost și este exodul tinerilor. La un capăt: un evantai de motivații personale, un spectru larg de ambiții individualiza(n)te; la celălalt: o aceeași, cunoscută, realitate și sentimentul dominant că împlinirea profesională și materială nu mai este posibilă în România. La această tristă concluzie se ajunsese și înainte de Revoluție
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
din pantera apei/ s-au desenat pe sine aripile mele, centrul și marginea poemului meu/ desfășurat la intrarea în portul Kalvaropolis ca un drog pentru cei rătăciți" (poem înainte de a mă înfiripa din bucurie). Negreșit, există aci o mentalitate suprarealistă. Evantaiul delirant al dicteului automat se desface adesea, dar poeta face un pas mai departe, supune conexiunile "inspirate" unei prelucrări migăloase, de parnasiană alură: "Oh, happy day! în timp ce pașii lui în foșnet de păpădii sfioase/ înjghebau o direcție ce nu ducea
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
traducerea Bibliei, Între orele 6-9. Am avut atunci și convorbirea televizată, În cadrul emisiunii Credo, coordonata de Titi Dinca, care a avut loc În studioul Televiziunii Române de la Cluj. Titi Dinca și-a desfășurat cu vioiciune și atenție la esențial un variat evantai de Întrebări care ținteau itinerariile istorice și spirituale și viziunile de viitor ale interlocutorilor săi. Răspunsurile Arhiepiscopului răsfrângeau, cu neîntrerupta promptitudine, avizata deschidere intelectuală, Înțelepciune religioasă, și elanul lui ziditor, dintr-o perspectivă care, recunoscând fără preget tenacitatea dificultăților, preconiza
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]