132 matches
-
sînt Petre Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold, Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
Pe de alta, există scriitori pe care dl Grigurcu îi opune (nu pentru prima oară) celor din "curentul principal", precum Dimov, M. Ivănescu, Brumaru, Mugur etc., părînd a-i considera o categorie diferită. Nu cumva au fost și ei, prin evazionism estetic, niște clovni albi? Sau chiar mai rău: căci, dacă n-au făcut compromisuri (unii, la începuturile lor, au făcut!), nici n-au avut accente critice, fie și periferice, menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
aceleiași generații. E ciudat, dar lucrurile așa stau: am scris la debutul lui, îi scriu astăzi necrologul. Poezia lui Doinaș a debutat sub semnul clasicismului. A devenit treptat din ce în ce mai pronunțat barocă. S-a încărcat de podoabe. Și-a radicalizat morala. Evazionismului sau parabolei clasiciste i-a luat locul pamfletul liric. Dintr-un tînăr echilibrat, Doinaș s-a transformat într-un bătrîn furios. Și care privea înapoi cu mînie. Dacă mă gîndesc bine, poezia lui a stat, conștient, mai ales după epoca
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
mecanic, tezele comunismului: "Lumea în care există inegalități pe glob nu e o lume dreaptă, pentru că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și o redistribuire rațională a bunurilor se impune". Maladia literaturii timpului său este evazionismul, scriitorul trebuie să rămână lipit de realitate (trecută sau prezentă) și să vehiculeze poncifele totalitarismului (spunem noi, acum. Preda ar fi zis "să insufle spiritul revoluționar"). Multe articole sunt transcrise integral în Marele singuratic care, printre altele, prezintă un peisaj
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
română a anilor 1948-1989 nu există nici un roman realist Ťadevăratť, așa cum există în literatura rusă, de exemplu". în consecință, operele lui Preda nu fac altceva decît să ilustreze "regula curajului limitat". în aceeași manieră formală, romancierul se străduiește a combate evazionismul literar, care ar fi, pe filiera retoricii de partid (cităm iarăși vorbele lui Preda): "ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională: pe de o parte, la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi, să reconstituie prin mijlocirea ficțiunii lumea anilor ’50-’60-’70, ar face-o mai degrabă din Rebarborul lui Monciu-Sudinski
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
temniță. Mă urmărește imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi ipostaza rea a câinelui de aer), că aici, pentru vini necunoscute, putem fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari remușcări" ș.a.m.d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism autentic, cu punerea între paranteze a realității imediate. "Ros de o bacterie necunoscută", cu "o acută lipsă de voință", subiectul oblomovian își exfoliază la nesfârșit straturile intim-biografice, fără să ajungă la veritabile explorări. Din Arta scalpării lipsește, în genere, tocmai
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre „munca lui Perpessicius” la o aniversare Eminescu, unde ceilalți colegi de număr caută cu înfrigurare sursele marxiste ale filosofiei eminesciene). Subordonarea și convenționalismul merg în crescendo și culminează
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
pentru ele. Le lipsește ceea ce numim, de vreo două decenii încoace, inteligența emoțională. Sau, mă rog, măcar o inteligență practică, în stare să se adapteze la context. O anume scrânteală dată de cărți, sau de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii li se măresc și vederea li se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci, într-un soi de limb de unde nu le mai scoate, cofraje
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
într-o subiectivitate adesea exaltată, flamboaiantă, pentru a rezista la presiunea realului ostil. Desigur că, dacă aceste pagini ar fi fost publicate în anii elaborării lor, s-ar fi văzut aspru criticate sau "înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Ioan Stanomir (Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira) și de Nicolae Balotă (Eminescu, poet al inițierii în poezie, Cartea Românească) în anul 2000. Sigur, s-ar putea spune ușor că elitismul acesta este o nouă formă de evazionism și de ocolire a problemei. Pur și simplu nu cred că este așa - și nu mai caut nici un fel de argumente. Dacă în discuție se aduc, totuși, nume precum Nichita Stănescu sau Cezar Baltag, Marin Preda sau Eugen Barbu, problema
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci și "evazionismului" insidios, propus pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
această filiație.) Grupul activ la începutul deceniului opt și care a dat scriitori ca Rolf Bossert, Richard Wagner, William Totok, Herta Müller i-a oferit remarcabilei autoare "optzeciste" modelul unei implicări reale, în și prin poezie, dincolo de bariera protectoare a evazionismului estetic și a textualismului postmodernist. , inervat de ticăloșiile și mizeriile livrate ca hrană spirituală, scandalizat de dispersia Răului și alcătuit pe un întreg portativ al protestului, este în fond unicul ei spațiu de siguranță. O pagină rugoasă, un text plin
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
răzbate și un soi de lirism moldovean, dar numai pe alocuri și în cantități corecte. Dragostea dintre doamna Pelaghia și domnul necunoscut nu e doar un adulter între vecini, ci și o instabilă, precară, dar reușită de fapt formă de evazionism sentimental. Trăirile amorfe ale acestei femei produc mici insule de modernism analitic de bună calitate: "Avea impresia că, în drum spre casă, străbătuse un tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
Nicolae Manolescu Poezia lui Gabriel Chifu, primul debutat editorial din generația 1980, are încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
Arșinel. Înainte să merg cu gașca la concerte de rock, m-a dus mama la Teatrul Tănase și la grădina Cărăbuș, locuri în care m-am alăptat cu artă contestatară de cea mai bună calitate. Mai era totuși ceva - nici evazionism, nici încifrare. Era a treia cale în materie de texte rock-folk, în care mesajul era debitat grandilocvent, emfatic, hiperbolic. Era Adrian Păunescu. El spunea ce voia el. Dacă avea o ceartă cu politrucii, cu Ceaușescu însuși, trîntea un poem la
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
mi se pare o peltea protocronistă. Pe de altă parte, Phoenix a reușit să clădească o lume aparte și datorită unor versuri pline de substanță. Poate că refugiul într-un Ev Mediu mitic, cu inorogi și vasisliști, intră în categoria evazionismului; dar e o evadare artistică de cea mai bună calitate, comparabilă cu Jethro Tull și cu parnasianismul poetic. Și, din lumea aceasta ermetică, mai țîșnea uneori cîte o „șopîrlă”, precum În umbra marelui urs (pe care toată lumea îl decodifica drept
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
peisagistice, confesiuni lirice citadine), din categoria literaturii evazioniste, repede însă condamnate. Poezia publicată de A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica sau Aurel Rău în revista "Steaua" (după 1954) este supusă unui veritabil proces, purtat în regim publicistic. Evazionismul însuși apare ca o dezertare de la "lupta" oficială, chiar ca o formă incipientă de subversivitate. Eliberarea "gândirii captive" de sub teroarea sensului unic, de celebrare necondiționată a comunismului, se produce greu, treptat, prin eforturi stilistice de subtilitate, care cer complicitatea unui
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea arăta direct) că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
situația cea mai fericită: aceea a non-apartenenței literaturii la politic, pentru că ea nu se conformează logicii puterii de a fi un "rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de lipsă de solidaritate cu scopul dictaturii. Iritarea merge în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]