132 matches
-
celor necontrolate, caz în care vorbim de "povestașul" Mircea Băduț, evazionistul în ficțional, ficțiune care îl surprinde în dubla ipostază, cea a evazionistului în ficțiunea baladescă și cea a evazionistului în literatura de tip science-fiction. Indiferent însă de formele de evazionism practicate de cel în cauză, esența lor poartă girul aventurii, al ludicului, inclusiv sub aspectul limbajului (există situații când, chiar în interiorul discursului de tip științific, Mircea Băduț stă să încalce regula rigorismului discursului aplicat, intervenind cu pasaje intertextuale sau cugetări
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
a fost un șoc. Deveniserăm, dintr-o dată, vedete și ne întorceam triumfal „acasă”. Dar între timp se întâmplase ceva: succesul numărului inaugural (inclusiv în presa din capitală) i-a alarmat pe politruci. Oficial, ni s-a reproșat tentația unui anume evazionism, respectiv absența preocupărilor pentru „viața studențească”, a „ancorării” în realitatea universitară socială. În concluzie, era necesară o conducere matură, cu prestigiu universitar. Însă nu ni s-a dat dreptul de a opta și, astfel, începând cu numărul doi, care a
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Revista_echinox_intre_libertatea_crea_al_florin_tene_1331631022.html [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
Poantă o dezvoltă dintr-o formulare a lui Laurențiu Ulici e aceea conform căreia „promoția „70” ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem câteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului („evazionismul”) și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: „nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Revista_echinox_intre_libertatea_crea_al_florin_tene_1331631022.html [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
Arșinel. Înainte să merg cu gașca la concerte de rock, m-a dus mama la Teatrul Tănase și la grădina Cărăbuș, locuri în care m-am alăptat cu artă contestatară de cea mai bună calitate. Mai era totuși ceva - nici evazionism, nici încifrare. Era a treia cale în materie de texte rock-folk, în care mesajul era debitat grandilocvent, emfatic, hiperbolic. Era Adrian Păunescu. El spunea ce voia el. Dacă avea o ceartă cu politrucii, cu Ceaușescu însuși, trîntea un poem la
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu by http://www.zilesinopti.ro/articole/3696/haosro-interviu-cu-florin-dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
mi se pare o peltea protocronistă. Pe de altă parte, Phoenix a reușit să clădească o lume aparte și datorită unor versuri pline de substanță. Poate că refugiul într-un Ev Mediu mitic, cu inorogi și vasisliști, intră în categoria evazionismului; dar e o evadare artistică de cea mai bună calitate, comparabilă cu Jethro Tull și cu parnasianismul poetic. Și, din lumea aceasta ermetică, mai țîșnea uneori cîte o „șopîrlă”, precum În umbra marelui urs (pe care toată lumea îl decodifica drept
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu by http://www.zilesinopti.ro/articole/3696/haosro-interviu-cu-florin-dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
din zile să profilez câteva idei, care m-ar incita, de ce nu, acestea din urmă să mă inspire, pentru a o iubi și mai mult. Și iată ce cauzalitate m-a interesat: Cum s-a produs trecerea de la modernitate spre evazionism, prin ce non-clișeu, s-a bagatelizat modernismul, ce salt s-a produs și prin intermediul cărui alt gust estetic, criteriu literar, de dinafara, s-a ajuns la postmodernism? De ce nu s-a resuscitat în literatură curentul modernismului și ce balanță le-
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1465531622.html [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
și tristețe lipsită de obiect", iar Mihu Dragomir îl acuză de „asimilarea excesivă a unor poeți dintre cele două războaie (Ion Barbu și Tudor Arghezi)", ca apoi, la primul Congres al Scriitorilor din iunie 1956, să-l învinuiască de „snobism, evazionism, influențe ale ideologiei burgheze, infiltrații liberaliste, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact cu realitatea, precum și confuzii cu privire la raportul dintre libertate și îndrumare". Atmosfera de suspiciune, intrigile din tagmă, piedicile puse sub diverse pretexte la publicarea volumului așteptat și a unor
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Stela_covaci_moartea_lui_nicolae_labi_stela_covaci_1329878388.html [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
și de combatere a inflației speculative; ● extinderea și diversificarea instrumentelor bancare, reducerea dobânzii reale, întărirea disciplinei financiare și reducerea blocajului financiar; ● revizuirea și simplificarea sistemului de impozite și de colectare a acestora, în sensul stimulării muncii, economisirii și investițiilor; ● combaterea evazionismului (fiscal, vamal etc.), stoparea ieșirii ilegale a capitalului din țară și sporirea veniturilor bugetului de stat, în condițiile reducerii fiscalității; ● creșterea ratei economisirii și a încrederii în învestirea banilor prin practicarea unor dobânzi și rate de schimb valutar, corelate în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131926_a_133255]
-
în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum „Spre Styx, 1916”, „Enigma vieții, 1919”, Himera, sau lucrarea din 1922 intitulată „A fi sau a nu fi !” ș.a. O altă expresie a evazionismului simbolist este lumea senzațiilor rafinate, a „corespondențelor” În opera lui Bednarik întâlnim destul de frecvent tema muzicii, ca de pildă în lucrările: „Fetiță cu vioară” - 1915, „La pian” - 1922. Lumea florilor este evocata prin tehnica de acuarelă atât de adecvată a
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă de Constant Tonegaru, și ironismul lui Geo Dumitrescu, temperat prin exprimarea constantă a palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
avid de metafore cu mare putere de acoperire. Totuși, este oarecum exagerat să vorbim în cazul lor - așa cum s-a făcut în ultimul timp - despre un fenomen de „teratologie literară”329. Li se pot reproșa, e adevărat, inofensivele tentative de evazionism în raport cu cultura oficială (atât de des invocata atemporalitate a creației constituie, în acest sens, un exemplu peremptoriu) sau, pe plan estetic, întârzierea procesului de sincronizare cu literaturile din vest, unde perioada de glorie a modernismului apusese deja, dar nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
împotriva distincțiilor de mare mare hotărâre prin care v. înnopteanu va rezolva și această încercare (...) (fals examen de conștiință) Însă majoritatea poemelor, tocmai prin abundența detaliilor ieșite din comun și prin livrescul rafinat, reușesc să convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca în povestirile lu Kafka, efectul nu este cu mult diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se dovedește într-adevăr „subversiv”. Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urmărire și imixtiune în intimitatea unui scriitor, care și prin tăcerea lui prelungită și refuzul de a publica, supăra organele superioare de partid și de stat. Aici este fața reală a caracatiței realizate de Securitate în jurul scriitorului, fără scamatoriile și evazionismele prezente în Cartea Albă a Securității, Carte apărută deja în două sau trei volume și în care sînt prezentate note și sinteze informative asupra scriitorilor atît aliniați ideologic, cît și a rebelilor, într-un amestec diversionist prin care cititorul, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt în slujba și conform îndrumărilor Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu și printr-o declarație pro domo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt Petre Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold, Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
după ce voi opta pentru lumea numărul patru, toate celelalte rămân la fel de posibile și totuși eu stau În numărul patru. Nu spun: „Lumea reală este trei și mie Îmi place mai mult În lumea patru”, pentru că atunci mă simt vinovat de evazionism. Toate aceste șase lumi există; eu locuiesc aici, În cartierul Patru, dar există și cartierele Unu, Doi, Trei... Anca Hațiegan: Interesant e că atunci când actorul joacă un rol, el nu numai că pare să fie, dar și este. Se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
puțin reeducați... Desigur, putem vorbi de reeducare În termeni procentuali, constatând că unii au fost reeducați În procent de 90%, alții de 50%... Dar nu cred că cineva a putut evita total deformările, chiar și atunci când se opunea. Fenomenele de evazionism, de rezistență sunt tot niște reacții mutilante, chiar dacă evită deformarea dorită de sistem. Gândindu-mă la mine, deși poate nu am apucat să trăiesc așa de mult În regim Încât să mă simt reeducat la modul masiv, nu pot totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
referențial pentru ei, este acolo, ca o obsesie la care se raportează, care Îi predetermină. Abia optzeciștii ajung să trăiască anti-sistemic, numai că nici la ei ostilitatea viscerală și ideologică față de sistem nu se convertește În revoltă politică, ci În evazionism estetizant, ceea ce duce, după revoluție, la fronda anti-Establishment și la refuzul de a accepta roluri politice. După revoluție, optzeciștii au dat În mod vădit un răspuns estetic evenimentului politic care le-a schimbat destinul: au edificat reviste, edituri, au scris
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în bună companie cu ideologia postmodernistă a stângii americane, iluzionându-se culmea ironiei! că face o politică de "dreapta". Numai că noua stângă culturală din România, neavând obiect de lucru într-un regim el însuși radical stângist, și-a consumat evazionismul într-un experiment estetic care a constat în promovarea ludicului, a parodiei, a intertextualității. Faptul s-a concretizat în merite strict estetice, în sensul efortului de înnoire a limbajelor artistice, ceea ce nu e puțin lucru. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
textualiștii pretind că se trag din mantaua lui Caragiale, ceea ce e doar pe sfert adevărat. În orice caz, nu se poate nega performanța manieristă a literaturii postmoderniste românești și, în general, a întregii literaturi din perioada post-proletcultistă, căci nevoia de evazionism s-a compensat la modul estetic, cum a observat și Monica Lovinescu. Tocmai fiindcă nu a avut o disidență de amploare, zice doamna Lovinescu, literatura română a dezvoltat, în schimb, cea mai estetizantă literatură din Estul Europei. Nu e puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și a perioadei postfranchiste, așa cum vom vedea, nu poate fi evitată nici măcar de personajele grupate în jurul clubului "Amicii crimei perfecte", care chiar își propuseseră să excludă la întâlnirile lor orice subiect legat de politică. În acei primi ani de tranziție, evazionismul era încă o soluție înțeleaptă, probă fiind chiar viața protagonistului Paco Cortés, autor de romane polițiste în serie și publicate sub pseudonim anglo-american pentru o mai mare credibilitate pe piața spaniolă. Paco, așadar, este un evazionist de profesie, un romancier
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fileu, intră în scenă acum comisarul-șef al unei secții madrilene de poliție franchistă, Don Luis, nu altul decât socrul lui Paco, truculentul și alcoolicul personaj ce va ocupa un rol important în economia romanului, golindu-l de livresc și evazionism, spre a face loc obsedantei teme realiste: abuzurile și crimele de război fratricid, cu autori în viață, activi încă sau trecuți în rezervă, departe de a fi supuși unor procese de lustrație sau penale. Don Luis reprezintă exponențial trecutul Spaniei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în termenii lui Carl Schmitt, distincția politică dintre „prieteni” și „adversari”. Aceste întrebări spinoase dau nu doar sens dezbaterilor intelectuale, ci prepară un climat salubru pentru angajamentul civic și testează sentimentul apartenenței fiecărei persoane la o anumită tradiție. Din păcate, evazionismul nu este mimat doar de campionii ideologiei seculare, care ar dori să scoată creștinismul de pe scena dezbaterii publice. Se găsesc numeroși teologi „creștini” care, din conformism sau curiozitate, sunt gata să accepte invitația la uitarea esențialului. Evident, teologii universitari vor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]