KorAP: Find »[drukola/base=eventiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 >

28 matches

Corola-website/Science/326977_a_328306

creația sa lirică și epică, pentru a induce starea abisală apropiată noțiunii platonice de „epekeina tes ousias” („dincolo de ființă”). Pus sub semnul „terrarismului pneumatic”, EgoBestiarul face apel și la conceptele structuratoare originare în enantiodromia greacă, în particular cea jungiană. Imaginarul eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea senzorială” pe trei nivele profitabile: Pentru ca formula propusă să rămână general-valabilă, Igor Ursenco operează cu cel puțin trei elemente implicite din punct de vedere teleologic:"Corp oficial ↔ Nostalgie

Igor Ursenco (2017) [Corola-website/Science/326977_a_328306]
Corola-website/Science/316393_a_317722

cu această formă fiind incluse în celelalte diateze. Categoriile de verbe reflexive după faptul că pronumele reflexiv are sau nu funcție sintactică, și după sensul exprimat, sunt: Avram 1997, care nu acceptă existența diatezei reflexive, include verbele reflexive obiective, reciproce, eventive, dinamice și impersonale printre cele de diateza activă, iar pe cele cu sens pasiv printre cele de diateza pasivă, dar nu ia în seamă verbele participative și pe cele posesive. Totodată, consideră că la unele verbe eventive pronumele reflexiv este

Diateză (gramatică) (2017) [Corola-website/Science/316393_a_317722]
reflexive obiective, reciproce, eventive, dinamice și impersonale printre cele de diateza activă, iar pe cele cu sens pasiv printre cele de diateza pasivă, dar nu ia în seamă verbele participative și pe cele posesive. Totodată, consideră că la unele verbe eventive pronumele reflexiv este analizabil (exemplu: "El se îmbogățise"). Gramaticile limbii grecești vechi descriu trei diateze, activă, pasivă și medie, cu morfeme relativ specifice, deși diateza medie și cea pasivă se disting numai la timpurile viitor și aorist. Diatezele activă și

Diateză (gramatică) (2017) [Corola-website/Science/316393_a_317722]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

capitolului vorbesc de verbe pronominale obiective: a se îmbrăca etc.; a-și croi drum etc.; verbe pronominale reciproce: aseiubi (unul pe altul) etc., a-și zice tu etc.; verbe pronominale posesive: a-și da pălăria pe ceafă etc.; verbe pronominale eventive: a se îngălbeni etc. (pp. 210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care nu permit înlocuirea pronumelor reflexive de care sunt însoțite (și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
reveni/a reveni etc.); • verbe pronominale relative; în structura acestora unitatea verb-pronume este mai puțin solidară și, în orice caz, depășește cadrul restrâns al sensului lexical concret. La aceste verbe, pronumele este, în general, un indice al caracterului subiectiv sau eventiv. Îndepărtarea pronumelui nu duce nici la modificarea sensului lexical concret al verbului și nici la schimbarea sensului gramatical al sintagmei. Este, în schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
schimb, modificată structura semantică (în înțelesul larg al termenului) a verbului: a se deștepta (verb subiectiv) / a deștepta (verb factitiv: a face să se deștepte), a se trezi (verb subiectiv)/ a trezi (verb factitiv), a se astâmpăra, a se îngălbeni (eventiv)/a îngălbeni, a se usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca orice alt pronume subordonat unui verb. Verbele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o trăsătură semantică lexico-gramaticală, de gradul II, tocmai datorită întrebuințării curente, ca variantă primară, a structurilor pronominale. În funcție de conținutul lor lexical, verbele din această clasă dezvoltă diferite trăsături semantice lexico-gramaticale de gradul II, variante ale „subiectivității” sau complementare „subiectivității”17: - eventiv: a se cuminți, a se înroși, a se întrista etc. - pasiv: a se speria Întrebuințate fără pronume reflexiv, aceste verbe dezvoltă, în interiorul diatezei active, sensul „factitiv”: a se cuminți ® a-l cuminți = a-l face să se cumințească a se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical al numelui predicativ și, împreună cu acesta, planul semantic al subiectului gramatical, din diverse perspective: • a opoziției realitate/aparență 20: El este om cinstit./ El pare om cinstit. • a opoziției static/dinamic (eventiv): Vremea este frumoasă./ Vremea se face frumoasă. • a opoziției identificare/semnificare: Pasărea este semnul libertății./ Pasărea înseamnă libertate. Dinamica general-particular, esențială în procesul de comunicare, implică în desfășurarea predicației prin predicat analitic două nivele: • conținutul semantic al termenului lexical devenit

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ai gândit.” (M. Eminescu) „În spinii de aici arată-te, Doamne, / să știu ce-aștepți de la mine.” (L. Blaga) • verbe ale comunicării (a întreba, a răspunde, a tăcea etc.): „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu) • verbe eventive (de devenire): „Un cântec îmbătrânește în timp cât îl cântăm (...) Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește.” (O. Paler) • verbe de aspect: „Căci este sara-n asfințit / Și noaptea o să-nceapă.” (M. Eminescu) „Un cântec îmbătrânește (..) El începe tânăr, luminos

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

putem considera textemul drept o formă de "solidaritate" în cadrul căreia relația sintagmatică de tip AB devine o relație propozițională de tipul "A este B". În funcție de particularizările acestei relații, textemele pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o trăsătură semantică suplimentară cu caracter "tranzitiv"345. Mai exact, structura "A este B" apare, în cazul textemelor eventive, sub forma "A devine B" sau "A (se) face B". În

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o trăsătură semantică suplimentară cu caracter "tranzitiv"345. Mai exact, structura "A este B" apare, în cazul textemelor eventive, sub forma "A devine B" sau "A (se) face B". În această categorie de texteme intră, de fapt, majoritatea expresiilor idiomatice de tipul III: a se face luntre și punte, a face cu ou și cu oțet, a tăia frunze

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
pe care o desemnează verbul aferent reprezintă o trăsătură circumstanțială, și nu una inerentă subiectului: "A (se) face B" acum, nu întotdeauna, iar faptul că "A (se) face B" nu constituie o condiție pentru existența lui A. Prin urmare, textemele eventive vizează niște proprietăți contingente, accesorii ale lui A, pe care acesta le contractează în urma unui raport sintagmatic de selecție printre atributele sale posibile. Cu toate acestea, structura semantică a textemelor eventive nu este una binară, ci ternară. Dat fiind că

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
o condiție pentru existența lui A. Prin urmare, textemele eventive vizează niște proprietăți contingente, accesorii ale lui A, pe care acesta le contractează în urma unui raport sintagmatic de selecție printre atributele sale posibile. Cu toate acestea, structura semantică a textemelor eventive nu este una binară, ci ternară. Dat fiind că termenul secund al textemului (B) nu îl caracterizează în mod intrinsec pe A, el îi poate fi atribuit uneori lui A, dar se poate transfera alteori asupra unui alt obiect, și

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
dinamice este "A face/exercită/determină/transferă B asupra lui C", formulă în cadrul căreia A (agentul) diferă, în principiu, și de B (obiectul), și de C (beneficiarul acțiunii). Din acest punct de vedere, se poate constata că, fiind "purtătorul" caracterului eventiv, obiectul (B) este elementul- cheie al locuțiunii, singurul a cărui poziție este "ocupată" în mod obligatoriu de către un "lexem" anume. Cât privește poziția beneficiarului, aceasta poate fi, la rândul ei, ocupată de către un determinant sau, dimpotrivă, poate rămâne și ea

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
un "lexem" anume. Cât privește poziția beneficiarului, aceasta poate fi, la rândul ei, ocupată de către un determinant sau, dimpotrivă, poate rămâne și ea liberă. De altfel, gradul de determinare a beneficiarului ne oferă un prim criteriu de subcategorizare a textemelor eventive. Putem avea, așadar: A. Texteme cu beneficiar determinat (indiferent dacă acesta are caracter reflexiv sau "tranzitiv"): a strica orzul pe gâște, a se face luntre și punte etc. B. Texteme cu beneficiar nedeterminat: a face cu ou și cu oțet

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
cu beneficiar nedeterminat: a face cu ou și cu oțet (pe cineva) etc. Desigur, nu este exclus ca același referent să ocupe în egală măsură atât poziția subiectului (A), cât și pe aceea a beneficiarului (C). Conform acestui criteriu, textemele eventive cu beneficiar determinat se împart în două categorii: a) texteme eventive "tranzitive", în care A este diferit de C: [A ca subiect nedeterminat] strică orzul (B) pe gâște ( C)/ taie frunze ( B) la câini (C)/ face cu ou și cu

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
cineva) etc. Desigur, nu este exclus ca același referent să ocupe în egală măsură atât poziția subiectului (A), cât și pe aceea a beneficiarului (C). Conform acestui criteriu, textemele eventive cu beneficiar determinat se împart în două categorii: a) texteme eventive "tranzitive", în care A este diferit de C: [A ca subiect nedeterminat] strică orzul (B) pe gâște ( C)/ taie frunze ( B) la câini (C)/ face cu ou și cu oțet (B) [pe cineva] (C) etc. b) texteme eventive reflexive, în

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
a) texteme eventive "tranzitive", în care A este diferit de C: [A ca subiect nedeterminat] strică orzul (B) pe gâște ( C)/ taie frunze ( B) la câini (C)/ face cu ou și cu oțet (B) [pe cineva] (C) etc. b) texteme eventive reflexive, în care A este identic cu C: [A ca subiect nedeterminat] se (C) face luntre și punte (B)/ se (C) face foc și pară (B) etc. Prin urmare, A (subiectul) poate să coincidă sau nu cu C (beneficiarul). Niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
B) reprezintă întotdeauna obiectul unui transfer, al unei "tranziții", indiferent dacă subiectul (A) transferă această calitate asupra unui alt referent sau asupra lui însuși, intrând astfel într-o nouă stare (C). Tocmai din acest motiv textemele de acest tip sunt eventive (dinamice): pentru că, în urma acțiunii subiectului (A), ele produc, cu ajutorul obiectului (B), o modificare radicală a stării beneficiarului (C). 5.2. Textemele descriptive ("statice"/generice/ binare) mențin, în schimb, schema prototipică "A este B". Spre deosebire de textemele eventive, ele nu mai transferă

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
de acest tip sunt eventive (dinamice): pentru că, în urma acțiunii subiectului (A), ele produc, cu ajutorul obiectului (B), o modificare radicală a stării beneficiarului (C). 5.2. Textemele descriptive ("statice"/generice/ binare) mențin, în schimb, schema prototipică "A este B". Spre deosebire de textemele eventive, ele nu mai transferă un obiect (o acțiune sau o calitate) B asupra unui beneficiar C, ci îl prezintă ca pe un atribut definitoriu al termenului A, chiar și atunci când verbul care realizează predicația are un caracter aspectual dinamic (Câinele

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
dacă aceste trăsături îi sunt inerente numelui sau dacă le-a dobândit în urma unui proces de personificare/metaforizare. Din aceste motive, textemele descriptive au un caracter binar (dispare din schemă termenul C, asupra căruia se transfera obiectul B al textemelor eventive), "static" (calitatea B este una proprie subiectului A, nu dobândită în urma unei interacțiuni cu un alt obiect) și generic (deși este specificat și, de obicei, chiar articulat, subiectul A desemnează întreaga clasă a denotatelor căreia îi aparține). Dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
un alt obiect) și generic (deși este specificat și, de obicei, chiar articulat, subiectul A desemnează întreaga clasă a denotatelor căreia îi aparține). Dacă ar fi să traducem aceste aspecte în termenii logicii clasice, atunci am putea spune că textemele eventive/dinamice sunt folosite în propoziții particulare, în timp ce textemele descriptive/statice reprezintă ele însele propoziții universale. Dar, dincolo de notele lor comune, și în cazul textemelor descriptive există mai multe clase, determinate de natura raporturilor dintre cei doi termeni: A. Texteme descriptive

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

vide, conform căruia o categorie vidă nepronominală trebuie să fie guvernată tematic sau guvernată de un antecedent engl. = engleză Erg./erg. = Ergativ EM = Event Measurer (engl.), măsura evenimentului, în accepția lui Arad (1996) EP = Eveniment Phrase (engl.), grupul evenimentului/nodul eventiv, în accepția lui Borer (2004) EPP = Extended Projection Principle (engl.), Principiul Proiecției Extinse F = categorie funcțională definită ca alter ego-ul verbului lexical, în accepția lui Nash (1997) fr. = franceză GB = Government and Binding (engl.), teoria generativă "Guvernare și legare" Gen

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din ignoranță, Se suferă mult în spitale 9, În zilele de arșiță se transpiră mult), așa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce privește reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se arată că există verbe ergative și eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumenește/se scumpește/se strică, El se îmbolnăvește/se îngrașă/se însănătoșește și că anumite construcții, ca: Prăjitura se coace, Profitul se dublează, Bogăția se repartizează inegal, Averea se risipește, admit atât o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Ușurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze, Ușurelu (2005b: 37) distinge trei clase de ergative: (a) verbul din construcția de bază este la diateza activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul din construcția de bază este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]