38 matches
-
va fi eliberată din sclavia degradării”(Romani 8:21). În cariera filozofică a francezului Alfred Fouillée (1838-1912) s-au putut distinge două perioade: prima, cea a studiilor sale platonice, din care se reține ideea spiritualistă, dezvoltată însă în cadrul noțiunilor pozitiviste, evoluționiste ale timpului, și a doua - caracterizată prin doctrina „ideilor-forțe”, situată între epoca dominată de pozitivismul filozofului francez Auguste Comte (1798-1857) și evoluționismului mecanicist al lui Spencer, între epoca în care psihologia și sociologia își formau caracterul de științe independente. Doctrina
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1455557320.html [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
pe Biblie. Ambele tabere folosesc termenul de CP pentru a justifica propaganda și a acuza tabăra opusă că nu respectă o confruntare onestă. In acest sens, menționăm că în SUA, elevilor de liceu li se prezintă ambele teorii, creaționiste contra evoluționiste, urmând ca ei să decidă afilierea, (dacă îi interesează ). Ce bine că la noi elevii sunt scutiți de acest efort. In cărțile noastre de Biologie, teoria Darwinistă, evolutivă, NU este menționată. Dar este aplicată CP ? Ba mai mult, câțiva zoologi
CORECTITUDINEA POLITICĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/radu_olinescu_1481730087.html [Corola-blog/BlogPost/367014_a_368343]
-
cazul maimuțelor. Aici, în Valea Riftului, au fost depistate peste 50 de cranii (la Olduvai), fenomen care ar indica acest spațiu ca fiind centrul de apariție al speciei hominizilor. Cea mai realistă și disputată teorie a apariției omului este teoria evoluționista a lui Charles Darwin. Teoria presupune că speciile evoluează nu atât datorită mutațiilor, care sunt rezultatul hazardului, ci datorită adaptării la mediu. Presiunea mediului duce la selecție naturală; speciile care nu pot să se adapteze la noile condiții pot să
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar ("Kurat") în Zerbst 1863-1877. În această funcție, și cu toate că s-a ținut de asemenea om de știință, el s-a îndreptat strict împotriva fiziologului și avocatului teoriei evoluționiste germano-elvețian Karl Vogt (1817- 1895), reproșându-i într-o scurtă polemică, publicată în anul 1868, unilateralitate prin sprijinirea Darwinismului, dar a și început să publice cărți științifice în urma cercetărilor sale, începând cu „Viața plantelor” (1870). Deja un an mai târziu
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
lumea poate înclina spre obsesiile analizelor și fragmentărilor perpetue ale activităților omenești. Necesarele sinteze rămân mereu incomplete pentru multe fapte și detalii care nu pot fi încorporate de premisele de la care se pleacă. Căci unele premise sunt "naturaliste", altele sunt "evoluționiste", iar altele sunt "antimetafizice", așa cum se pot vedea și în pozitivismul comteean și în neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității, pe când cea evoluționistă ar reinstitui ceea ce postmodernii numesc „marile narațiuni” ale istoriei, adică acele „povestiri” ce propun sau impun o linearitate ordonată a întâmplărilor care se succed în devenirea istorică. Postmodernismul filosofic al lui Lyotard sau Derrida, inițiat în altă formă încă de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un nivel scăzut. Este de așteptat ca, din perspectivă istorică, substituirea relațiilor economice contractuale celor familiale să se facă în capitalismul de tranziție într-un interval de timp mult mai scurt decât cel din cadrul capitalismului tradițional. Parafrazând o formulă biologică evoluționistă clasică, putem spune că „ontogeneza” capitalismului de tranziție reproduce la scară istorică accelerată „filogeneza” capitalistă consacrată de secole pentru a-i conferi familiei locul ce trebuie să-l ocupe în cadrul structurii producției și al reproducerii economice. Deocamdată, însă, tranziția postcomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societate modernă, în care, așa cum afirmă Rostow, elementul decisiv l-a constituit automobilul ieftin, accesibil unei mari părți a populației, ce a schimbat și remodelat așteptările populației. Abordarea lui HYPERLINK \l "Rostow" Rostow este una făcută sub auspiciile funcționalismului, fiind evoluționistă în origini și atribuind progresului tehnologic rolul dominant în procesul de modernizare (înțeles ca dezvoltare). Dezvoltarea necesită investiții majore de capital, iar pentru a facilita creșterea în statele în curs de dezvoltare trebuie create o serie de premise (economia trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
In Germania, H. Steinthal, fondatorul revistei Zeitschrift fiir Vol-kerpsychologie (1860), pare să fi fost primul care a aplicat sistematic principiile evoluționiste la studiul literaturii. Aleksandr Vese-lovski care, în Rusia, a încercat să scrie, pe baza unei uriașe erudiții, o "poetică evoluționistă", a fost elevul lui Steinthal. în Franța, teoriile evoluționiste sunt evidente, de exemplu, în: Edelestand du Merii, Histoire de la comedie, 2 vol., 1864. Brunetiere le-a aplicat la literaturile moderne, așa cum a făcut John Addington Symonds în Anglia (cf. bibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sa asupra continuumului psihopatologic. Dintre tulburările de personalitate sunt identificate, pe lângă cele din DSM-IV, și cea agresiv-sadică, masochistă și negativistă (pasiv-agresivăă. Concepția lui Millon privitoare la tulburările de personalitate e una eclectică, pe care autorul o plasează într-o înțelegere „evoluționistă” a personologiei. Tulburările de personalitate s-ar cere înțelese și comentate nu din perspectiva unei unice teorii sau doctrine rigide, ci în cadrul unui „program de cercetare” asupra personalității, deschis mai multor conceptualizări. Millon recomandă să se folosească nu doar definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alt provider). În funcție de raportul dintre profilul lor și cel al companiilor de servicii Internet. Unul dintre atributele acestor companii, printre altele, este cât de mult taxează serviciile lor lunare. Companiile care nu încasează suficienți bani sunt eliminate conform unei dinamici „evoluționiste”; acelea care au succes produc companii de servicii Internet care urmează aceeași politică de afaceri și deci este necesar să-și perfecționeze propriul model de afaceri. MBA elaborat și simulat a evidențiat două aspecte: i) Cel mai bun model de
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
caracterul său multiparadigmatic. El a adăugat astfel consistență noii științe. Sociologii nu încetează să-l considere pe Spencer drept reprezentantul cel mai de seamă al pozitivismului englez, cel care a orientat pozitivismul lui Comte într-o nouă direcție de cercetare, evoluționistă. Este un semn de prețuire, dar și de înțelegere față de efortul filosofului englez de a contribui la structurarea sociologiei. Bibliografie Buzărnescu, Ștefan, Istoria doctrinelor sociologice, EDP, București, 1995 Costea, Ștefan, Istoria generală a sociologiei Compendiu, Editura Fundației România de Mâine
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
S. Rusu este cercetător postdoctorand la Catedra de Psihologie a Universității „Babeș-Bolyai”, unde desfășoară activități de cercetare în etologie aplicată, psihologie comparată și ecologie comportamentală. Pe lângă aceste domenii, interesele sale științifice acoperă terapia asistată de animale, etologia umană și știintele evoluționiste în general. Alina S. Rusu a obținut titlul de doctor în Stiințe Naturale în 2004, la Universitatea din Zürich. A participat la numeroase conferințe internationale și stagii de cercetare în etologie, biochimie comportamentală, sociobiologie și evoluționism. În perioada 2003-2005, a
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
este una importantă! Din momentul (t 0) apariției speciei noastre și până acum, au acționat și acționează factorii evoluției, iar acest lucru constituie interesul psihologiei evoluționiste. V. Psihologie evoluționistă și cultură Mințile care au o înțelegere mai primitivă asupra psihologiei evoluționiste au fost mereu tentate să opună evoluționismul culturii. Această opoziție a luat diverse forme: „înnăscut versus dobândit”, „natură versus mediu”, „biologic versus cultural” etc. Cultura se referă la totalitatea valorilor și normelor asociate lor. Civilizația este cultura în acțiune. La
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
preț pe frumusețea fizică a partenerului decât olandezii. Evident că tendința este să interpretăm aceste diferențe ca fiind diferențe culturale, care, apoi, prin intermediul învățării (pe baza modelului social standard), se transpun în similarități și diferențe interindividuale. Cercetările pe linia psihologiei evoluționiste au propus un alt model, care vizează structuri cognitive expert. Ipoteza avansată a fost că selecția partenerului depinde de agenții patogeni din mediul ecologic. Altfel spus, dacă există mulți agenți patogeni, atunci vom pune un accent crescut pe caracteristicle fizice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cu următoarea întrebare: de ce alte specii, confruntate cu probleme adaptative nu au dezvoltat limbaj? Așadar, specificarea clară a problemei adaptative poate duce la o înțelegere mai bună a structurii cognitive, ca rezultat al procesului adaptativ. VI. Ipotezele alternative la cele evoluționiste nu sunt uneori suficient de serios luate considerare. Disputa se poartă adesea între predicțiile modelului social standard și cele ale psihologiei evoluționiste, respectiv între structurile cognitive generale, independente de conținut, și cele specifice, dependente de conținut. Este însă posibil și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a scris cea mai mare parte a acesteia 17. 3. Fundamentul filosofic al Constituției americane În celebra sa lucrare Despre democrația în America 18, Alexis de Tocqueville analizează istoria Constituției Americii din dublă perspectivă: una a opoziției aristocrație-democrație și cealaltă evoluționistă, care va duce la instaurarea democrației, convins fiind că societatea înaintează ireversibil spre forme politice care asigură egalitatea și libertatea oamenilor. America devenea pentru acesta spațiul de explorare a ipotezelor sale, dar pentru a ajunge la analiza originalei Constituții americane
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
multe dintre ideile sale fiind și astăzi de actualitate. În Weltanschauung-ul său „Evoluția și problemele ei”, (Cluj, 1929) sunt înscrise principalele idei care îi conturează concepția biologică și filosofică. În cele ce urmează vom puncta câteva dintre ideile sale evoluționiste de mare profunzime. Lucrarea începe cu următoarea punere la punct: În primul rând, trebuie să subliniem faptul că Emil Racoviță a căutat să surprindă în conceptul de evoluție , întreaga devenire a universului. Vede evoluția ca pur și simplu antonimul creației
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
-lea a recunoscut că "evoluționismul (teoria lui Darwin, n.n.) este mai mult decât o ipoteză." Ca să nu mai vorbim despre faptul că o Rezoluție a Consiliului Europei, adoptată în 2007, recomandă statelor UE să promoveze predarea în școli a "teoriei evoluționiste ca principală teorie științifică." (O teorie secundară științifică nici nu prea știm să fie...) Deci, Papa, da, UE, da, Hârdău, nu! Într-un adevărat hârdău de ignoranță s-a înecat, după tipicul românilor, care scot carul dintr-un șanț, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Origen, de pildă), ci se metamorfozează, păstrându‑și trăsăturile esențiale, în funcție de fiecare context care îl înconjoară. Nu este deci vorba de un crescendo în „evoluția” sa, ci pur și simplu de o schimbare dialectică a sensului și a „adevărului”. Viziunea „evoluționistă” ar trebui deci complet abandonată, în folosul acestei viziuni dialectice, mult mai apropiată de cea propusă de fenomenologii religiilor. Ceea ce era considerat, până în prezent, o „etapă” a evoluției figurii Anticristului către forma sa „desăvârșită” este mai degrabă o versiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oameni. Numai că idealismului acestei filosofii i s-a opus o altă filosofie, cea formulată de Karl Marx (1818-1893) și Friedrich Engels (1820-1893). Aceștia au dovedit o deschidere remarcabilă față de ideile transformiste ale lui Linné din științele naturii, față de cele evoluționiste ale lui Darwin, contribuții pe care au avut grijă ca să și le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teratologiilor degeneraționismului lombrosian, a defilării de figuri relevante pentru ceea ce savantul definea ca un cumul al atavismelor prin matoid, potențialul om criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele publicau dia- gra mele evoluționiste ale formelor biologice aflate în con- tinuă schimbare, transformând șopârla în omul societății moderne printr-o serie de operații formale plauzibile, nu departe de travaliul inspirat al caricaturistului. Caragiale alege încă o paralelă ironică pentru acest tip de deformări anatomice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
experienței de viață a elevului și tânărului, concepție inserată la nivelul proiectării pedagogice. Opțiunea pragmatică reliefează o replică dată concepției herbartiene a modelului didacticist, opțiune care anticipează modelul proiectării curriculare. Dintr-o altă ordine de idei, trebuie amintită concepția filosofică evoluționistă a lui H. Bergson - cel care a inițiat pedagogia creativității și care era convins că educația este rezultatul evoluției unui elan creator, fapt care asimilează creația idealului paideutic - prin care este stimulată adaptarea personalității umane la cerințele existenței naturale și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fie să ne imaginăm că a avut loc o schimbare implacabilă în desfășurarea legilor naturale ceea ce reprezintă tot o dilemă care ne-ar conduce la ipoteza creației. În concluzie poate că nu ar trebui să separăm ipoteza „creaționistă“ de cea „evoluționistă“, vorbind fie numai de una, fie numai de cealaltă și să acceptăm ideea că este vorba despre „creație și evoluție“. Pe de altă parte în desfășurarea „evoluției“ există „insule“ neacoperite, domenii în care modelul imaginat de oamenii de știință nu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
răspunsuri clare privind trecerea de la o anumită „stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica nașterea lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt întrebări la care nu există răspuns, există în ambele teorii
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]