83 matches
-
Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc al Primăverii tron. Mirificul piersic zâmbește îmbujorat de-atâta șaga, pregnant parfum exala el și le dedică un rondel. Referință Bibliografica: MAGNOLII / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cardei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Magnolii.html [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
haine de-ale mele mai vechi și ceva încălțări, ca să arăți și tu a domniță, să nu mai sperii lumea! Intrară într-o încăpere, la fel de rece și umedă ca toate celelalte, numai că aici se aflau mormane de haine care exalau un cumplit miros de mucegai, șobolani și jeg. Cum însă de ceva vreme dârdâia din toate încheieturile, Silvia aruncă pe ea cât mai multe bulendre și își trase în picioare o pereche de cizme care păreau făcute din scoarță de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
șoseau de coastă de la nord la sud, pe fâșia pacifică californiană a Statelor Unite. Mișcările lor languroase și băloase, mirosul stătut de hulă oceanică aflată în agonie și care-și epuizează freamătul furtunos în hăurile și crevașele stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că trăim o promiscuitate olfactivă, declanșată de acești “coioți” ai Pacificului, undeva în zona Fisherman ‘ Warf, la Pier 39, debarcader din apropierea Muzeului Național Maritim
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
sfioși își văd de halca lor de mal și nu-și scapă din ochi semizeul înfipt în mijlocul apei. Porcușori, lapițe, albișoare, scobărei, mrenuțe, clenișori. Pe sub maluri, deplin conspirate mișcări de bizami, prin aer, săgetări razante de pescăruși albaștri. Bercuri dese exală miresme de reavăn, ale căror întrupări par să fie libelulele, aceste elicoptere cu lucit electric din scufundate ere geologice. Căldura crește vertiginos și plutele se plimbă nepișcate. E vremea pentru o bălăceală în apa încă recișoară: trei percopuri în bulboană
Elogiul maidanelor by https://republica.ro/elogiul-maidanelor [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Eu plâng și plânsul nimeni nu-mi aude Și-s tras la față, parcă-s ars de boală. Mi-au spus, zâmbindu-mi, că mă vor exclude, Că n-am făcut în viață vreo scofală, Că ochii mei tristețe doar exală, Iar versurile-s prea de lacrimi ude. înfrânt, dar demn, mă voi întoarce- acasă Și cu toiagul deznădejdii-n mână, Pe dealurile Slatinei, în seară, Voi rătăci prin ceața toamnei, deasă, în timp ce lira-mi, pe-armonii stăpână, Va zice-un
Poezie by Nicolae Ungurean [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
Care Nu Se schimbă, El este cel care ne poartă Ca o mamă pruncul său, Fără să știm , în somn adânc. Privesc asfaltul, firimituri de pâine, Pete de sânge, pene de corb, Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală, Exală mirosuri cotropitoare, Acesta este dragul nostru oraș, În care se mai râde, se cântă, se dansează, Deasupra sau în adânc, pe dedesubt. Așa cum plouă în inima mea, Așa plânge și câinele-Dumnezeu, Maldoror umbla pe șapte cărări, Ca pe cele șapte
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 by http://confluente.ro/Maldoror_boris_mehr_1342665970.html [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
fericită e pasibilă de prăbușire...Și ultima suflare ca o revenire la normal. Dar repirăm tot mai ușurați, mai ușori.Avem respirația frumos amenajată. Cele două autostrăzi ale ei cu sunt pline cu microbi digitali ultrarapizi,straturi de flori robot exală mirosuri blindate cu viitoare fantome. Tristețea izvorăște direct din capul Atenei Pallas,iar oamenii din lipsă de spațiu locativ,înainte de-a se naște,își pregăresc cavouri splendide în propriul leagăn. Așa că optimiștii nu-și mai încap în leagăn! Scepticii
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_48_49_costel_zagan_1369540702.html [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
pentru must, un fel de sirop ingrosat cu tarina: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpar; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grasime arsă. Mai departe e zaanaua: miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul. Aici, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
mișcări ca de felină, Voluptoasă și carnală, Îngerița mea divină Intră-n patu-mi cu sfială De perversă balerină Profanată și sacrală, Supurând adrenalină Caldă, laxă, umorală... Estromană și calină, Fără jenă și morală, Penetrând-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când mai iute, când domoală Până-i vine să îi vină, Explozivă și totală, Adorația deplină În extaz și în sfârșeală...1 Feminin de feminină, Și amngelic
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1405509106.html [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care-l umilește, sălbatic, pe bietul credul, țiganul Ilarion Bujdea, promițându-i o “decorație” - promisiune care dezlănțuie, în sărmanul urgisit de soartă și oameni, o fierbințeală existențială tragică, pentru că și așa
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1470922985.html [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
14 mai 2016. Plouă cu mir Plouă mărunt, continuu, parfumat Iar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldat Și stropi de mir ne picură și nouă. Și-n fiecare picur e-o petală Parfumuri exalând, tari, de esențe, Sau vreun ciorchine strunjit cu migală Dintr-un salcâm, reglând în timp cadențe. E-un dar sfințit ce an de an ne vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldatși stropi de mir ne picură și nouă.Și-n fiecare picur e-o petalăParfumuri exalând, tari, de esențe,Sau vreun ciorchine strunjit cu migalăDintr-un salcâm, reglând în timp cadențe.E-un dar sfințit ce an de an ne vine,Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe,Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Toate Articolele Autorului Plouă cu mir Plouă mărunt, continuu, parfumat Iar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldat Și stropi de mir ne picură și nouă. Și-n fiecare picur e-o petală Parfumuri exalând, tari, de esențe, Sau vreun ciorchine strunjit cu migală Dintr-un salcâm, reglând în timp cadențe. E-un dar sfințit ce an de an ne vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1463218630.html [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]
-
relativa omogenitate. Nu mai este guvernată de legi clare și de eternele pasiuni umane. Se prezintă ca o realitate bolnavă, în dezagregare, în care orice este posibil și nimic nu mai e interzis, o Kakanie înăbușită în propria formalizare și exalând o duhoare pestilențială. Istoria din prima jumătate a secolului trecut apare, ea, ca protagonist al acestei literaturi crepusculare, profund impregnată de maladiile sociale și de un rău metafizic. Cum excelent sintetizează Milan Kundera (el însuși autor de romane și nuvele
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
i-a tăiat vorba doamna de onoare. Toată lumea procedează azi la fel. De fapt, ideea inițială mi-a venit de la mama și tatăl lui Muriel. Ei aveau întotdeauna așa ceva prin casă. A tras adânc din țigară și, continuând să vorbească, exala fumul în mici rafale silabice. — Doamne, sunt niște oameni extraordinari! De asta mă dă gata tot ce s-a-ntâmplat. Vreau să spun, de ce nu li se întâmplă așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Se observă foarte bine dacăă — Da - da, am observat, a sărit doamna Silsburn. Doamna de onoare a tras din țigară și a privit - abia perceptibil - spre mine. — Ei bine, asta provine de la un fel de pareză parțială, a urmat ea, exalând câte o mică doză de fum la fiecare cuvânt. Și știți cum s-a ales cu această pareză? Se pare că numitul Seymour, cel atât de normal, a lovit-o și a fost nevoie să i se pună nouă copci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
afirmațiile lui ar fi fost adevărate, evacuații nu ar fi avut mari șanse să rămână În viață fără orificii de aerisire, deoarece au fost Înghesuiți peste 40-50 de oameni Într-un vagon: „În vagoane care serviseră la transport de carbid - exalând un miros Înăbușitor - cu o capacitate normală de 40 oameni, evreii sunt Înghesuiți câte 120-150; se trag obloanele laterale, se bat blăni la ferestruici, crăpăturile se astupă; vagoanele sunt Închise ermetic; prin acest procedeu se utilizează mai puține vagoane decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
trenul a fost oprit din nou și atunci am observat că cei ce treceau pe lângă tren sau se apropiau, țineau la nas batiste. Probabil că din cauza morților, murdăriei din vagoane și a nevoilor care se făceau tot În vagoane trenul exala un miros pe care noi cei dinăuntru nu Îl simțeam. Aici În gara Mircești au fost scoși din nou morții din vagoane și tot aici am Întâlnit un tren cu nemți care se Îndreptau spre front”29. În ciuda duhorii, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că la Comandamentul Armatei (care constituia o parte din Marele Cartier General) din Roman XE "Roman" s-a primit știrea că la Mircești XE "Mircești" se afla „un tren șcareț nu poate Înainta (!) din cauză că sunt morți foarte mulți și cadavrele exală miros puternic” - formula sa pentru „trenul morții” și pentru faptul că Marele Cartier General era stăpân pe soarta lui. El a sosit la Mircești cu un automobil după ce morții fuseseră deja coborâți și Îngropați „la marginea unui sat lângă gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cit., p. 89 (nota trad.). 404 Episodul leprosului în Mâncătorul de opiu al lui De Quincey tradus de Musset a putut să-l inspire pe Flaubert în descrierea "leprei hidoase ("sângele negru care-i curgea încet pe piept începea să exale un miros îngrozitor ... mă trezii în plină noapte...Mă aplecai peste pat și privii. Un cadavru era intins lângă mine... el ajunse până la mine, fără să vorbească și se culcă peste mine... simțeam o duhoare pestilențială împrăștiindu-se din sărutările
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
florărie cu vestitele i boschete, Unde cântă-n seri de vară, tarafu i de lăutari Și banchetul se declanșează: „Când în sala cea întinsă, după o cină așa de mare Stau meseni cu cupe pline, balsamate de nectar Ce-l exală vinul viei, de pe coastă înspre soare De pe dealurile -nalte a bătrânului Cotnar. Se goleau cu lăcomie și n curând se umpleau iară Tot cu vinurile fine, nectarii delicioși Se repet câteva serii, ce pe ncet tot se strecoară Iar în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mult un peisaj decât un portret; o arăta mulțumită în mijlocul familiei și-al îngrijitei ei grădini de suburbie pariziană. Mesajele scrise însă lăsau să răzbată printre rânduri și-o melancolie casnică, pe fondul căreia decorul floral din poză începea să exale inoportun un discret iz funerar. Și-acum, în sfârșit, prezența fizică avea să... Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a trăsătură de unire, între două ființe, ca pentru a-și feri capul și coada de contopirea în nedistincția mijlocului și a și le reașeza la distanța cuvenită, dătătoare lucrurilor de măsura-i. Și mai învățase pe propria-i piele exalând delicate parfumuri egiptene de nemurire că, la dulcele venin cu care-și imobilizează prada, nu există alt remediu decât găzduirea și copleșirea turbulentului oaspete cu toate darurile ospeției, până ce se ghiftuiește într-atât încât să plece singur. Spre a-l
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța de a exala convingere, de a impune celorlalți săgețile propriilor lor opinii, de a deschide drumuri prin propriile lor modele. Problema este că nu puține dintre aceste drumuri sunt fundături. Oamenii rămân failibili, oricât de înzestrați ar fi. Chiar și cei deosebit de capabili
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de unde își umpluse cândva pungile de plastic cu bunătăți întremătoare. Coborârea în stradă e din nou, coborâre în infern: Într-un infern din ce în ce mai greu de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție, exalând mirosuri care prăbușesc orice verticalitate. În magazinul cu pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]