142 matches
-
mine,/ în uitare și-n aduceri aminte,/ ascunzându-mă în miezul muntelui/ unde ochii ce privesc,/ nu pot pătrunde! “ ( Ceea ce nu știai...). Vrea să facă din noi ființe apte să-și asume suferința și disoerarea și mai ales dureroasa dar exaltanta unicitate, fără să recurgem la fel de fel de balsamuri și surogate. În fine poezia din acest florilegiu ne vrea pe deplin umani. Ne salvează de vid, căci ne constrânge să-l înfruntăm chiar înlăuntrul nostru. Dar toate acestea nu constituie o
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
2014 Toate Articolele Autorului Nu pot afirma că mi-a plăcut dintotdeauna istoria. O considerăm un obiect oarecare, pe care, neavând încotro, ești dator să-l înveți, dar în fond, îmi dădeam seama că este extrem de frumos și interesant, chiar exaltant, să cunoști faptele trecutului. Totuși obiectul acesta nu mă atrăgea în mod deosebit, probabil și pentruca profesorii mei nu știuseră să ne inspire dragoste pentru istorie. Timp de doi ani, începând din clasa a cincea, am avut un profesor pe
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1414652274.html [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
actorul său, Gaspard Ulliel, și-a văzut decernat Premiul pentru Cel mai bun actor. Xavier Dolan Xavier Dolan a mărturisit: "De 10 ani, francezii mi-au păstrat întotdeauna un loc. Să-ți găsești locul în lumea artei este pe cât de exaltant, pe atât de exasperant. Mi-ați permis să-l găsesc pe al meu și vă sunt recunoscător. Este minunat că am primit aceste premii franțuzești, premii diferite, dar strâns legate între ele: montaj regie și cel mai bun actor”. El
César: Paul Verhoeven și Xavier Dolan triumfă la Oscarurile franțuzești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105764_a_107056]
-
deal care domină orașul. „E locul unde personajele noastre își creează o legătură adevărată pentru prima oară,” spune Stone. Cel din urmă număr al filmului, Epilogue, a fost și cel mai extins, întinzându-se din Los Angeles până într-un exaltant Paris și înapoi. „Epilogue este o fantezie minunată, iar departamentul artistic a făcut o treabă grozavă cu platourile, care au fost o adevărată sursă de inspirație. Ai 30 de dansatori, care chiar încep să danseze, ceea ce-i entuziasmant. Apoi îi
,,La La Land” unul dintre marii favoriți la Oscaruri, aduce magia în cinematografele noastre by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105893_a_107185]
-
Maruca avea manii și una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune acasă la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.” Cella Delavrancea: „Frumoasă, deșteaptă și originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor și având o acțiune imediată asupra tuturor...” Matila Ghyka: „Maruca Cantacuzino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subțire, cu niște ochi negri minunați sub niște sprâncene pe care nu le poți numi decât distinse și un
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_adevarata_0.html [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
care, mai mult ca oricare alta, este legată de istoria explorării speologice, unde s-au confruntat vise, idealuri, înșelăciuni și au fost experimentate noi tehnici. În puțurile sale impresionante și printre crăpăturile strâmte s-au scris unele dintre cele mai exaltante pagini ale speologiei mondiale. Doi ani de filmări, 30 de coborâri în adâncuri, peste 70 de speologi implicați în povestirea celei mai fascinante istorii a explorărilor peșterii Spluga della Preta și filmarea pentru prima dată a Sălii Negre, la peste
Italia la a doua ediție a Alpin Film Festival by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105839_a_107131]
-
vara asta. Îi va aduna în jurul său pe câți vor vrea să-i răspundă și vor petrece clipe de regăsire, de vis, hotărât lucru! El se va ocupa de tot, evident! Doar ei să vină! Vor veni?! Și tot mai exaltant își punea întrebări, și tot mai sigur își răspundea că da, vor veni câți mai trăiesc și-i vor înțelege chemarea! Făcuse ce făcuse, îi căutase pe unii, rugându-i să mediteze la ofertă, dar să o și facă, în numele
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
celor opt personaje pe care le joacă, propun fărâme de realitate într-o inspirată manieră comicodramatică. Impresionează lesnea cu care artista izbutește să treacă de la o stare sufletească la alta, bătătorind când calea tristeții nemărginite, când pe cea a bucuriei exaltante. Turneul american cu acest spectacol, programat începând din luna noiembrie a anului în curs, se anunță interesant din perspectiva receptării creației, interpretării actoricești și concepției regizorale, originale și novative, demonstrate joi seara la Scala. Nu mă îndoiesc, însă, de faptul
Editura Destine Literare by Corneliu Victor Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/95_a_378]
-
Stil:" "Exemplele de scriere de proastă calitate din "Lumea Ă" sunt nesfârșite. Părerea mea este că toată cartea e scrisă prost, cu foarte mici excepții." Au existat însă și opinii apreciative la adresa cărții. Groff Conklin l-a considerat "cel mai exaltant, complex și derutant roman science fiction scris vreodată", în timp ce John W. Campbell a fost de părere că "o astfel de carte apare o dată la zece ani". "Lumea non-A" a fost urmată de, "Jucătorii non-A" (1956) și de "Sfârșitul
Lumea non-A () [Corola-website/Science/321516_a_322845]
-
să le transmită auditorilor. În statul ideal al lui Platon, muzica îi îndruma pe tineri spre armonie și frumusețe spirituală. Aristotel dezvolta ideile lui Platon prin conceptul de "catharsis". După el, muzica poate vindeca boli mintale prin ascultatul unor melodii exaltante care creeaza o stare de extaz care la rândul ei provoacă o dezlănțuire spirituală care restaurează balansul mintal. Dar Aristotel recunoaște și funcția muzicii că pur divertisment, de exemplu pentru relaxare după o zi grea de lucru. Filodemus în schimb
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
mine va fi suficientă o placă de marmură pe care să scrie că regina care a domnit atât de mult a trăit și a murit virgină". Mai târziu poeții și scriitorii au preluat această temă și au dezvoltat o iconografie exaltantă a reginei. Omagiile publice către regina fecioară din 1578, mărturisesc în secret opoziția la tratativele de căsătorie cu ducele de Anjou. Elisabeta I a insistat că ea este căsătorită cu regatul și supușii săi. În 1599 ea vorbește despre "toți
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
și pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit. „Religiozitatea“ acestei experiențe de retrăire a miturilor este justificată prin aceea că ea se deosebește de experiența obișnuită a experienței cotidiene. Reactualizând evenimentele fabuloase, exaltante, semnificative, pătrundem într-o altă lume, „transfigurată, aurorală“ în care sunt prezente ființe supranaturale. Iată ce afirma B. Malinovski în legătură cu miturile: „Considerat din punct de vedere a ceea ce este viu într-însul, mitul nu reprezintă o explicație menită să satisfacă
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
în cursul unei lungi ucenicii. Experiența cotidiană a aedului și a auditorilor este proiectată într-o narațiune despre întâmplări neobișnuite din trecut imaginar, dotat cu atribute de excepție, eroice și supradimensionate, aezii evocând veacuri apuse, mărețe, mai strălucite și mai exaltante decât existența contemporană. La capătul acestei bogate tradiții se situează doua mari compoziții epice și grandioase atribuite aedului Homer: Iliada, instorisind un episod al războiului troian și Odiseea, povestind peripețiile înfruntate în drum spre casă de unul dintre eroii aceluiași
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
a capodoperelor lui Claude Lorrain, Poussin, Salvator Rosa, Van de Velde, Ruysdael sunt definitorii pentru această perioadă. În 1795 William Turner pătrunde în atmosfera artistică din casa ilustrului doctor Monro, spirit filantropic și generos cu tinerele talente, unde, alături de prezența exaltantă a lui Girtin, strălucit și inspirat creator de peisaje, cu înrâurire directă asupra picturii sale, descoperă opera lui Cozens. Realizează tabloul "Pescari pe mare" (1796), o marină în care se întrezăresc marile obsesii cromatice de mai târziu ale pictorului. Expune
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
care Fericita Angela s-a distanțat de familia ei și de bunurile pământești, ea se convinsese de existența unei echivalențe între "cruce" și "dragoste". În descrierea Fericitei Angela, bazată pe propria experiență, procesul de "transformatio amoris" cuprinde trei transformări: Aceeași exaltantă transfigurare a dragostei profane într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu se regăsește și în alte lucrări religioase de la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, în special scrieri ale beghinelor din Țările de Jos sau din
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
mine va fi suficientă o placă de marmură pe care să scrie că regina care a domnit atât de mult a trăit și a murit virgină". Mai târziu poeții și scriitorii au preluat această temă și au dezvoltat o iconografie exaltantă a reginei. Omagiile publice către regina fecioară din 1578, mărturisesc în secret opoziția la tratativele de căsătorie cu ducele de Anjou. Elisabeta I a insistat că ea este căsătorită cu regatul și supușii săi. În 1599 ea vorbește despre "toți
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă nebunie și voința de a transcende cu orice preț mizerabila condiție umană; ceva ce evocă numele aristocratice alese drept cele mai exaltante de Barbey d'Aurevilly: Hermangarde de Polastron și Enguerrand de Coucy" (N.S.). Simone Weil spune: Datorită bucuriei, frumusețea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp. "În celula 34 bucuria izvorîtă din aristocrație, poezii și sfidare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eficacitatea paideică a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum, pune probleme care cer noi categorii de interpretare, deschide o problematică antropologică în termeni diferiți de cei tradiționali. Și în acest domeniu fenomenologia joacă un rol important întrucât, pentru a clarifica multiplele chestiuni legate de sens și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
consecință a naturii sale sfârtecate de contradicții. Uneori, însă, ieșirea din timp și asumarea insignifianței înseamnă o cucerire a extazului. După ce notează „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate de exaltantă. În răstimpul în care o gândești te simți mai pur și mai înțelept decât ceilalți”, Cioran mărturisește: „În chiar acest moment, nici un reproș venit din partea oamenilor sau a zeilor nu m-ar putea atinge: am conștiința atât de împăcată, că
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
broască țestoasă, ori să imit mizantropia ariciului” (II, 210). Sunt momente în care marea împlinire constă în renunțarea totală la agitație socială: „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate de exaltantă. În răstimpul în care o gândești te simți mai pur și mai înțelept decât ceilalți” (III, 144). Numai că, împotriva tuturor acestor dorințe, Cioran n-o poate rupe cu lumea. „Regret, spune el, că nu am forța de a mă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
202), Cioran are momente în care chiar această soluție se transformă în reversul ei, tot așa cum singurătatea implica aproximarea abisului. Notează Cioran într-un loc: „Duminică. Șase ore de mers între Dourdan și Étampes. Plimbare cum nu se poate mai exaltantă peste câmpuri, pe cărări noroioase.” (147). Imediat urmează însă inexplicabila metamorfoză: „Seara, anxietate cumplită” (idem). Așadar, singurătate, uitare de sine, extaz, pace originară. Cioran ajunge la aceste stări și prin contemplație. Prilejul ei, natura. Notează Cioran: „Ziua de ieri (6
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
legămintelor imprudente”. În ziua de azi nu se mai fac atari legăminte, cum ar fi: de fidelitate, de castitate, de sărăcie etc. Dar în asemenea legăminte unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele lor în praxis-ul cotidian și cât sens trebuie să fi conferit ele existenței! Chateaubriand spune într-un loc din Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]