373 matches
-
menite a-i doza dominanta clasică spre a o face mai vie, mai colorată, mai pe gustul cititorului modern". în Alexandru Lăpușneanu, prima capodoperă a nuvelei românești e de semnalat ,aportul componentei clasice derivată din clasicismul tipologic, care cenzurează eventualele excrescențe romantice și conferă observației și notației realiste maxima economie și stringență, triumfătoare în lapidaritatea memorabilă de edict latin a frazei". Elementele romantice primesc mereu ,replica echilibrată a construcției riguroase și a dicțiunii clasice, eliberând narațiunea... de vegetația retorismului". C. Negruzzi
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
stopul, dacă-ți place de muzică lui Sile sau daca preferi iPod-ul. Concertele-protest din ultimii trei ani au cimentat o Vama muzealizata: cu rock, nudiști, Mircea Toma și come alcoolice pe plajă. În subtextul ei, dar dezvoltată că o excrescența sufocanta, a erupt o Vama mai vie, măi purulenta și mai puțin respirabila decât aerul din wc-urile turcești care-l înnebuneau cândva pe Dan Matei Agathon: textiliști militanți, drogați torturați de hit-uri evergreen, șprițuri cot la cot cu Fane
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
Alah, " Eu sunt tu", sufletul este o cetate, "mor pentru că nu pot să mor" (Teresa de Avila), ș.a.m.d.; martirajul din iubire (divină sau pentru o persoană ce amintește prin calitățile ei spirituale de divin) presupune asceză, suferință, boală. Excrescențe maligne În această super-civilizație arabă, perfect comparabilă cu civilizația europeană, au existat însă excrescențe maligne. Ignorate în mod suveran secole la rând, ele tind să-și ia, în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Teresa de Avila), ș.a.m.d.; martirajul din iubire (divină sau pentru o persoană ce amintește prin calitățile ei spirituale de divin) presupune asceză, suferință, boală. Excrescențe maligne În această super-civilizație arabă, perfect comparabilă cu civilizația europeană, au existat însă excrescențe maligne. Ignorate în mod suveran secole la rând, ele tind să-și ia, în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
de inacceptabile, pentru mine, presupoziții materialiste) el se plasa totuși, cu hotărîre, de partea lui a fi. Și, evident, aici m-am înșelat amarnic. Căci ceea ce gîndeam eu în termenii unei eliberări de balast, în termenii unei libere autodespuieri de excrescențele încremenite ale lui a fi, tocmai pentru a nu mai fi încătușați de funcționarea lor inerțială, el gîndise în termeni de expropriere a lui a fi, de deposedare brutală a acestuia de orice garanție așa-zicînd palpabilă a autonomiei sale ontologice
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
de 24 de ani, prin anul 1923”, străjuiește, sub coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
păpuși a copilăriei într-o familie de evrei din București împrumută de la Bonciu gingășia tulburătoare, schimbată din loc în loc într-o gravitate ciudată, în spaima puiului de sălbăticiune care simte capcana. Mai împarte cu microromanul interbelic materialitatea grea, cleioasă, a excrescențelor, a tumorilor, a vieții care se divide haotic, aberant. Este, în rizibilul orgoliu al corpurilor care nu sfîrșesc mojarate într-un creuzet aseptic, ci consumate de o boală care crește mai repede decît ele un dispreț al oricărei ordini preexistente
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
regulile de joc. Sub egida unui "umanism" tendențios pînă la desfigurare și a unei pretinse revizuiri "democratice" continuă în fond diabolizarea "idealiștilor", "misticilor", "reacționarilor" luați de-a valma, execrați ca "dușmani" ireductibili. Sînt excese ale unei rațiuni deviate, eșuate în excrescențele abuzului său ordonator care sînt ideologiile. în acest sens avea dreptate Michel Foucault să vorbească despre rolul funest al rațiunii ce-și depășește măsura, fanatizîndu-se, uzurpîndu-și propriul statut. în realitate, între polul rațional și cel spiritualist nu există un clivaj
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de găsit excese sau exuberanțe. Atîta doar că lipsa exceselor nu este rezultatul unei înclinații spontane prin care scriitoarea extirpă excrescența cantitativă sau deraierile de perspectivă psihologică, ci este urmarea unui travaliu crîncen menit a înlătura orice formă de exces. Cu alte cuvinte, lipsa excesului provine dintr-un alt exces, unul grație căruia scriitoarea este principial orientată împotriva excesului în genere
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
Iar postpostdecembriștilor, edițiile și studiile lui Ion Nistor, nu numai din această carte despre Damian Stănoiu („călugăr prin haină și har, dar laic prin temperament și viziune”) sunt o nesperată mană cerească. Ei care exaltă libidoul, În cele mai fermecătoare excrescențe, producătoare de vise erotice, mai abitir ca drogurile sau ca femeile de odinioară care beau absint. (Citească-se unele proze ale lui Mircea Cărtărăscu, unele poeme ale lui Mihai Gălățanu sau Nicolae Tzone ori Rodica Draghincescu!). Dacă titlul cărții cu
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
împreunează pentru o clipă Leul cu Fecioara. Visându-l azi-noapte, îi visez de fapt grădina; sfârșise toate plantările, toate tăierile și fasonările. Nimic nu mai depășea linia. Rostul vieții lui era întreținerea în verde; o întreținere constantă, duel necurmat cu excrescențele rebele, cu vlăstarii, cu întrepătrunderile anapoda de vrejuri și crengi, cu lipsa de noimă a creșterii naturale. Era și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți criță și să strigi pînă-ți plesnesc creierii viața este o leprozerie cu ușile smulse de ce nimeni nu fuge din ea * un cucui crescut pe moțul poemului ca un ciorchine de excrescențe pe obrazul leprosului * de pămînt mă sprijin și lovesc în el ca-ntr-un sac de box și pămîntului îi curge beznă din nas și din ochi ca unui tîlhar împușcat cu alice de piatră în obrazul mătăhălos
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
ultimă instanță, că ,spirit modern și tradiție se completează armonic, fiindcă ele sunt două laturi ale unui și același fenomen vital, pe când Ťtipěculť" se identifică ușor cu Ťmodernismulť imitator, reprezentând amândouă un fenomen morbid, unul de osificare senilă, altul de excrescență infantilă" (Tradiție și inovație). Poeții tradiționaliști, explică el imediat mai departe, înțeleg să fie moderni la un nivel de artă europeană, prin fructificarea bogatelor resurse naționale, a folclorului și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate sprijini polemic viziunea. Teoria, fiind forma discursivă pe care o poate lua în final intuiția credinciosului, este precum o excrescență a cărei însemnătate stă numai în dimensiunea ei persuasivă. Așadar, teoria, ca armătură conceptuală pusă în slujba unei intuiții, are menirea de a-i convinge pe alții de temeinicia adevărului proferat, sau, dacă acest lucru nu e posibil, măcar de
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
mulatră./ Cum venise aici, habar n'am./ Părinții, bunicii, purtaseră poate odată/ în nări un inel. (Femeia cafenie). Figurile lui Tonegaru, iubite, sau simple trecătoare, urmează rețeta avangardei: o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
resurse pentru astfel de meditații. Sufocat de drumurile la și de la DNA, asediat de inamici, hărțuit de presă, fostul stăpân al României pare un personaj din faimosul cântec epic al lui Bob Dylan, "Desolation Row". Lăsân-du-l deoparte pe Iliescu - o excrescență monstruoasă a subconștientului nostru colectiv - nu cred c-a existat în România post-decembristă un personaj urât cu intensitatea cu care l-am urât doar pe Ceaușescu. N-aș putea să spun, la repezeală, mai mult de doi sau trei oameni
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
inclusiv sub unghi cultural. Cercetările și comentariile ce i s-au închinat abia deschid pofta altora mai dezvoltate, încercînd să meargă mai în adîncul lucrurilor, să surprindă mecanismele unor procese fără precedent aflate sub emblema uneia din cele două mari "excrescențe ale puterii" din veacul XX, spre a-l cita pe Michel Foucault, care le constata caracterul "maladiv". Interesant e că eseistul francez a plasat monstruozitatea lor de partea celor asupriți. Obediența i se înfățișa a fi marele scandal al totalitarismelor
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
și concluziile lucrării pentru care adesea autorul nu se mai acoperă cu citate reprezintă formularea unei sensibilități și a unei gîndiri profund implicate în literatura și în versiunea ei istorică românească. Postmodernismul românesc al lui Cărtărescu îmi apare că o excrescența critică a autobiografiei sale de artist. Ceea ce nu înseamnă cîtuși de puțin că nu avem în față o lucrare de sine stătătoare, bine informată, deși nu docta în chip ostentativ, riguroasă în mînuirea conceptelor, în clasificările inevitabile, si mai ales
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Mircea Mihăieș Românii - si excrescența lor bolnavă, numită "parlamentari" - nu mai reacționează de mult la dezastrele care au năpădit ca niște buruieni ucigașe țară. În cel mai bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
cu sfiala (am mai găsit - fiind, pe alocuri, pământuri anca virgine - ceea ce vor fi ultimele brândușe, ultimii clopoței sau garofițe de munte), pe ăntinderile de teren fie s-au tăiat arborii, fie n-au fost plantați alții noi, iar făloasele excrescențe ale tonelor de beton - scări amenajate an pădurea mutilată, kilometri de ălei inutile, lacuri artificiale, gata oricând, la diluvii, să se reverse peste casele din aval - se lăfăiesc nemiloase, stârpind copacii. Câte un "gard" (nu, nu "gardul viu", de lemn
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
demn de stimă). În al doilea, vor participa doar cei despre care știi că nu vor fi huiduiți de plătitorii de bilete (ceea ce e decent). „Echipele naționale muzicale” sunt, după cum se dovedește an de an, rezultatul mișmașurilor interne, al corupției, excrescența scenică a coteriilor și deversarea multicoloră a intereselor de grup. Trupele independente, neavând altă șansă, își vor da, la fiecare spectacol, sufletul pe scenă. Dacă nu smulg aplauzele publicului, nu există garanții că vor fi invitate și data viitoare. În timp ce
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
iesit din paradigmă lui "a fi" și l-a luat pe verbul "a face" în brațe prin care a supus lumea din jur. Astfel s-a nascut homo economicus, în varianta să capitalista și comunistă (comunismul nu este decît o excrescența malignă a capitalismului din secolul al XIX-lea, un capitalism cu sens schimbat, ce "face", "produce" ideologie și utopie în loc de bunuri spirituale și materiale). Cam prin secolul al XVIII-lea apar în Occident șirurile de bănci în catedrale și sinagogi
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
moldovenii dictează în politica locală ori că în Călărași conduc "regățenii"! Păi, cine să conducă, dacă nu cei care locuiesc acolo?! Poate "lăcătușii" de la centru? Nu cel european, firește! Cât privește diversiunea de a vedea în efectul democrației o simplă excrescență "etnocratică", logica ar fi trebuit dusă până la capăt: în europenitatea sa cu nuanțe xenofobe, dl. Lăcătușu ar fi trebuit să observe că România însăși e condusă, într-o proporție covârșitoare, de români neaoși! Ceea ce nu ne împiedică să rămânem în
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
datoriei zilnice - oricare ar fi ea, dusă la capăt în spiritul cerut. Nu există, după părerea mea, grandoare, ființă mare, nici adevărată forță fără muncă răbdătoare, fără efort dureros și permanent. Când vrei să ocolești efortul, ajungi doar la o excrescență de forță și un simulacru de grandoare. Datoria expediată, prost împlinită mai ales, obosește, plictisește. Fatma a sosit în această dimineață de la Iași, într-o camionetă a Crucii Roșii. Cu vălurile de infirmieră și veselia ei deschisă, se instalează pentru
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
tabloul și îi dă energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]