9 matches
-
epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu ea a cuprins un oraș fortificat și o cetățuie. Aceasta este perioada în care Acra este menționată în Textele execrațiilor din Egiptul antic. Orașul canaanean- fenician a ajuns la culmea înfloririi în veacurile al XIV-lea și al XIII-lea î.H., cănd posedă un port activ, aflat în legături comerciale cu Ciprul și cu orașele din bazinul Mării Egee. „Akka
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație din Egiptul antic de la inceputul mileniului II î.e.n. El este citat pe lista orașelor cucerite de faraoni din epoca bronzului târziu (Tutmes al III-lea, Amenhotep al II-lea). S-ar putea ca el să fie identic și cu orașul
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
moderați ale căror Cărți caroline vor servi mult timp drept referință Bisericii latine din Occident; Sfântul Toma din Aquino; "mijlocitorii" din secolul al XVI-lea; și cinefilii catolici din secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă execrația, care ar fi un refuz fanatic al lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre divin. Restricție jansenistă sau permisivitate manieristă? Un mesianism al Literei pure, cu un randament
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
onestitate (călcase o „convenție” cu Cantacuzinii), iar țelurile lui combatante (antiturcești) sunt taxate drept „visuri nebunești”, iresponsabile și complet opuse atitudinii unor boieri prudenți și „cuminți”. Figurile detestabile abundă în cronică. Deloc reținut, autorul îi atacă, le rezervă stigmatizări particulare, execrații individualizate, precise, eficiente. Mai cu seamă celor „amestecați” în sângele lui Costandin postelnicul (postelnicul Constantin Cantacuzino), precum marele paharnic Constantin Vărzaru, moștenitor al unor gene malefice („Că adevăr, cum nu poate face den mărăcine strugure și den rug smochine, așa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
sale, limbajul își mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul pronunțat declanșa o forță, dificil, dacă nu imposibil, de anulat. Credințe similare supraviețuiesc încă în numeroase culturi primitive și populare. Le regăsim, de asemenea, în funcția rituală a formulelor magice ale panegiricului, satirei, execrației și anatemei în societățile mai complexe. 43 Cf. M. Eliade, Mythes, reves etmysteres, pp. 163-164; id., /x? Chamanisme, pp. 319 sq., 350 sq., 372 sq.; id., Religions australie/mea, pp. 139 sq. 44 V. Gaerte, "Kosmische Vorstellungen im Bilde prăhistorischer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să fie și anathema de Vlădica ~Hs și de toți 312 oltți eže sut vă Nikii și și să aibă moșneni blăstămul săborului arhiereilor, egumenilor și a toț preoții țărâi...”), pune în text „figuri” și „mobile” obișnuite în astfel de execrații. Vinovaților le este rezervată „partea păharului împreună cu Iuda și cu Arie și acestea să i se întâmple...” și devin ținte ale unor „pedepse” de neocolit, între care stingerea amintirii lor nu este nici pe departe cea mai ușoară. Apoi: Care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
emisiunea ,Cultura în bucate" (din 12.02, între orele 18,15-18.50). Idee oarecum nepotrivită, fiindcă o jumătate de oră asistăm la un fel de talk-show al cărui realizator, dacă între timp nu și-a pus capăt zilelor vizionându-și execrația, și-a asigurat din partea noastră un respect special pentru toată viața. În concluzie: am vizionat una dintre acele emisiuni în timpul căreia, ca să eviți eventuale gânduri sinucigașe, te gândești cu stimă la doamna Mona Muscă pe vremea când spunea că a
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de execrație În ultimul moment, datorită, cum se va vedea, inimii bune a unui copil de opt ani. Se povestește În câteva cuvinte și o inserăm aici ca să servească de exemplu pentru noile generații care nu o cunosc, cu speranța că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
altuia dobîndește, cînd se opune acestuia, o înfățișare atrăgătoare... Dubla legendă pe care, de asemenea, în mod obligatoriu o creează imaginarul în jurul prezenței sau al memoriei Eroului istoric atestă un fenomen asemănător. Legenda de aur sau legenda întunecată, venerația sau execrația sînt alimentate de aceleași fapte, se dezvoltă pornind de la aceleași evenimente, între cele două versiuni, între Napoleon cel Mare și Căpcăunul din Corsica nu există decît opoziția lumină-umbră: din aureola gloriei sau din întunericul unor umbre sinistre se dezvăluie în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]