14 matches
-
te împotmoli în rutina frecventării de elemente necălătoare ale realului. O deprindere a... desprinderii. Desigur, oricine știe că frânghia azvârlită de un binevoitor spre a te trage afară din mocirla retentivă poate deveni ea însăși mult mai adezivă decât noroiul execrat. Dar, în definitiv, ce nu e lipicios într-ale simțirii, unde promisiunile cele mai tentante făcute de obiectul dorinței se leagă de o viitoare revenire la el? Simțirea e mediul unui trafic de lianți, prin care ne zidim de vii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
particulari săraci și firme private mici și unde, mai ales, nu s-a instalat ca În țările de veche tradiție culturală și cu baze financiare solide, reflexul de subvenționare a sănătății, Învățământului și culturii, având o lege mizerabilă, de toți execrată, a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al înstrăinării ei.” Aș înclina mai degrabă către a doua moti- vație, adăugând că fascinația pe care Caragiale o are față de monstruos, și care reiese din nuvelele naturaliste, fas- cinație nu foarte departe însă de cea a decadenților și simboliștilor execrați de autor, își are corespondentul în această fascinație pe care o încearcă față de „monstruozi- tatea” limbajului, și anume, față de acel principiu de exorbitare care este și motorul tuturor deformărilor în contextul unei retorici scăpate de sub control. Și aici întâlnim un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
creației În domenii majore: științe, artă, filozofie. Mi-am permis să citez numele Getei Horodincă - dânsa nu-și mai amintește măruntul episod relatat mai sus! - deoarece, după ani, și-a schimbat părerea despre subsemnatul; ba chiar, Înainte de a părăsi România, execrată, ca și alți intelectuali de marcă, de marasmul cultural din ultimul deceniu al ceaușismului, a scris un splendid studiu despre romanul meu Îngerul de gips, care, la apariție, din ordinul partidului, nu a avut parte decât de critici vehement negative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu exagerez". Noi ne putem convinge „cu ușurință" de altceva. E vorba aici de o competiție acerbă cu un creator, cu un mare autor, care propunea țesuturi vii ale textului interpretării literare, în funcționalitatea cărora spontaneitatea ideii se corobora cu execratele „metafore", cu „stilul frumos". „Marele eșec", cum își denumește Adrian Marino capitolul referitor la cel ce-a fost totuși magistrul său, la cel ce i-a deschis totuși drumul în viață, se răsfrînge implacabil asupră-i. Anti-Blaga, anti-Cioran, anti-Mircea Eliade
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
însoțită de ample studii introductive, în cadrul cărora nu s-a mai putut limita la analiza strict literară. Peste ani (1968) va relua întregul material într-o micromonografie, redactată după regulile consacrate ale genului, apropiindu-se de complexa metodă călinesciană. Biografia execrată, când ea se transforma în biografism, oricum trecută în cel mai bun caz în plan secund, e pusă acum la loc de cinste, subliniindu-i-se importanța și statutul special, dat fiind faptul că ea devine la Hogaș, pe anumite
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
că întreaga comunitate ar fi antisemită. Așadar poporul german în totalitatea sa, în perioada 1933-1945, ar fi fost rasist, xenofob, antisemit. Nu cumva avem astfel o dovadă a faptului că șovinismul împins dincolo de o anume limită frizează el însuși șovinismul execrat? Osîndirea unei ample colectivități nu ne aduce presant aminte de practicile deopotrivă ale nazismului și comunismului, nesățioase în sumbra lor pornire distructivă ce urmărea anularea pur și simplu a unor etnii sau clase sociale? Și apoi, oricît de înfiorător, Holocaustul
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
facă nevăzute, pînă, în fine, sunt grațiate" (Georges-Louis Leclerc de Buffon). Unei astfel de acreli, s-o spunem răspicat, filistine, în pofida emitentului său celebru, îi dau replica, din fericire, accente de admirație totală, configurînd o mișcătoare imnografie dedicată pisicii. Rareori execrată, aceasta s-a văzut deseori admirată fără limite. Ideea de perfecțiune, inculcată în această admirație: "Pisicile nu se simt nicicînd amenințate, sunt incapabile, congenital, să încorporeze gîndul straniu că cineva poate să aibă aversiune pentru o creatură atît de perfectă
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
carieră fulminantă? Unii au vorbit, convinși, de putere de ordin demonic. Alți comentatori au preferat să admită că omul nu avea egal în arta manipulării, înscriindu-se, prin asta, în elita cinicilor și amoralilor. Cu toate că a fost detestat și invidiat, execrat și adulat, s-au găsit și voci care, între aceste țărmuri populate de furtuni, să-i constate unicitatea; dacă, într-adevăr, a fost sprijinit constant, de bătrânul Wilhelm I (care a murit la aproape 91 de ani), a fost găsit
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
întîmplat cu alte monumente doborîte, cu Petru Groza, de pildă". Ce să mai spunem? E o mostră de bun-simț, între numeroase altele. În aproape aceeași măsură, crîncenul naționalism al lui M. Ungheanu se îndreaptă și împotriva maghiarilor, a doua nație execrată, după evrei, pe tabla programului d-sale fascisto-comunist (așteptăm, în spiritul consecvenței, și diatribe împotriva nemților, bulgarilor, turcilor, țiganilor etc.) E. Jebeleanu e mustrat nu atît pentru compromisul său politic, cît pentru ceea ce se consideră compromisul său "cosmopolit": "Scrisul lui
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
lipsite de moralitate și acceptă, ori chiar participă la spolierea resurselor economice ale statului. Combinații între radicalismul de dreapta și cel de stînga, deci un peronism sui generis, sînt așadar posibile în numele faptului că ambele extreme detestă același inamic, mult execrata și calomniata democrație parlamentară.
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și în maniera unei ,colaborări". Satul originar, opus orașului execrat ca topos al conveniențelor mortificatoare, al compromisurilor dureroase, al alienării umanului, nu mai e singur, putînd avea de partea sa perspectivele insolite, tensionate de necunoscut, purificatoare prin aventură, ale lumii largi. Astfel putem vorbi, în cazul poetului în cauză, de
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
vă mulțumesc pentru grijă. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla doar la Început, când Încă puțini știau că moartea utiliza serviciul poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
toți partizanii identificați În 1945 au fost arestați, Încarcerați sau executați de autoritățile locale. „Rezistența”, pe scurt, era o categorie proteică și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje politice și economice, profitând de război. Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]