15 matches
-
arhitectul a decis ca viitoarea construcție să cuprindă un corp principal, în formă de roză cu patru ramuri și o spațioasă curte interioară. Corpul central avea să aibă ca acoperiș un sistem de domuri și semi-domuri, fiecare susținute de trei exedre. Elementul central al sistemului este însă domul principal, cu înălțimea de 43 metri în punctul central și diametrul de 23,5 metri. Întregul sistem de domuri este susținut de patru stâlpi masivi, care amintesc de cei ai Moscheii Selimiye din
Moscheea Albastră din Istanbul () [Corola-website/Science/309065_a_310394]
-
se înălța cu măreție spre cerul albastru dominând ansamblul; dinspre templu se desfășurau alei rectilinii, încărcate cu monumente care duceau spre terenurile de gimnastică și atletism; în fine, de jur-împrejur se înălțau printre ramuri de copaci clădirile gimnaziilor, sălile cu exedre și încăperile pentru conversații și symposia (sumpósia = „banchete, beții în comun”)10. „Akademicienii”, discipolii lui Platon, își duceau viața în comun, ca și pitagoreicii, dar fără restricțiile și disciplina severă pe care cei din urmă erau siliți să le îndure
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Akademicienii”, discipolii lui Platon, își duceau viața în comun, ca și pitagoreicii, dar fără restricțiile și disciplina severă pe care cei din urmă erau siliți să le îndure. Activitatea fundamentală era asigurată de expunerile regulate ale maestrului susținute în centrul exedrei și de studiul învățăturii sale prin conversații și dialoguri de tip socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon, Adrastos sau Dionysos 11. Și, desigur, antrenamentul sportiv și întrecerile atletice de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
âge latin (trad. din germană de J. Brejoux), PUF, Paris, 1956. 8. Vide supra. Rhetores latini apar în secolul I. Rhetor-ul diferă și este superior lui magister ludi. Rhetor-ul beneficia de o schola, precum acea schola din Forul lui Traian, exedrele din Forul lui Augustus (la Roma) sau exedrele capitoline din Constantinopol; arhitectura era similară gymnasion-ului atenian. Despre arhitectura acestor săli de conferință care sunt exedrele găsim detalii interesante în H.-I. Marrou, „La Vie intellectuelle au forum de Trajan et
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
PUF, Paris, 1956. 8. Vide supra. Rhetores latini apar în secolul I. Rhetor-ul diferă și este superior lui magister ludi. Rhetor-ul beneficia de o schola, precum acea schola din Forul lui Traian, exedrele din Forul lui Augustus (la Roma) sau exedrele capitoline din Constantinopol; arhitectura era similară gymnasion-ului atenian. Despre arhitectura acestor săli de conferință care sunt exedrele găsim detalii interesante în H.-I. Marrou, „La Vie intellectuelle au forum de Trajan et au forum d’Auguste”, Mélanges d’archéologie et
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui magister ludi. Rhetor-ul beneficia de o schola, precum acea schola din Forul lui Traian, exedrele din Forul lui Augustus (la Roma) sau exedrele capitoline din Constantinopol; arhitectura era similară gymnasion-ului atenian. Despre arhitectura acestor săli de conferință care sunt exedrele găsim detalii interesante în H.-I. Marrou, „La Vie intellectuelle au forum de Trajan et au forum d’Auguste”, Mélanges d’archéologie et d’histoire, XLIX/1932, pp. 93-110, și F. Schummel, Wochenschrift für klassische Philologie, Viena, 1919 (cf. Marrou
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o terasă cu coloane, o exedra, unde se reflecta strălucirea mării. Răsfrântă de marmura deschisă la culoare, lumina aproape că te orbea. Tribunul străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o terasă cu coloane, o exedra, unde se reflecta strălucirea mării. Răsfrântă de marmura deschisă la culoare, lumina aproape că te orbea. Tribunul străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se spunea Exilatul din Rhodos, otrăvitorul imperial. Stătea în picioare, în soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau inerte, cu venele tăiate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cerești misterioase care merg pe deasupra capului tău, când trecerea unui singur corp, Luna, mișcă prin maree tot adâncul mării, de aici până la Coloanele lui Hercule“. După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și cum ea ar fi fost în apropiere și l-ar fi putut auzi. Noua strategie După câteva zile, Tiberius îl chemă la el. O convocare din partea lui Tiberius presupunea de fiecare dată o clipă de alarmă. Îl conduseră spre marea exedra cu coloane, unde fusese în ziua venirii sale pe insulă. Își făcu apariția, inconștient de trupul său care mergea, pregătit să moară; spera că avea să se întâmple repede, fără emoții. În clipa aceea însă, cel care îl însoțea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe funcționar dacă îi putea mulțumi împăratului. Fără să înceteze să zâmbească, acesta îi răspunse că împăratul era obosit și ceruse - nu poruncise - să fie lăsat să se odihnească. Curtenii spuneau că acum Tiberius rămânea ore în șir întins în exedra sau în aulă, nemișcat, învelit cu o pătură și cu câte-o scriere uitată pe genunchi, privind marea. Era foarte obosit, șopteau, era pierdut în singurătate. Dormita îndelung. Din ce în ce mai des, rămânea în camera lui, în pat, până târziu, uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl îndrăgise nespus. Căuta întunericul, însă știa că acolo vegheau, nevăzuți, zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale. Pe când era copil și-l văzuse pe tatăl său murind, suferința acestuia i se păruse atât de crudă, încât se gândise: „Ucigașii nu-și închipuie câtă suferință provoacă acțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soase un urlet lung, iar când rămase fără suflare scuipă: — Ucide-mă... Ăștia nu mai știu nimic, declară călăul, nu mai știu nimic altceva. Nu știa însă pe cine salva rostind cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde aștepta Împăratul. El întrebă, fără să le vadă chipurile: — Ați hotărât? Glasurile lor încuviințară. Un soldat german ridică o torță. Chipurile lor erau palide; un senator avea toga stropită de sânge. Împăratul se gândi că, în asemenea momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grea a zeului Hercules și, încercând s-o salveze, a ascuns-o în templu, unde a rămas, intactă, până când un arheolog norocos a descoperit-o. Capitolul IV Villa Jovis de la Capri. Dimensiunile ei erau cu adevărat imperiale. Nivelurile edificiului, până la exedra, aveau o înălțime totală de peste șaizeci de metri. Traseul plimbării zilnice a împăratului, ambulatio, măsura nouăzeci și doi de metri, a șaisprezecea parte dintr-un miliarius, mila romană, și, potrivit regulilor, permitea calculul exact al efortului fizic făcut. Însă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]