73 matches
-
acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism autentic, cu punerea între paranteze a realității imediate. "Ros de o bacterie necunoscută", cu "o acută lipsă de voință", subiectul oblomovian își exfoliază la nesfârșit straturile intim-biografice, fără să ajungă la veritabile explorări. Din Arta scalpării lipsește, în genere, tocmai arta. Lucrurile, egale cu ele însele, apar într-o deplină, asumată mediocritate a reprezentării (,a plouat/ ploaia nu-mi inspiră nu ș' ce
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
expoziție, același statut, iar în relație cu materialul și cu tehnica au aceeași valoare de document și de martor. Minusculul obiect care comentează structura alveolară și porozitatea coralului, textila încremenită în emulsia de porțelan, meandrele vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
în caz de nevoie. A fost încântat, iar eu de-a dreptul bucuroasă, pentru că de-atunci chiar nu l-am mai văzut cu pielea uscată. Acum vreo două-trei săptămâni, soțul meu propriu și personal s-a trezit că i se exfolia ușor pielea de pe frunte, din cauză că-l arsese soarele cu câteva zile-n urmă. De fiecare dată când observam, îl invitam să-și dea cu una dintre cremele mele. “Nu știu cu care...”, îmi răspundea profund confuz. “Cu oricare. Sau, uite
Hidratare pentru sexul tare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20869_a_22194]
-
statu într-o poziție de parcă am face genoflexiuni, așa cum se stă pe budă turcească. 2. Îmbăierea Încă de mici suntem învățați că trebuie să ne spălăm măcar o dată pe zi cu mult săpun și cu un burete care să ne exfolieze pielea cât mai bine, toate astea ca să scăpăm de bacteria și microorganism și să scăpăm de mirosurile neplăcute. Se pare că spălatul zilnic, deși ne ajută să fim acceptați în societate, ne distruge stratul protector de piele li duce la
7 lucruri banale pe care le faci în fiecare zi...greşit () [Corola-journal/Journalistic/69507_a_70832]
-
gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce și s-a copt cruce. Rădăcinile bobului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită, la început vine în livadă, apoi coboară așa, ca o poleire argintie, peste firul de iarbă, peste cochilia melcilor, peste portretul bunicului, toamnă se face de-a binelea când din ochi se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stă oamenilor singuri care au câte ceva de împărțit între ei. Durerea nu se divide niciodată în porții egale: amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se leapădă după modelul biblic, soții se vând în certificate, părinții se exfoliază din fotografii și uită să mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea creează senzația de cerc, cercul, dacă se închide în jurul "lui" sau "ei", sufocă cercul în jurul "lor", unește. La 15 ani, strânsoarea cercului îmbrățișarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane de 0,800. Gazeta de perete făcea paradă de insigne exfoliate din pieptul mortului. Canalizarea nu avea ce să curgă. La intrarea dinspre Șelimbăr, 10 cămine muncitorești: 1, 2, 3, ...10. Cuburi suprapuse, delimitate cu un rând de cărămizi așezate pe orizontală. Când vii dinspre Șelimbăr, inevitabil începi să numeri: din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creștea în catargul corăbiilor, durerea de a fi singur se confunda cu nostalgia depărtărilor, pacea de a întinde mâna provoca îmbrățișări în stâncă. "Petre, încetează să te cauți acolo unde nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu promisiuni exfoliate de pe retina lui Dumnezeu și asta e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creației sale, același statut, iar în realație cu materialul și cu tehnica, aceeași valoare de document și de martor. Minusculul obiect care comentează structura alveolară și porozitatea coralului, textila încremenită în emulsia de porțelan, meandrele vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș atît cea
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
întâlnesc pe Regina Elisabeta a II-a în vizita oficială de patru zile în Marea Britanie. În acest interval se consumă perioada de glorie a secretarului general. Când începe declinul? Aproape insesizabil în filmul lui Andrei Ujică, imaginile încep să se exfolieze ca și cum în plin carnaval măștile zâmbitoare ar aluneca puțin câte puțin lăsând să se vadă chipuri descompuse sau câte un rictus. Regia triumfalei înaintări spre comunism continuă, iar Kim Ir Sen, dictatorul coreean, și Nicolae Ceaușescu își fac o intrare
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
fi pierdut mai repede. Alegeți dușurile scurte cu apă călduță și renunțați la burete. Pentru o bună hidratare a pielii, folosiți după baie uleiuri de bebeluș sau creme hidratante care să împiedice uscarea pielii. O piele hidratată corespunzător se va exfolia mai greu, iar culoarea căpătată de la soare va dura mai mult timp. O altă metodă de prelungire a bronzului este utilizarea cremelor de corp care să conțină și puțin autobronzant. Nu cumpărați produse care promit o nuanță mult mai închisă
Produse care te ajută să îți protejezi bronzul, chiar dacă vara a trecut by Stoica Iulia Maria () [Corola-journal/Journalistic/65802_a_67127]
-
de 3/4 înspre el. Această poziție îți accentuează formele, sânii, posteriorul și coapsele. Folosește produsele cosmetice specifice pentru a-ți pune în evidență formele și a ascunde părțile care nu îți plac. În primul rând, începe prin a-ți exfolia corpul. Insistă pe zonele unde pielea este mai groasă și uscată: coate, genunchi, glezne și încheieturi. Când pielea este perfect curată, aplică cu atenție o loțiune autobronzantă. Când stai întinsă în pat, cea mai senzuală poziție pe care o poți
Cum să arăți irezistibil când te dezbraci by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64461_a_65786]
-
manifest: prezența marii litere în majusculă... și încă, puternicii bărbați, ea-i rostogolește, în glumă, prinzându-i mereu, precum la masă, puternicul August farfuria de tablă. Ah, și pentru acest miez, o roză a contemplării: și ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-aici: ofilitul, ridatul patriarh, bătrânul, care
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
din cap. Majoritatea lucrurilor le făcea cu seriozitate; distracția nu era un cuvânt din vocabularul ei de zi cu zi. Dar dacă ea a ales să își poarte părul cu cărare pe mijloc și strâns într-o cosiță, să-și exfolieze fața doar cu săpun și să-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așteptat, căci într-o zi pe când mama spăla rufe în ciubăr ( găletar -regionalism ) am îmbăiat și eu păpușica, la fel cum ne făcea baie mama ... vă imaginați ce s-a întâmplat; mucavaua s-a muiat și a început să se exfolieze fața, iar păpușica a devenit un fel de monstru. Și dacă v-am spus pățania cu păpusica, tare aș dori să vă povestesc cum era și baia-lăutul, pe atunci. Mama încălzea apă multă, cam pentru jumătate de găletar-ciubăr, pe care
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
moare-n veacuri și-i din ce în ce mai viu. Derviși rotitori aleargă, umbra să i-o fure vor, Nastratin le face-n ciudă, cerul este un covor, Pipăie structura aspră a-nțelesului mai rar, Arabesc visat pe apă, sunet surd de insectar, Exfolia grimoarul moale, Din pirită -aur greu, Piatra fermecată are Legături cu Dumnezeu. P2. Trec valea Trec valea răcoroasă, Iar valul este sus, Se bulucesc și norii, Răcnind către apus, Așteaptă tremurândă Doar iarba juvenilă, Frumoasa mea aleasă, Alb-roză, prea fragilă
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]