107 matches
-
Orientului, magicieni ai protocoalelor, demoni ai regiei, dispensatori de fast și de fantastice onoruri, fii ai soarelui, infailibili, norocul sau pierzania fiecărui muritor de pe întinsele ținuturi. De la ei s-au inspirat comunismele de nuanță instaurată, cu magnificele lor parade și exhibiții de flamuri, de tăblii purtând un singur chip. În acele largi spații minuțios pregătite pentru delirul la ordin a admirat ca-n vis Ceaușescu arta de a acoperi cu cântece, jonglerii, marșuri și urale, imaginea realității. Poate că nu s-
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
o jerbă multicoloră și o imagistică abundentă, un cenușiu plat, reînviind cartiere ale Bucureștiului. Fără să se teamă de contrast alternează aceste evocări cu scufundări în straniu, cum ar fi conjurația mormolocilor nevăzători și cu raiduri în lupanare exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui Brigand de prezența unei tehnici narative rafinate, pe un
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii emoționale, adică suprimării umanului. Anafectivitatea naște amoralitate, iar amoralitatea e o distrugere a umanului: Există un veritabil program de mise en scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura de la tiparul ei
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
mai bine decât Îl cinema romeno degli anni'60 tra realismo, censura e realismo socialistă - titlul ales de Editură NonSoloParole pentru tipărirea, în 2004, a tezei lui Luciano Mallozzi - scopul pe jumătate mărturisit al autorului, acela de a demonstra, fără exhibiții comparatiste, posibile influențe ale neorealismului italian în cinematografia românească. Aceasta inedită analiză a fenomenului cinematografic românesc debutează cu prezentarea celor două concepte cu care operează autorul: neorealismul (italian) și realismul (socialist), utilizate destul de rigid, însă cu o programatica eficientă didactica
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Vasia ultimul secret al feminității sale. Apoi, așa cum era, aplecată în fața lui, s-a complăcut să-l scruteze din cap până-n picioare, cu o cupiditate zâmbitoare. Dumnezeu știe că el era obișnuit să fie analizat ca un animal curios în timpul exhibițiilor bufonilor la Curte. Dar acum încerca sentimentul că acest act își pierduse semnificația originară. în fața acestei soții ciudate, el nu reprezenta, se gândea Vasia, partenerul care trebuie să fie un bărbat normal pentru femeia iubită, ci păpușa unei fetițe căreia
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
legăturile sentimentale, în laboratorul de creație, cu un zel am spune detectivistic, la o tensiune pe măsura însăși a scriitorului. Opera lui Anton Holban apare, atunci, ca un fel de jurnal, cu scăpărări cathartice și cu incursiuni în ficțiune, cu exhibiții și ascunzișuri date în vileag de către exeget, tot atâtea repere, la citire, ale unei foarte complicate alcătuiri, fără să putem discerne dacă este vorba de căutări ale fericirii sau ale cunoașterii, întru absolvire sau destrucție. În Agendă, E. Lovinescu nota
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
teribil de periculoase". Lucrurile astea nu se uită. * Intervievatoarea crede despre interlocutorul ei că are o rezervă în fața spontaneității, întreținută de autocenzură, de un soi de inhibiție. Nu-i chiar așa: Rezerva mea nu este una în fața spontaneității, ci a exhibiției. Nu cred că cine nu se exhibă trebuie numaidecît să se inhibe. Ar fi prea simplu...". Iar simplificările tranșante sau pătimașe îi sînt străine, ceea ce se vede și în opiniile literare ce ocupă o mare parte din dialog. Atît în ce privește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
concerto grosso răsădit la începutul secolului al XX-lea, care permite instrumentelor o multitudine de intervenții solistice care la rândul lor dau posibilitatea etalării virtuozității participanților la actul interpretativ. Această lucrare este considerată ca fiind „provocatoare” și se concentrează pe exhibiții tehnice mai ales la partida de vioară și de bass, astfel că și prin această alegere s-a pus în evidență - dacă mai era nevoie - calitatea acestei renumite orchestre. Solistul serii, violoncelistul brazilian Antonio Menses , nu a fost ales întâmplător
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
Concertele pentru vioară de Dimitrie Cuclin Roxana SUSANU „Sonata este exponenta dinamismului uman. Ea trebuie să urmeze toate pildele vieții. Concertul e numai o exhibiție. E static deci. O exhibiție de ce ?- a calităților tecnice și expresive ale executantului” <footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică muzicală, (București: tip. Oltenia, 1934), 335 footnote>. Cititorul acestor rânduri ar crede că, pentru Cuclin, genul concertului nu îmbracă aspectul dramatic
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Concertele pentru vioară de Dimitrie Cuclin Roxana SUSANU „Sonata este exponenta dinamismului uman. Ea trebuie să urmeze toate pildele vieții. Concertul e numai o exhibiție. E static deci. O exhibiție de ce ?- a calităților tecnice și expresive ale executantului” <footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică muzicală, (București: tip. Oltenia, 1934), 335 footnote>. Cititorul acestor rânduri ar crede că, pentru Cuclin, genul concertului nu îmbracă aspectul dramatic pe care compozitorul îl acordă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
până aci să nu ne împiedice, însă, de a relata și alte amintiri radiofonice, cum, de pildă, compararea între comunicarea făcută la Radio Berlin și în alte centre europene, mult mai comode decât cerințele instituției germane. Pentru a se evita exhibițiile unor bâlbâiți sau peltici, așa cum odinioară ne-a fost dat să ascultăm și la noi, la Berlin se impune solicitatorilor vorbitori un prealabil examen. Eu am fost invitat în ianuarie 1926 în urma conferinței ce ținusem la Universitatea din Berlin. Un
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chimvalele, Unde cele patru puncte, cardinalele? (Pact) Disperarea cucerește noi spații, prin violență: Claruri de lună, cu târnăcop, cu berbec, am spart pereții și mult s-au muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul lor funciarmente erudit, multe dintre căutările de aici devin - rezumativ și simplificator - surse fertile și populare de comentarii pentru liceu. Ceea ce ar fi de neconceput, să zicem, în cazul eseurilor lui Alexandru Paleologu. Reluând, în cronica
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal" (p. 311). Expresivitatea discursului metaliterar nu înseamnă "exhibiție egolatră, ci frumusețe subordonată, propedeutică adevărului"; iar obiectivitatea nu este sinomină cu prudența. Explicațiile furnizate, aici, de Mircea Martin sunt - din tot ce am citit pe tema dată - cele mai apropiate de propria mea poziție critică, strâns asociată cu deontologia
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
a lui Cioran, felul atât de surprinzător în care el se prezintă în ochii cititorului. și fiindcă omul cotidian, efemer, lipsește de regulă din paginile Caietelor, obligația pe care Livius Ciocârlie și-o impune este aceea de a căuta, pe sub exhibițiile histrionice ale lui Cioran, tendințele omului adânc. Citindu-i în paralel cărțile publicate și aceste Caiete, realizăm că mobilul investigației critice este sinonim cu concluzia ei: "ŤCeea ce îmi lipsește este voința de a crea o operă. Această insuficiență este
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
văd filmul „în care se arată cum a fost chinuit Iisus”, pe urmă ies și zic că e multă răutate în lume, că ar trebui să fim mai buni unii cu alții, și cu asta m-am scos. Nu fac exhibiția numai pentru ceilalți, ci și pentru mine însumi. Eu, care sunt un arivist, un impostor, o lichea, un vierme care înghite și dejectează, mă autoadmir pentru faptul că, plătind prețul biletului la filmul lui Gibson, prizez iubirea de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
doctorița Remington v-ați putea bucura de ele împreună. Gabrielle, Vera Seagrave și Helen erau în grădină, cu vocile înghițite de huruitul avioanelor ce decolau de pe aeroport. Gabrielle se plimba în partea de mijloc, picioarele încorsetate executând o parodie a exhibiției școlare de absolvire. Pielea ei palidă reflecta lumina chihlimbarie a felinarelor stradale. Helen o ținea de cotul stâng, conducând-o cu blândețe prin iarba înaltă până la genunchi. Mi-a trecut brusc prin minte că, în tot timpul petrecut de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai mari gimnaste din lume trebuia să-l poarte Doinița, cea mai talentată dintre ele, elastică și pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inscripție, într-un boom roșu (ca acela în care se anunță ieftinirile detergenților): Noua critică românească. După toată această regie derutantă, deschizând cartea, descoperi că în realitate este vorba de un critic literar amator care încearcă prin tot felul de exhibiții să atragă atenția. El pretinde întâi că a descoperit o nouă metodă critică, bazată pe luarea în considerare a supra agenților exteriori și a supraagenților interiori, și aplică apoi această așa-zisă metodă în analiza prozei lui Ion Lăncrănjan. Terminologia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rigidă a Palatului și a improviza serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la Curte; iar populația Madridului rămase cu gura căscată, entuziasmată de acea exhibiție cavalerească măgulind atât de mult orgoliul național și care, fără doar și poate, englezilor li se păru uluitoare, incredibilă. Fără Îndoială, când viitorul Charles I s-a interesat de posibilitatea de a-și saluta viitoarea logodnică, chiar și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost cu câțiva pași înaintea ficțiunii, ele nu își mai împart astăzi soarta. Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul critic practică simultan desființarea facilă și apologetismul impresionist, într-un fel de exhibiție pătimașă, vag rușinată", iar ,diletantismul critic transferă astfel dezbaterea teoretică pe terenul ridicolului". Demn de a fi subliniat îmi pare faptul că Mircea Opriță reușește să demonstreze că literatura de anticipație are o bază solidă, clădită, din punct de vedere
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și întortocheate, nu pot să nu-mi amintesc de o vorbă pe care Noica obișnuia s-o spună apropiaților: "Cu excepția cîtorva poeți
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
prin care trecuse), Hasdeu ștergea - dintr-o singură mișcare grațioasă - frontiera dintre cunoașterea aproximativă a unei limbi și cunoașterea ei reală: tot n-avea cine să-l verifice în România! A treia componentă a aceleiași acțiuni concertate a reprezentat-o exhibiția bibliografică. De la primele scrieri, autorul își îngroapă cititorul sub un munte de referințe bibliografice, în limbi cît mai puțin cunoscute (manifesta deja o preferință marcată pentru domeniul slav) și din surse pe cît de exotice, pe atît de misterioase. Afirmații
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]