132 matches
-
răsăriteană. Dionisie însuși mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor că unii ierarhi ai Biserici apusene, declarându-se nemulțumiți „de stângăcia traducerii celei vechi”, l-au solicitat să traducă „din grecește regulile (canoanelor) bisericești...”. Până să apară traducerile lui Dionisie Exiguul, în Biserica apuseană au circulat, în limba latină, numai canoanele apostolice (primele 50), ale Sinodului I Ecumenic (325), cele ale Sinodului de la Sardica (343) și ale sinoadelor locale, din Răsărit, din secolul al IV-lea. Însă acele colecții prezentau unele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau „statuta”: „reguli părintești”, „titlurile hotărârilor”, „disciplina rânduielii bisericești”, „canoanele Sinodului de al Niceea”, „hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon” etc. Până la traducerea făcută de Dionisie Exiguul, în Colecțiile canonice apusene, redactate în limba latină, apare noțiunea de „statut”, nu de „canon”. În Prefața către episcopul Ștefan, el precizează că a introdus în Colecția sa canonică tradusă „chiar și hotărârile Sinodului de la Sardica, precum și a celui din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pune în circulație noțiuni, ca: „disciplina bisericească”, „hotărârile Întâistătătorului Scaunului apostolic din trecut”, „canoanele Sfinților Părinți traduse din grecește”, „conducerea în Biserică”, „autoritate respectabilă”, „măreția demnității sau a slujirii”, „cinstea demnității supreme”. În epistola adresată papei Hormisdas, pe care Dionisie Exiguul a trecut-o drept Prefață la traducerea canoanelor grecești (colecție astăzi pierdută) apar, atât noțiunea de „reguli - Canoanele Sfinților Părinți”, cât și aceea de „canoane - canoanele grecilor, canoanele niceene”. Prin menționarea ambelor echivalențe pentru aceeași noțiune, se dovedește faptul că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noțiune, se dovedește faptul că Dionisie a introdus în limbajul canonic latin, terminologia canonică de limbă greacă. Aceasta este acceptată și de papa Hormisdas, care a recunoscut „autoritatea cu care sunt conduse Bisericile orientale”. Prin opera canonică a lui Dionisie Exiguul, însuși limbajul canonic latin a dobândit o accepție universală, care s-a impus odată cu vehicularea noțiunilor terminologice echivalente din limbajul canonic de limbă greacă. Faptul că, din Corpus-ul lucrărilor sale fac parte și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile Colecții canonice. Se pare că însuși monahul daco-roman s-a format în astfel de școli. Venind la Roma, el a adus și Colecția de canoane pe care a folosit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său prieten, Cassiodorus, care menționează că toate „canoanele bisericești” traduse de „călugărul Dionisie, scit de neam, dar cu moravuri întru totul romane”, erau „întrebuințate... cu atâta publicitate în Biserica romană”. Secolele următoare au dovedit că utilizarea canoanelor traduse de Dionisie Exiguul au avut aceeași largă publicitate. Ca exemplu evident în acest sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
următoare au dovedit că utilizarea canoanelor traduse de Dionisie Exiguul au avut aceeași largă publicitate. Ca exemplu evident în acest sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae Ecclesiasticae Sanctorum Apostolorum prolatae per Clementem Ecclesiae Romanae Pontificem (Rânduielile eclesiastice ale Sfinților Apostoli înmânate prin Clement; Părinte al Bisericii Romei). Este vorba despre cele 50 de canoane apostolice traduse în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schismei acachiene. x Canones Synodi Sardicensis XXI (Canoanele Sinodului de la Sardica, în număr de 21). După cum se poate observa, noțiunea de canon este redată atât prin „regula” cât și prin „canon”, ceea ce demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul a fost primul canonist care a introdus noțiunea de canon în limbajul latin de specialitate. În viziunea călugărului daco-roman, ordinea enumerării textelor canoanelor Sinodului de la Sardica diferă de limba greacă (Sintagma Ateniană). De exemplu, în versiunea lui Dionisie, conținutul canoanelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latine anterioare. xSynodus apud Carthaginem Africanorum quae constituit canones numero CXXXVIII (Canoanele Sinodului de la Cartagina, în număr de 138). Diferența de la 133 canoane, cât cuprinde Colecția canonică de limbă greacă, la 138 se datorează parafrazării textului unor canoane de către Dionisie Exiguul. xCollectio Decretorum Pontificum Romanorum, auctore Dionysie Exiguo (Colecția decretaliilor pontificale, datorată lui Dionisie Exiguul). Această colecție cuprinde decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și sfârșind cu Anastasius (498). Există unii canoniștii romano-catolici care consideră ca fiind egale ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cartagina, în număr de 138). Diferența de la 133 canoane, cât cuprinde Colecția canonică de limbă greacă, la 138 se datorează parafrazării textului unor canoane de către Dionisie Exiguul. xCollectio Decretorum Pontificum Romanorum, auctore Dionysie Exiguo (Colecția decretaliilor pontificale, datorată lui Dionisie Exiguul). Această colecție cuprinde decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și sfârșind cu Anastasius (498). Există unii canoniștii romano-catolici care consideră ca fiind egale ca valoare canoanele și decretaliile papilor. Pentru a justifica această opțiune, ei afirmă că, „în conformitate cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
opțiune, ei afirmă că, „în conformitate cu Dreptul roman, Dreptul canonic recunoaște sentințelor pontificale, date în circumstanțe bine definite, o valoare coercitivă, fiindcă, în realitate, ele sunt legi”. A treia Colecție canonică, numită și „a treia ediție” a fost redactată de Dionisie Exiguul la cererea expresă a papei Hormisdas (514-523). Ea cuprindea și decretaliile papale mai sus amintite. Se știe că edițiile a I-a și a II-a ale Colecției dionisiene s-au păstrat „până în ziua de astăzi, în manuscrise destul de vechi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Astfel, adăugând hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon, declarăm - conchidea Cuviosul Dionisie în Prefața la prima traducere a canoanelor - că prin acestea se sfârșesc canoanele grecești”. 4. Scrieri de comput pascal și de cronologie creștină Când se studiază contribuția lui Dionisie Exiguul la elucidarea problemelor privind ciclul pascal și cronologia creștină, se face referire la o Carte despre Paști. Este știut faptul că preocupările învățatului monah depășesc limitele unui sfert de veac, însă cuprinsul unei cărți cu titlul de mai sus nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
grijă de către Sfântul Atanasie, mai ales în ceea ce privește ciclul de 19 ani - „eneadecaterida” (în grecește, numărul 19 se numește „enneadeca”). „Papa Teofil” și urmașul său, Sfântul Chiril al Alexandriei, au mers neabătuți pe această cale a tradiției adevărate. Dionisie Exiguul specifică faptul că el însuși a alcătuit un ciclu pascal de 95 de ani, arătând modul compunerii și al reluării lui. Totodată a atras atenția că s-a ajuns la un comput eronat, pentru că nu s-a ținut seama de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Constantin cel Mare, ajungând să considere, printre altele, ziua a 14-a, ca a 15-a. Cei care au fost combătuți fără a fi numiți, au fost romanii. Ca și cum ar face o revizuire generală, finală asupra adevărului celor susținute, Dionisie Exiguul invocă, în încheiere, autoritatea preceptelor ortodoxe în materie. De această dată sunt amintite canoanele sinodului local din Antiohia, unele afirmații ale papei Leon cel Mare, Epistola Sfântului Proterie al Alexandriei și ciclul pascal pe care l-a alcătuit el însuși
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
computul pascal. Deși, odată cu îndreptarea calendarului iulian aceste argumente și-au pierdut din importanță, totuși, în știința cronologiei, ele sunt indispensabile. c. Cronologia în concepția lui Dionisie cel Smerit și fundamentarea ei teologică După cum preciza marele patrolog I.G. Coman, „Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă.” Se știe că, în cadrul scrierilor patristice ale monahului Dionisie Smeritul, un loc de cinste îl ocupă lucrările de cronologie creștină. Paralel cu traducerile și comentariile efectuate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
teologice și demonstrații, care converg spre concluzia că un sistem corect de numărare a anilor nu poate începe decât cu Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Spre deosebire de alți Sfinți Părinți și scriitori bisericești care începeau ciclul pascal de la unii împărați romani, Dionisie Exiguul afirmă următoarele: „Eu n-am voit să pun la baza ciclurilor mele amintirea acelui om fără de lege și persecutor (Dioclețian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel să fie tuturor mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
solar de la BujoreniTeleorman, datând din secolul al VIII-lea î.H. De aici și ideea că ar exista o legătură psihologică și științifică între fondul ancestral astronomic al spiritualității geto-dace și preocupările originale de cronologie ale monahului Dionisie Smeritul. „Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea unui smerit monah plecat din Daca Pontică, îmbracă literatura daco-romană pe care a produs-o cu o strălucire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe deplin, datorită deosebirilor de dată a prăznuirii Paștilor între Roma și Alexandria. Aceste deosebiri se acutizează în a doua jumătate a secolului al V-lea. 2. Ciclul pascal dionisian Unul din titlurile de glorie nepieritoare ale învățatului străromân Dionisie Exiguul îl constituie intuiția credinței sale ortodoxe că drept criteriu al numărării anilor în istoria mântuirii nu trebuie luat un eveniment istoric sau persoana vreunui împărat sau prooroc, ci Întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ca și cum acest act soteriologic n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
față de calendarul necreștin. Distanțarea de amintirea domniei lui Dioclețian constituie în realitate preocuparea și meritul specific al intuițiilor dionisiene. O dată cu aceasta, ele s-au îndepărtat și de rolul ciclului de 532, încetățenit în Apus de către Victoriu de Aquitania. Dionisie Exiguul încheie frământările și inițiativele timide de până atunci prin introducerea la Roma a manierei alexandrine de stabilire a zilei de prăznuire a Învierii. Preocupările mai vechi ale învățatului monah au fost silite să se concretizeze datorită apropierii încheierii ciclului Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
calificat „mai mult tiran decât împărat”, amintirea unui „prigonitor nelegiuit” trebuind să fie uitată), el începe socotirea anilor ab Incarnatione Domini nostri Jesu Christi. În acest scop, în loc să continue vechea numărătoare după începutul domniei împăratului - cum era de așteptat -, Dionisie Exiguul a înlocuit anul 248 al lui Dioclețian cu anul 532 după Hristos. În ciclul conceput astfel, primul lui an are drept caracteristici ciclul solar 10, cel lunar 2 și indictionul roman 4, proclamând astfel identitatea lui cu anul 4714 al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a anului 1 al erei. Prima modalitate răspunde mai bine expresiilor: post Christum natum, a Christio nato, prin care anii erei sunt cel mai adesea indicați. 3. Generalizarea întrebuințării erei creștine Răspândirea în Europa a ciclului pascal al lui Dionisie Exiguul a început cu Roma, cu Italia în general. Este cunoscut cazul papei Vigiliu, aflat în Spania, și, întrebat fiind despre data praznicului Învierii din 539, acesta a indicat ziua de 24 aprilie. Aceeași situație este întâlnită și anul 550. Episcopul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
umană poartă cu sine această eroare, ca pe multe din comportările noastre bazate pe vechi concepții. Modificarea începutului acestei ere este de neconceput astăzi, pentru marile nedumeriri și confuzii pe care le-ar provoca. 4. Împortanța erei creștine dionisiene Dionisie Exiguul a pornit în strădaniile sale generale de la preocupări computiste în scopul determinării datei praznicului Învierii și a celorlalte sărbători în legătură cu el. Așezând Nașterea lui Iisus Hristos la începutul cronologiei creștine, învățatul monah a refuzat să mai perpetueze amintirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
criteriu unic al lui Hristos, stăpânitorul veacurilor, cronologia cea nouă nu se mai raporta numai la Vechiul Testament, ci cuprindea și unea într-o viziune universală Roma creștină, cultura europeană și, ulterior, întreaga lume. Fundamentarea teologică a concepției după care Dionisie Exiguul se conduce în aplicarea sărbătoririi pascale are la bază fidelitatea față de Sfânta Tradiție. Pentru cuviosul monah, încorporarea evidentă și sigură a vieții Duhului în Biserică este dată de hotărârile Sinodului I ecumenic. Preocupările sale de calcul pascal evidențiază și legătura
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noastră. Chiar dacă de-a lungul veacurilor calendarul creștin a suferit ameliorări, creștinii și necreștinii au rămas uniți de un sistem care poartă ca efigie Nașterea Mântuitorului lumii. Păstrând ferm criteriul Învierii și al Nașterii Domnului, statornicit de către Sfinții Părinți, Dionisie Exiguul a contribuit la încetarea dezbinărilor dintre cele două părți ale creștinătății pe care le provocase schisma acachiană. De asemenea, el a făcut ca Olimpiadele, anii activității consulilor, ca însăși data miticei întemeieri a Romei să înceteze să mai țină în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin era creștină pe care le-a inițiat, numele ilustrului învățat străromân a rămas nemuritor. Veacurile îl urmează în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele prezentate mai sus desprindem următoarele considerații finale: Forma epistolară modestă în care se prezintă opera unuia dintre marii noștri compatrioți - Dionisie Exiguul sau Smeritul - reușește totuși să comunice contribuția sa la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]