735 matches
-
Proiectul este menit să stârnească dialogul, mirarea și chiar grija celor ce locuiesc în acest cartier. Formele abstracte vor fi suspendate pe un fir între blocuri, plutind deasupra spațiului ca o suprapunere de realități, una abstractă și intimă iar cealaltă existențialistă și concretă. High Hopes, Strada Teheran nr 22 1-16 septembrie Artist: Andreea Blaj Artista transformă casa în care locuiește într-o instalație, mutând obiectele din spațiul interior pe fațada casei. Spațiul personal se integrează celui universal, cu intenția de recompunere
București 2021 ACUM – instalații urbane și evenimente artistice arată, timp de o lună, cum ar putea fi Bucureștiul Capitală Europeană a Culturii by http://www.zilesinopti.ro/articole/13398/bucuresti-2021-acum-instalatii-urbane-si-evenimente-artistice-arata-timp-de-o-luna-cum-ar-putea-fi-bucurestiul-capitala-europeana-a-culturii [Corola-blog/BlogPost/100330_a_101622]
-
să ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.” Noi trebuie să luăm aminte la faptul că existențialismul contemporan trăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465290090.html [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
am gîndit să debutăm cu recomandarea unei cărți cu adevărat importante. „Solenoid”, cea mai nouă carte a lui Mircea Cărtărescu, este un roman-manifest care, deși pe parcursul a mai multor sute de pagini (are 837!) pare livresc și despre singurătate, e existențialist și vital. O carte complexă, unică, excepțională, deosebită, care înseamnă pentru proza românească cam ceea ce semnifică „Levantul” pentru poezie. La cursurile sale de scriere creatoare și despre postmodernism de la Universitatea București, profesorul Mircea Cărtărescu îi sfătuia pe studenți și doctoranzi
Recomandarea Librăriei Editura Humanitas Brașov by http://www.zilesinopti.ro/articole/13789/recomandarea-librariei-humanitas-brasov-solenoid-de-mircea-cartarescu [Corola-blog/BlogPost/100256_a_101548]
-
a început de la prozatorul Sorin Coadă care a citit două poezii ale lui Omar Khayyam și ne-a explicat contextul istoric al perioadei în care a trăit poetul. A urmat Mădălina Rotaru care a considerat că Omar Khayyam “este un existențialist, dar că el nu este o excepție, așa suntem de când lumea și pământul. Acea confiscare a lui Omar de către occident, despre care vorbește Gheorghe Iorga, acolo este ceva mai mult de atât, diferența culturală nu s-a schimbat, acum câteva
GHEORGHE IORGA, RUBAIATE, TRADUCERE DIN LIMBA PERSANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1458361419.html [Corola-blog/BlogPost/368971_a_370300]
-
străpungere a inimii la vederea stării lăuntrice în transparența ei 11. A comunica cu adevărat cu celălalt este un act deplin de iubire, o reflecție a icoanei lui Iisus Hristos din fiecare. Iar a iubi, spunea Gabriel Marcel, filosof francez existențialist, înseamnă a-i garanta celuilalt că "tu nu vei muri niciodată", deci oricum este interlocutorul nostru, într-o stare mai bună sau mai puțin bună, noi rămânem într-o disponibilitate față de el, după capacitatea fiecăruia în conlucrare cu darul lui
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_si_raportarea_sa_stelian_gombos_1343029470.html [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorin'ă, neputincioasă însă, de a distruge voin'a de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_in_eternitate_elena_armenescu_1358189076.html [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
altora/ alții mă ciufulesc, alții mă poticnesc, mă îngenunchează,/ mă vântură, mă tranșează, mă fulgeră,/ mă centrifughează până la decantare” (casa luminată a sărbătoare). Poeta țese pânza sa lirică împletind mai multe fire: al existenței, al absurdului condiției umane (în descendență existențialistă), al ironiei etc. Dacă le-ar folosi numai pe primele două, urzeala s-ar destrăma. Dar ironia și ludicul conferă rezistență țesăturii. Pe pânză sunt brodate toate problemele lumii: creștinismul în derivă, amănuntele zilnice ale vieții noastre fără sens, degradarea
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_eugenia_taralunga_lucian_gruia_1331195129.html [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
al florilor captivând sentimente, stări, o alegorie a realității de azi cu denaturările ei. Mesajul clar transmis de poetă se transcrie pe imundul contemporan, descătușat, paradoxal, în raiul florilor pe pământ, în locul unde florile și iubirea ar fi graficul funcției existențialiste. În acest grupaj, lirismul tăcerii și al însingurării este unul afirmativ, se implică manifest social, cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul iubirii este spațiul divin în care poezia nu mai alunecă alinător, misterios și tandru, ci dă înțelesuri clare
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454310392.html [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
materia, cum ar fi energiile sprirituale, ale gîndului, ale sufletului, ale subconștientului și supraconștientului, timpului și spațiului și, mai presus de toate acestea, energia iubirii, ce îi dădea vieții nu numai un înțeles major, dar îi și oferea o motivație existențialistă, drumul continua să se aștearnă cu blîndețe sub pașii lor și cerul parcă le mîngîia frunțile, of, Doamne! a exclamat la un moment dat Mancuse, copleșit de aceste senzații, fericirea este, pînă la urmă, atît de simplă ... Cînd au ajuns
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
geloși, intransigenți ... sau cum mai vreți să le spuneți, se gheboșează pe dinăuntru, li se strică echilibrul interior, glandele se resimt, o iau razna, tiroida le depune osînza pe suflete și în loc de frumusețe acești oameni se trezesc sufocați de astma existențialistă. Sînt acești oameni fericiți? Nici vorbă! Greierașul meu iese iar de sub tastatură și pare nervos. Cred și eu, amice, pentru că, pe podul sub care locuiești tu, au trecut legiunile romane. Eu știu că tu mă iubești, și din iubire omul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
se alătură și frica că suntem produsul accidentului, că suntem nimic (nihil) și că nu există transcendental. În asemenea circumstanțe, filosofia înseamnă eliberarea de sub dominația fricii. Metafizica este încercarea de a căuta sensul existenței, altul decât răspunsurile ideologiilor nihiliste și existențialiste (care consideră că omul este produsul accidentului) pe de o parte, și religioase (care consideră omul că ființă slabă, păcătoasa, care are nevoie de implorarea gratiei divine) pe de altă parte, dându-i omului demnitatea știrbita de aceste ideologii. (Sfârșit
CONSTANTIN POPA HAZARDUL ŞI NAŞTEREA ANGOASEI de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_hazardul_si_nasterea_constantin_popa_1340848725.html [Corola-blog/BlogPost/355048_a_356377]
-
își urmează domnul Popa drumul, fără insomnii pentru autonomia genului plastic sau pentru tehnică artistică mai debilă. Constantin Popa ni se prezintă, ca și la Madrid, ca un om chinuit de idei, un angoasat al timpurilor noastre, în cel mai existențialist sens posibil. El ne spune că omul nu poate scăpa determinărilor și că acestea sunt manipulatoare. Există un spațiu al libertății individuale, desigur limitat, dar unde putem gândi precum „omul revoltat” al lui Camus. „Într-o perioadă nu foarte lungă
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_constantin_popa_dan_caragea_1363951232.html [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra „Cântare a cântărilor”, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Theodor_damian_scriind_cu_sufletul_in_teodor_damian_1357019424.html [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.” [8] Noi trebuie să luăm aminte la faptul că existențialismul contemporan trăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_din_biserica_intre_iisus_hristos_existentialism_si_secularizare.html [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
răspuns: „Arată-mi pe omul tău și-ți voi arăta pe Dumnezeul meu”. Noi trebuie să luăm aminte la faptul cătrăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_din_biserica_intre_iisus_hristos_existentialism_si_secularizare.html [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
toate intrările. Ce vrei? Cu toată voința mea încordată ca un arc, nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia existențialistă (“greața”, Camus) nu-i furnizează eului nici o soluție în efortul său nemilos de a depăși criza: neantul, prin el însuși, refuză orice profunzime (Melancolia Capricornului). Tot ce rămâne este locul dintre două lumi, inundat de singurătate, melancolie, suferință: “În prozele
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
scindă¬rii, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, fraăează, însă voi lăsa
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
parcurs trasează repere în toate trei etapele creatoare, spiritualizând trăirile interioare până la reflectare divină. Nu este întâmplător motto-ul acestui volum- sinteză a operei poetice de până acum, distinsul professor, doctor în filologie, se află la vârsta biologică propice exprimării existențialiste și la apogeul creației menite reflecțiilor interpretate hermeneutic Cele 111 poezii au ca incipit prologul unui discurs liric unitar, o confesiune despre și cu Dumnezeu, poezii de esență a limpidității contemplative vieții parcurse între capetele segmentului destinat, la final, regăsirea
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
au ca incipit prologul unui discurs liric unitar, o confesiune despre și cu Dumnezeu, poezii de esență a limpidității contemplative vieții parcurse între capetele segmentului destinat, la final, regăsirea înțeleasă divin iar în parcurgerea acestui itinerar aflăm reperele sugerate determinant existențialist. Ce este important să vezi, să înțelegi, să gândești în viață până ajungi să vezi, să înțelegi și să-L gândești pe Dumnezeu? P r o l o g (în tăcere) Aseară am vorbit cu Dumnezeu. La fel de clar, de simplu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
regăsesc oriunde. Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic : Nu pot și nu încerc să le despic Poezia lui Eugen Dorcescu nu poate fi privită de aproape, misterele se percep subtil, la orizontul intuit se călătorește printre sensuri filozofice existențialiste de a fi real sau de a nu fi semnificativ, căci spațiul acestei poezii, vertical, poate atinge prea adâncul sau preaînaltul mistic contemplativ. Mi se pare credibil sau nu, dar singura absență concretă a zilei ești Tu. A zilei de
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
paturi suprapuse, citeam la lumina unor becuri chioare. Tot atunci am început să scriu cu acul pe săpun. Scriam mai ales reflecții, pe care la sfârșit le ștergeam. Și, în discuții cu profesorul Crișan din Cluj, am descoperit curentul literar existențialist. Am citit mai târziu cărțile lui Albert Camus, Jean-Paul Sartre și ale precursorilor Miguel de Unamuno și Søren Kirkegaard, teologul danez. Am cunoscut ideile lui Martin Heidegger, apoi am citit Sigmund Freud, eseurile filozofice ale lui Henri Bergson, cu intuiția
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist by http://balabanesti.net/2015/12/19/o-viata-de-lupta-suferinta-si-speranta/ [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
Și, mai ales, după întrebarea insinuantă: dansezi cu mine? urmează drama: ce am eu de la viață?! Nihilismul gîndirii aduse în pragul prăpastiei este, zicea Licurișca, cu vocea ei blîndă și cadențată, produsul sufletesc sleit al disperaților pierduți pe oceanul incertitudinilor existențialiste. Cei care nu au găsit alte soluții de viață, se raportează doar la propria lor disperare și fac din ea port-drapel al vieții lor inutile. Distrugem cu speranța că o să construim altceva pe ruinele propriei noastre vieți ... Ei, și tu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
alteori liniștite și limpezi, dar mereu însoțite de conștiința estetică a poetului. Lirica erotică este prezentă în versuri rafinate, subtile, de mare delicatețe - întrezărind în aura lor, sufletu-i ceremonios care se confesează cu sfială, ca în fața unei icoane. Meditațiile existențialiste încearcă să descifreze semnificațiile axiologice ale devenirii. Aflat în mijlocul tuturor lucrurilor, la distanță egală între „a fi și a nu fi”, poetul se contemplă pe sine ca pe o enigmă, un fragment înstrăinat de „sursă” și aflat într-o continuă
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
profesionalismul ei. Calitatea grafică a volumului este indiscutabilă ! T oate Scrierile din acest volum stau sub zodia complexă a vieții: “Umbre de fum privesc disperat pe ferestre” (“Programarea omului. Atac”) Asta este drama umanității: Ce ne așteaptă dincolo de aceste umbre existențialiste ? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității ! La “Abstrcțiuni cantabile “ eu aș adăuga “suav-dramatice”. Iat ă cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visat oglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; / omătul
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_aurel_avram_stanescu_ioan_lila_1356286890.html [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
atâta groază de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorință, neputincioasă însă, de a distruge voința de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/eminescu-in-eternitate/ [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]