725 matches
-
Voegelin nu înțelege acea realitate noumenală care a cucerit o bună parte din mințile secolului al XIX-lea, datorită contribuției lui Kant și Hegel, care reflectă o realitate existența dar incognoscibila. Dimpotrivă, premisa fundamentală în cazul de față este una existențialista și, în măsura în care se poate vorbi despre o dificultate majoră, atunci aceasta stă tocmai în faptul că subiectul politic nu se apleacă asupra realității. Această realitate nu doar că există (deci nu este o impresie sau un simplu fenomen), dar chiar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o mesteca bine, râsneste-o în tine,/ te vei umple de ea, va fi inima ta. Nimic nu rămîie/ din ce plin de frica am tăinuit sub fierbințile/ ferecatori. Cand vei sfârsi, vei fi eu." E o continuare personală a aventurii existențialiste pe care Eminescu a atins-o în treacăt și a anunțat-o în "Oda", o continuare de cea mai pură extracție livresca, în care se văd straturile culturale, dar care nu se închide niciodată în propria "ferecătura" de vorbe alese
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
depresie - iată un pariu câștigat. N-ar fi fost nimic neverosimil în pasiunea unui filosof pentru Kierkegaard - dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și supertehnologizat de la începutul epocii globalizării. Tubby aude de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
el, spre a fi înțeles. Pe sine se percepe tot ca pe o ființă "cu ochii goi", încercând să uite în băutură, fapt divers și televizor nimicul din care e croită viața. Și cu toate astea nu e un roman existențialist, grav și sumbru, ci o carte care, în ciuda stilului rece, e aproape înduioșătoare. Lumea aceasta care sună a gol, ființele acestea cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se uneori dezolate de prea multă singurătate, prea mulți copii și
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
ideal al platonicienilor, alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristot îl transformă într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să dezvinovățească acțiunile oamenilor, judecând omul la valoarea lui reală, pământeasca (Poziție existențialista avant-la lettre). Invers decât poziția pragmatică a lui Aristotel, citatul următor, o reflecție a lui Picasso, notata, paradoxal, la capitolul iezuiți, tot la data de 13 martie 1959, zi densă, ca și cum aș fi avut de luptat contra unui inamic (ideologic
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
am rămas de mai bine de o jumătate de secol, și romanul francez odată cu noi, fără să ne dăm seama. Abilitatea polemistului era să ne facă să credem într-o epurare a limbajului, când de fapt, ne întindea o cursă existențialistă. Ni se juca o festă, nouă, francezilor, care adorăm într-o asemenea măsură gândirea conceptuală, încât o confundăm adesea cu arta, așa cum au făcut Valéry cu Monsieur Teste și André Breton cu Nadja: "frumusețea va fi convulsivă sau nu va
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
personală. Dar orice aventură a unui om dobîndește o valoare umană atunci cînd ea îl face să se depășească pe sine, să recunoască datoria sa față de ceilalți oameni, să dorească umanitatea". Nu s-ar părea că procomunismul feroce al filosofului existențialist ar exprima chiar dorința sa de-a sluji "umanitatea"... Era preferabil ca astfel de linii conjuncturale să fi fost revăzute la retipărirea unor texte care, deși în ansamblu onorabile, au stat sub vremi. Să revenim însă la firul pozitiv, spiritualist
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesivă, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberantă și polimorfă, pe jumătate narcisiacă, pe jumătate compensatorie în consecința unor posibile proiecții traumatice, planul vital, existențialist, se conturează cu o și mai mare claritate. Din multe puncte de vedere, la acest nivel, Mirela Trăistaru se întîlnește cu mitologia eului feminin și cu setea inepuizabilă de a glosa în jurul lui din pictura Claudiei Todor. Dar spre deosebire de Claudia
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
această reconstrucție monarhică, deși mi-am notat cifra astronomică. Ghidul care ne-a condus - nu eram sigur dacă, de proveniență din ex-RDG sau numai cu afinități elective (ai fi jurat că și-a petrecut tinerețea fumînd țigări poloneze, consumînd literatură existențialistă și muzică disidentă) - sublinia că ar fi fost de zece ori mai convenabil să se refacă cel de-al doilea palat, cel fost al republicii socialiste. Dar se știe că toate aceste decizii au o valoare pur simbolică. Orașul Berlin
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
din tinerețe în închisoarea din Ungaria, de la Vaț, această judecată cu viziunea sa apocaliptică peste matricea de elementar adevăr, îl întovărășește pe scriitorul care nu cunoaște decât echivalența și organicitatea luptei sale născute din dragoste de țară, într-un non-sens existențialist. Atât Cronologia, cât și numeroasele note care însoțesc textele nuvelelor, îmbogățesc faptele cunoscute cu un fond de virtuoasă concentrare de date. Importantă, în constituirea științifică a expunerii de ansamblu a ediției actuale, este referirea constantă la ediția din 1923-1926, nuvelele
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
rostit cu acel prilej de Marcel Breslașu: "Aceasta este baricada pe care trebuie să ne aflăm noi artiștii, noi scriitorii, noi gazetarii, și aici trebuie să ne înarmăm pentru a combate obscurantismul, pentru a demasca și lichida curentele decepționiste, suprarealiste, existențialiste, adică această întreagă gamă de manevre care împing pe oameni la deznădejde, la încrucișarea brațelor, la dezerțiune, la refugiul pe planuri ireale". De asemenea, consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
atâta groază de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorință, neputincioasă însă, de a distruge voința de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
-lea. Ea are, deci, rol de interludiu și direcționează atenția publicului spre mlaștină/ fosa orchestrei. Pe un fundal sonor de balamuc - mugete în cascadă nestăvilita -, se zăresc doar șase dintre cele 13 moace patibulare de rinoceri, care zbiară cu disperare existențialista: Eu nu văd nimic!... Direcția Generală e de vină!... Ați călărit vreodată?“ Saxofon, jazz, dixilen -, atmosfera de cabaret sugerează substratul muzical în care debutează primul tablou din actul ÎI... Dezordinea tronează că o epidemie de ciumă fără leac. ,,Snoave, povești
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Stelei din Liga Campionilor sau a carierei lui Hagi, două subiecte atât de importante și, implicit, delicate pentru microbistul român. În final, din 1 și 2 aș răspunde unei întrebări lăsate pe parcurs stingheră: fotbalul poate fi un fascinant roman existențialist, despre viață și oameni la modul cel mai serios. Dacă pătrunzi fără prejudecăți în sistemul de referință și de percepție al acestui extraordinar jurnalist. Vi se pare prea mult? Citiți-l pe T.R.U.! Traian Ungureanu, Manifestul fotbalist, Editura Humanitas
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
era un compliment. Apucând eu, tânăr, anii aceia turburi, agitați, pot să depun mărturie că Sartre controla, într-adevăr, ideile, direcționându-le asemeni unui dirijor al complexei circulații teoretice europene. În plin marxism-leninism, la noi, devenisem, ca mulți tineri, un fervent existențialist. Până ce, prin ’68, filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
cu interes și cu multă nerăbdare pentru epilogul său măreț, textul în sine avansează cam greoi din cauza faptului că Bogdan Brătescu urmărește cu prea multă fidelitate aspectele științifice ale acestei cvasiutopii genetice, mergând până la indicarea unor surse bibliografice reale. Problematizarea existențialistă lasă locul unui tehnicism pentru mulți aproape SF. În plus, desfășurarea epică e prea liniară și acest lucru se vede bine și din structura cărții, din titlurile capitolelor și organizarea lor în cele trei cicluri (Căutarea, Soluția, Discursul), când s-
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
autenticitate, ca și aparentul paradox pe care îl menționam mai devreme (discrepanța între situația dramatică a personajelor și tonul antrenant al relatării). În privința primei chestiuni, aceea a autenticității, ar fi mai multe lucruri de spus. În primul rând că, spre deosebire de existențialiștii francezi, Levi pare a o separa complet de ideea de eroism. În al doilea rând că, în mai toate împrejurările, el o asociază cu fiziologicul. Sunt recurente, de pildă, imaginile mâinii care înșfacă hrana, ale maxilarelor care o devorează, ale
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
spiritului pe care orice cercetător al avangardei istorice o va putea regăsi, plină de forță, la autorul Omului pierdut. Un scriitor care - se vede din revenirea obsedantă a unor reflecții pe această temă - participă substanțial și la perspectiva de marcă existențialistă, cu asumarea tensionată a unei condiții umane periclitate de diverșii agenți ai alienării și deposedării omului de atributele sale fundamentale și chiar, cum spune în acest text introductiv, de lumea însăși: "Am rămas fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
capitalist, de pe poziții filosofice, în care latura afectivă nu poate avea decât o pondere secundară. Până la data când asista la Congresul parizian "pentru apărarea culturii", modelat după concepție comunist-stalinistă, el se exersase însă serios în spațiul unei gândiri de substanță existențialistă, redevabilă în speță rusului Leon Șestov, pentru care "evidențelor" gândirii raționale, categoriilor sale, trebuiau să i se opună "categoriile vieții". În eseul dedicat maestrului său în Conștiința nefericită, ce urma să apară în 1936, din care tocmai am citat, el
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
retrospectivă a stărilor de spririt. Se poate vorbi ăn scrisul lui Cezar Paul-Bădescu din această carte de o manieră cvasi-behavioristă de rememorare a trecutului, fapt oarecum surprinzător cel puțin din perspectiva unui narator-adolescent care nu-și ascunde obsesia pentru scriitorii existențialiști și pentru opera lui Cioran. Eul-narativ se mulțumește să descrie faptele, urmănd ca cititorul să tragă singur concluziile pe care le crede de cuviință. Tinerețile lui Daniel Abagiu este o carte aparent fără miză și fără cine știe ce calități literare. Citită
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
și înmulțirea culturii generale la noile generații după vizionarea emisiunilor Ciao Darwin și Big Brother în timpul guvernării Adrian Năstase” ? -Ai iluzii, mi-a răspuns - e doar o încercare de altoire pe trunchiul televiziunilor noastre a unor idei izvorâte din conceptul existențialist al iconoclastului filozof danez, și din nihilismul rus lansat de Turgheniev în romanul său “Părinți și copii”, publicat în 1862... -Noa așe!, am exclamat ca un ardelean uimit că tocmai căzuse de pe acoperiș într-o tufă de urzici. Cine mă
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
a înnoi structurile literare, pornind de la suportul unor teze constante, obsesive. În micul roman de debut, Singuri, 1968, autorul introduce, în condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței. Scrierea are ambițioase aspirații reformatoare. Este un proiect eseistic și poematic de tip existențialist, al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă absolută cu aparențe
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
origine de clasă ori apartenență de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent la realitatea utopiei comuniste. Chiar și un slujitor al aparatului comunist, gazetarul autoritar Dumitru Bejan, sfârșește în condiții neelucidate, ca un personaj existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică mayașă, substanță și sens telurice. Romanul, de reorientare realist-naturalistă, al regresiunii
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
a cvartetelor românești, remarcăm faptul că ele aparțin în exclusivitate tipologiei lirice și concertante, referirile la tipologia dramatică lipsind cu desăvârșire. Din coordonatele emoționale ale cvartetului românesc lipsesc gestul tragic și conflictul dintre entitățile contrare, tendința către prezentarea unor înfruntări existențialiste etc. Reținem limitarea voită a spectaculozității muzicii și rămânerea în cadrul liricului calm și a unei seninătăți care cunoaște, deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]