9 matches
-
după 1860, aducând în prim plan factorul sufletesc și realitățile interioare. Nu pot să nu constat ambivalența unei discuții despre resurse care combină tehnicile spontaneității și practicile admirației. E oarecum paradoxal că am plecat de la sărăcie pentru a ajunge la exorbitanță. Dar acesta e un fapt al noii culturi literare: aceeași realitate e calificată ca penurie într-un loc, ca bogăție în altul. Vestigiile, folclorul, limba națională sunt pe rând semne ale lipsei și ale risipei. Pentru că sărăcia și exorbitanța merg
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la exorbitanță. Dar acesta e un fapt al noii culturi literare: aceeași realitate e calificată ca penurie într-un loc, ca bogăție în altul. Vestigiile, folclorul, limba națională sunt pe rând semne ale lipsei și ale risipei. Pentru că sărăcia și exorbitanța merg împreună: spre deosebire de săracul lui Wang Bing, care culege și gestionează ceea ce găsește, sărăcia productivă a secolului al XIX-lea e opulentă. Ceea ce se adună din teritoriu, mizeria și gunoaiele, e pus în vitrină și oferit în vederea unui raport excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
obiecte valoroase. Observația poate fi întrucâtva generalizată la scara întregii literaturi de început și a poeticii sale. Genul acestei literaturi - și mă refer aici la retorica prin care autorii reflectă conținutul textelor și modul de alcătuire a operelor - ilustrează nu exorbitanța gestului de invenție, ci modestia captării unor fapte de trăire, de experiență sau de memorie: păcate ale tinerețelor, amintiri din pribegie sau din copilărie, impresii de călătorie, ceasuri de mulțumire etc. De aici și sentimentul de literatură care se naște
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cunoscut tragismul și absurdul campaniei „planificării familiale”. Broaște este romanul în care tehnicile exersate ale realismului halucinant al lui Mo Yan se combină cu spectaculoase inovații de structură narativă. În substanța proteică a acestei cărți, în care realul egalează prin exorbitanță imaginarul și cele două planuri sunt greu de despărțit, se amestecă laolaltă povești de dragoste emoționante, apologuri și alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism șocant. Romanul are în
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
ne ia sub tutela instituțiilor pe care le conduc. Nu putem să nu remarcăm că niciunul dintre ei nu face parte din clanul marilor îmbogățiți ai tranziției, iar instituțiile respective nu sunt dintre cele care dispun de fonduri de suspectă exorbitanță. Generozitatea lor - și implicit recunoștința noastră - sunt cu atît mai mari. Ne îndreptăm gratitudinea și către cele două mari doamne ale continuării luptei anticomuniste - Ana Blandiana și Doina Jela -, către neobositul campion al acestei lupte, Cicerone Ionițoiu, și către conducerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
în fond felul în care ea înțelege, felul în care gândurile pot circumscrie înțelegerea; este ca și cum ar exista un decalaj între gândire și înțelegere. Logica sensului este depășită de prezența sensului. Pentru că, în experiența prezenței de sens, sensul intră în exorbitanță, își dilată proporțiile, ca să spunem așa, și devine incomensurabil. S-ar putea ca ceea ce numim „idee“ să fie chiar ideea unei asemenea înțelegeri, puterea prin care prezența a ceva devine stare superioară de prezență. Cum știm că o lege este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
percepi acest șuvoi nu ca pe o mișcare de trecere, sau ca senzația de trecere pe care ți-o dă orice mișcare în spațiu, ci ca pe o scufundare a mișcării într-o mișcare și mai mare, lentă, absorbitoare, matricială: exorbitanța, despre asta e vorba, despre trecerea mișcării pe altă orbită a mișcării, acel plin al mișcării care nu se rezumă doar la o deplasare, ci care înghite totul în ea, ca un vârtej care centrează mișcarea înăuntrul ei înseși, ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al vizitei lui Péladan este simptomatic pentru climatul tulbure al societății românești de la sfîrșitul secolului, climat cultural și moral cu germeni de corupție, pe care, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și funcțională. în sensul că în ansamblul funcțiilor culturale, un principiu de echilibru și sinteză exercită o funcție necesară de autoreglare și compensare. Ceea ce respingem sunt doar excesele și denaturările de orice tip, care decurg din orice gen de exclusivism. Exorbitanța și exagerarea dezlănțuită, necontrolată, în oricare dintre activitățile culturale, se dovedesc, până la urmă, sterile și negative. O filozofie și o etică a echilibrului, mediei și sintezei, orientată de un centru ferm de gravitație, prezidează, în subtext, aceste aspirații. Ele au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]