8 matches
-
Mă uitai la Matilda, dar nu înțelesei: cine era urâta aia? Da, chiar Matilda, dar chipul ei era strâmbat, ca și când ar fi fost făcut din două chipuri suprapuse și acum o puternică zgâlțâitură interioară i-ar fi stricat secreta armonie. Exorbitați, ochii ei își pierduseră culoarea, verdele devenise albastru întunecat... Marele Vasile părea să rumege ceva în sensul că nu era bine ce se întîmplă, dar nici n-avea ce să facă. Oricum, nu era treaba lui. Tamara își deschisese pleoapele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scurt timp ca și în cazul benignului cuplu de republicani, Leonida și Efimița, în tabloul unei palpabile utopii, sub efectul binefacerilor republicane, simi- lare celor dintr-o Pays de Cocagne, țara unde curge lapte și miere. Poporul în varianta sa exorbitată „Boborul” repre- zintă agentul catalizator, fermentul revoluționar ; toate dictaturile îl vor invoca, în numele lui vor fi comise masacre. Caragiale îl invită deocamdată la o petrecere după care, cum anunță dramaturgul într-un alt articol unde privirea sa scrutează o nouă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cau che‑ mar réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui auto dafé simbolic, „un feu de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-l face vizibil prin ceața fumigațiilor. Nu o felie de viață, ci o viziune asupra unei lumi care însă, nu este cea a lui Caragiale, dar căreia opera lui Caragiale îi servește ca intermediar, ca medium. Ce ne oferă detaliul exorbitat sau mai precis ce apare în plus la Pintilie și nu există nici măcar in nuce la Caragiale ? În primul rând dimensiunea scatologică pe care o con- figurează filmul lui Pintilie constituie o valoare adaugată. Oricât de licențios vorbesc personajele caragialiene
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o induce reflectarea. Caracterul deformator al mise en abîme-uri lor constituie, de fapt, particularismul viziunii regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează însă invers ascunderii deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ai putea auzi și mersul unui șoarece. Coridorul doarme, dar aparatul lui Joseph se mișcă. Țiganul mistic din Gennevilliers e acolo, ascuns între tentaculele protezei lui. Își ia curajul să se uite în afară cu un singur ochi, un ochi exorbitat, foarte mare, cam cât o minge de ping-pong, dar negru. Joseph discută cu o doamnă în vârstă, al cărei corp este alcătuit dintr-o tijă metalică spiralată, foarte flexibilă, iar capul dintr-un disc rotund, vopsit în alb, pe care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
străpungă obscuritatea pentru a pătrunde în intimitatea Annei, cea care se dezbracă să se culce, cea care își face un ceai, cea care se îmbracă să plece la serviciu. Prin lentila obsesiei erotice, fiecare gest, fiecare mișcare a Annei apare exorbitată, magică, misterioasă. Leon însă nu are curajul să-și mărturisească dorința, iar regizorul găsește explicația, Anna a făcut obiectul unui viol la care Leon a fost martor fără să îndrăznească să intervină, rămânând la fața locului și fiind acuzat în locul
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
ca reper doar pe Tarkovski sau Sokurov, putem realiza dificultatea și riscurile unei astfel de întreprinderi. În acest fel, miza filmului crește exponențial și el se cuvine a fi privit în lumina unui astfel de deziderat. Paradoxal, dar chiar amănuntul exorbitat dizlocă realitatea, așa cum interludiile muzicale partajează fiecare act al unei piese care se joacă doar pentru cunoscători și pentru care urechile nu sunt suficiente pentru a auzi și ochii pentru a vedea așa cum o demonstrează cu cruzime Chang. Refn ne-
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]