308 matches
-
de încordata încât păreai că domini tot dânsul”. Am zâmbit - în încercarea de a opri frisonul, încordasem toți mușchii care mă mai ascultau. Nu pot să spun că mi-a placut, experiența a fost mai degrabă terifiantă. Ca s-o exorcizez, am repetat-o la nunta soru-mii, în fața unui public mai puțin numeros. Apoi am decis sa ma intorc la lecțiile de dans, pentru ca, din toată această poveste, ele îmi plăcuseră cel mai tare. Până la urmă a contat mai puțin cum
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
un studiu despre tradițiile romilor realizat de și publicat pe site-ul Ministerului Educației, în astfel de situații se recomandă să iei o mână de pământ și s-o duci la cimitir, punand-o “acolo unde îți trebuie”, am să exorcizez virtual toate aceste neajunsuri, ingropandu-le alături de memoria hard-ului meu, pe care il plâng neconsolat: Cică trebuie să zic așa: (Pământ moale, tu lucrezi, si pe mine mă crezi, le duci la tine acasă, la mormânt moale, ca ei
Descantec de Mac by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82926_a_84251]
-
Între bine și rău”, unde, după ce a trecut destul de relaxat peste plecarea din studio a unui fost deținut politic(supărat că a fost pus în gradena, în timp ce Ștefan Andrei se lăfăia în mijlocul platoului), Liviu Mihaiu s-a apucat să-l exorcizeze pe nomenclaturistl ăla!A sărit toată lumea în ajutorul lui, s-au chinuit vreo juma de oră dar degeaba. Ei ziceau că regimul comunist e ticălos, Ștefan Andrei le răspundea senin că “în România n-a fost comunism ci o dictatură
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
picioarele reci în spatele meu. Simt atunci ciudat cum closetul mi se revarsă lent pe spate și mi se prelinge de-a lungul pielii, tocmai săpunită cu smacuri din cele mai fine." Elemente sordide, de la comunistul Brifcor, pînă la closet, sînt exorcizate - e de ajuns o hîrjoneală nevinovată în pat cu colega de cameră. Debutul Ceciliei Ștefănescu a fost foarte bine primit de critică. Este un tînăr intelectual activ (redactor la Editura Univers, la Paralela 45, predă în Facultatea de Litere, a
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului", care, numind Răul, îl exorcizează. Liviu Georgescu e un nume ce se cuvine urmărit cu toată atenția. Liviu Georgescu; Călăuza, cu un Cuvînt înainte de Nicolae Manolescu, Editura AXA, Botoșani, 2000, 174 pag.
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
orașele noastre". Că obiceiul era practicat de cei înstăriți, era cumva de înțeles pentru P. Ispirescu, dar pericolul cel mare îl vedea în faptul că obiceiul cobora între cei mulți. Petre Ispirescu nu face economie de comparații infamante pentru a exorciza obiceiul venetic: "eu îl văz ca o piază rea, ca o cobe, ca unul ce înfățișează semnul jalei și se vâră tocmai în sărbătorile educative de veselie ale românului." Vinovați pentru importarea pomului de Crăciun erau, în opinia lui P.
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
texte, variind între notația de jurnal ceva mai elaborată și discursul științific ceva mai greu accesibil novicelui, e întreruptă de istorii scurte de jumătate de pagină, în genul știrilor de ziar ce au ca miez senzațional o "poantă" menită să exorcizeze plictiseala (un profesor a fost destituit pentru că acorda elevilor excesiva și plicticoasa pedeapsă de a copia cu sutele de mii zecimalele numărului p, iar numărul p compune o scrisoare de apărare... ). Inevitabil, cartea capătă aspectul unui mozaic iar efectele privirii
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
denunțarea a tot ceea ce înseamnă loc comun, clișeu, stereotip. Și nu în ultimul rînd atitudinea, uneori explicită, alteori doar sugerată, de asumare, fie și parțială, prezentă în mai toate articolele, a unei identități balcanice, într-un mod care pare să exorcizeze tot ce înseamnă negativ în cuvîntul balcanism. Am omis din prezentarea revistei prima secțiune, mult redusă în comparație cu cea despre Balcani, cea despre expozițiile muzeului din anul 2001. Probabil mulți dintre cei care parcurg această recenzie le-au văzut deja. Mai
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
care îl devoră alți pești. Asta este. Ce este Anna Karenina? Este o femeie care își înșeală soțul. Intriga nu înseamnă nimic. Importante sînt mijloacele pe care le folosești pentru a spune ceva. Aceasta este important. RB: Dacă literatura nu exorcizează, poate ea prelucra un trecut neasumat pe deplin, ca acela al unei dictaturi? Poate ea purta această povară? În cărțile dumneavoastră, există personaje, eroi ratați, supraviețuitori ai unei catastrofe politice sau personale. Dar, cînd în cauză este dictatura, iar Portugalia
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
scria Virgil Ierunca), iar o lectură cum grano salis e îndeobște cea mai indicată. Pentru că Sorana Gurian nu e Adriana Georgescu, șefa de cabinet a generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și lăsată fără dinți în beciurile Securității, care-și exorcizează cumplita experiență în La început a fost sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de critici partinice în editorialele revistelor culturale, dar nu
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
asamblate cu grijă de Nicolae Țone. Majoritatea textelor nu sunt o noutate, ele fiind publicate de-a lungul vremii în presa literară. Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
frontiera celor care dintru început altceva nu au deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-a arătat nici cât e posibil
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
o poveste „inocentă“ la început a fost coruptă de creștini pentru a sluji drept pretext al unor gesturi cumplite. Ceea ce, sigur, nu e lipsit de adevăr, așa cum va descoperi cititorul, pe parcursul cărții. Însă am senzația că singura modalitate de a exorciza puterea malefică a unei legende vechi ar fi fost tocmai tratarea ei, pînă la capăt, pe un ton decontractat. Avram Rotenberg - Evreul rătăcitor, Istoria și manipularea unui mit, Hasefer, București, 2003, 242 p., 65.000 lei..
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
Pentru că acest mod de a gîndi relația exponatului cu spațiul reprezintă un abuz al spațiului și o răbufnire, din adîncul conștiinței ideologilor care au conceput întregul discurs, a cine știe ce frustrări legate de trista lor istorie personală. În loc să denunțe și să exorcizeze depozitele, inerțiile și reflexele unei memorii legate traumatizant de experiențele noastre colective și individuale, proaspătul Muzeu Național de Artă Contemporană nu face decît să resemantizeze orizontul și simbolistica totalitară, să se transforme subtil în elogiu și să reconvertească semnalele disparate
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
și, în fiecare vorbă, preamărită, dragostea rămâne acea absență prezentă în tot, o dragoste iradiind christic în fagurii cuvintelor ca scurte rugăciuni sau vorbe de mulțumire, în numele căreia te străduiești să fii bun, să nu greșești față de tine însuți, să-ți exorcizezi demonii, într-un cuvânt, să fii demn de darul primit. Fără a fi expert în teoria "scriituri feminine", pot spune însă că poezia Adelei Greceanu e plină de senzualitatea unei anume lentori a gesturilor și a emoțiilor, o scriitură seducător-maternă
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
trecut la Limoges, la Școala de Teatru înființată de Silviu Purcărete și Paul Chiribuță. Stop the tempo, un spectacol de tineri, făcut nu doar pentru ei. O oglindă în care ei își pot să zări problemele, și le pot numi, exorciza, iar noi trebuie să tragem concluziile. Un autoportret impresionant, semnat de patru tineri: Rolando Matzangos, Maria Obretin, Paula Gheorghe, Gianina Cărbunariu. Tipul ei de revoltă, care se întîlnește în căutările ei, în ceea ce scrie sau traduce, în ceea ce pune în
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
toate amalgamate într-un scenariu de veselă apocalipsă. Iar în acest scenariu - întocmai ca în 8 și ˝ al lui Fellini sau ca în Amarcord - datele realului se confundă cu ale ficțiunii, imaginația ajunge să se substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar în parte) iraționalul istoriei. Aș îndrăzni chiar să împing ceva mai departe această paralelă, și să susțin că Flacăra misterioasă (...) nu este în cele din urmă decât un fel de Amarcord (dialectal = "îmi amintesc"), al lui Umberto Eco. Ne
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la moarte prin sufocare în propria ei baie și decapitată abia după trei tentative nereușite ale soldatului roman care a lăsat-o să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă, veselă, plină de imaginație și umor. Marea
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
făcut sumare trimiteri la reflexele lor culte, la pictura lui Ion }uculescu și la sculptura lui Constantin Brâncuși. Trimiteri trebuia să facă atât la folclorul literar, cât și la literatura propriu-zisă. în descântece, spre exemplu, zânele, măiestrele, dușmanele oamenilor sunt exorcizate să se ducă "în pustie/ în locuri depărtate/ Unde popa nu toacă,/ Unde fata nu joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
mediator: acomodarea cu realitatea schimbării de curs social se operează prin recursul la onorabilitatea socială a intelectualului. Și dacă " Lumina vine de la răsărit" devine, aproape instantaneu, o referință canonică, un text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
săi contemporani, diferențele de viziune sunt absente și corectitudinea politică a tonului este certificatul însuși de progresism al autorului. În centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se impune și, o dată cu el, sunt exorcizați demonii sămănătoriști care au bântuit generații. Interpelarea boierului expune un strat de rapacitate seculară, imposibil de domesticit prin civilizație. Aristocratul autohton este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
superioare. Din amintirile sale reiese tendința de a stabili legături între evenimente, de a observa coincidențe și de a căuta semne prevestitoare - cu alte cuvinte, de a da un sens mai înalt propriilor sale experiențe. Această căutare obsedantă a sensului exorcizează, măcar vremelnic, spectrul morții, al anihilării definitive, care plutește mereu asupra lumii romanului. Dând lucrurilor un sens și un rost, integrându-le într-o rețea de legături și coincidențe, povestitorul obține o victorie simbolică împotriva neantului. Rememorarea unei povestiri aproape
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței la nivelul analogiei dintre două catastrofe poate fi important din motive diferite, așa cum poate fi la rîndul sau planul similitudinii. Todorov pledează pentru similitudine pentru că astfel putem înțelege răul și îl putem exorciza. Besançon pledează, extrem de indirect însă, pentru planul diferenței, esențial în măsura în care el definește o anumita identitate evreiască, precum și un mod de a înțelege o lungă istorie a acestei identități distincte. Problemă memoriei istorice, hipermnezică într-un caz și amnezica în altul
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
a căror mentalitate "deschisă" s-a asociat cu un complex de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]