55 matches
-
chiar și cele mai libere ale condeiului critic de mare și risipit talent, cred că încheierea acestui eseu trebuie scoasă din rama portretului. În general, eseurile se încheie abrupt. Florin Faifer se ferește de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
atque excultus)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 65-66. footnote>. Augustin spune că o inimă curată e mai de folos și mai de dorit decât o limbă meșteră. Cateheza va cuprinde exordiul, narațiunea și încheierea și, cu Augustin, narratio devine metoda fundamentală a catehezei. Sunt fixate trei principii didactice, și ele privesc alegerea materiei, așezarea materiei și expunerea ei. Cele trei principii sunt: a) non multa, sed multum („nu multe, ci mult
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă la cer e un fin eminescianism distilat prin filtre bacoviene; iată, de pildă, Exordiu, unde aceste conexiuni se deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile 516 524Ă, regina acuzată de uciderea lui Agamemnon, începe un exordiu (versurile 525 529Ă, în care ea își anunță poziția de apărare: recunoaște că este vinovată, dar dezvăluie că actul său nu reprezintă decât executarea unei hotărâri date de Diké , justiția personificată. Pentru a se apăra, ea trece la acuzarea lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
versul 546Ă, încheindu-și perorația pe aceaași idee de justiție. După discursul de acuzare al Clitemnestrei, Electrei îi revine sarcina de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune episodului din Aulis: tatăl a fost
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
regăsirea unei demnități umane pe cale de dispariție în spațiul, mai mult rromanizat decât romanizat, de la nord de Dunăre. Prin urmare, cititorul va trebui să mă ierte că intru în subiect fără alte avertismente prealabile și chiar în absența unui minim exordiu. Este imposibil să nu te frapeze, după ce ai petrecut trei ani și jumătate în Japonia, modul impecabil de funcționare al acestei societăți. Trenurile, luxoase, nu întârzie niciodată, metrourile și autobuzele, deși aglomerate, sunt de o curățenie exemplară, nu există hârtii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin asprele delicii ale umanităților, la nivelul limbilor clasice, îi apăruse venerabilului nostru profesor, esteticianul Tudor Vianu, ca o pavăză de neînlocuit și un imbold, totodată, cînd își menea feciorul unei cariere medicale. Dimpotrivă, a face un popas întîi, la exordiul formației studioase, prin miros de formol și a înfrunta, dezolant cumulativă, alinierea cadavrelor pentru disecție, i-a fost prescris tînărului Bogdan Lascăr, drept exorcism la adresa unor prea încrezătoare ispite. Dacă „arta se întîmplă”, happens, dincolo de planificări laborioase, - cum pretindea Oscar
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
nu spun zădărnicie, - semnul care le acompaniase producerea îmi stăruia precum un ghimpe de-a curmezișul amintirii. Olga Morărescu- Mărginean, beneficiara glosselor trimise atunci, să opereze un mesaj resemnat, printre continente, s-a ostenit a le recupera într-un fel, - exordiu necanonic, adaos coborînd parcă pe neștiute în deschiderea albumului său. Eu, însă, fiind vorba despre elanul ascensional de care freamătă înaripatele, nu-mi pot ascunde preferința pentru tot ce reprezintă înălțare exultantă. Cînd ni s-a părut posibil, organizînd la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
1935, fizicianul D. Hurmuzescu, senator liberal, venea în senat cu un discurs-răspuns la Mesajul Curții Regale asupra extinderii radiofoniei la noi și covârșitoarea ei importanță culturală în consolidarea statului român. Discursul se și intitula Cultura și știința în organizarea statului. Exordiul discursului, construit cu știința figurilor elocinței, e o piruetă verbală admirabilă numită preteriție: ,Dacă am cerut să iau cuvântul la Mesaj, nu e în intențiunea mea de a certa opoziția și nici de a lăuda guvernul. Partidul liberal se laudă
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Un model - dacă mai ținem la modele - ar fi discursul senatorului conservator Gr. N. Filipescu, intitulat Politica bunului simț (1932), cu un debut seducător, de o alcătuire imposibil de urmărit, cred, de aproximativ 80% dintre parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
cerut, și pe care nu mi l-aș fi luat, dealtminteri - ci sentimentul unei situații externe și interne prea serioasă, ca să îngăduie discuții pătimașe și polemici cu caracter agresiv". Sunt valabile pentru noi nu numai lecția de eleganță retorică a exordiului plin de conținut, dar și încheierea discursului întreg despre integrarea noastră în ritmul european. Restul rămâne în rama timpului. Cineva ar putea să spună că e un joc excesiv, dar mai bine mai mult decât nimic. Pe masa fiecărui parlamentar
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o pre zentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază toc mai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
o imagine veridică asupra autenticității și obiectivității lumii în care ne-am născut și am trăit (și unii dintre noi, mai trăim încă!). Refulările și defulările s-au produs, din păcate, prea târziu, ce-am mai putea îndrepta? Și pentru că exordiul la temă s-a prelungit nepermis de mult, să revenim. Instituția Puterii, componente, consecințe ale funcțiilor acestora Tema s-ar fi înscris ușor într-un tablou-capitol la științe care nu se studiau în facultățile precembriste de profil pentru oricine, a
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
introspectivă. Rețeaua internet, circulația rapidă a publicațiilor și cărților, modernizarea bibliotecilor - au sporit zestrea informațională pe care unii autori, cu abilități compilatorii, o folosesc copios pentru a-și redacta producțiile proprii. Așa se explică predilecția unora de a desfășura adevărate exordii în spațiile rezervate notelor de subsol, care întrec, uneori, în consistență, corpusul operelor în sine. Aceste tipuri de exagerări l-au făcut pe Steven Conor să catalogheze producțiile postmoderniste drept „megacărți care înghit alte cărți, megatexte care includ alte texte
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
altora. Într-un cuvânt, este fericirea egoistă, fericirea de prim-plan, genul de fericire care aduce beneficii instinctelor rudimentare și nu Sinelui. În acest context, numesc Sine această esență de ființă numită, în general, Suflet. Și iată cum, prin acest exordiu, am ajuns și la întrebarea de referință, anume ce înțeleg eu prin fericire... În primul rând, înțeleg să schimb termenul cu sintagma împăcare de Sine. Dat fiind faptul că fericirea este asociată cu o stare de beatitudine, de entuziasm, nu
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
rămas și rămâne un om cu rădăcinile sinelui adânc înfipte în pământul patriei, ceea ce la și făcut, dealtfel, ca, în pofida distanței față de țara natală, să-i fie mai aproape decât mulți dintre cei care efectiv o locuiesc. După acest succint exordiu la nivel de cuvânt scris, ce s-ar putea spune despre volumul de față? Când alegem să achiziționăm o carte, o facem pe principii de aparență, începând de la notorietatea autorului, urmând apoi constatările de estetică a copertei și de răsfoire
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
evenimentele pentru a le “chenariza” sintetic și a le explica cazuistica, corelațiile, devenirile și urmările pentru tot ce influențează în bine sau în rău viața noastră, a popoarelor și statelor lumii de azi. Ceea ce am afirmat mai sus, a fost exordiul adus la cunoștință lui și prezentat aici în acest mod colocvial, la argumentul revenirii la un subiect drag nouă amândurora, dintr-o întâmplare pur și simplu, sau poate destinul, cine să mai știe, oricum interesant și care chiar dacă face notă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o prezentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază tocmai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
încredințează ochilor celor puțini, care mai prețuiesc astăzi cărțile. Dar Marin Bunget nu se descurajează și mărturisește în scurtul text care ține loc de prefață: „Dacă unui singur cititor îi place versul meu, merită să scriu pentru el”, începându-și exordiul în chip testamentar: „Am scris pentru voi... Nu sunt nici scriitor și nici poet, sunt doar un om al cărui suflet simte nevoia să râdă sau să plângă...și cum altfel l-ați putea auzi, dacă nu ar face-o
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes. Cu alte cuvinte, pe cât a fost de mare orator, pe atât a fost de mare păstor sufletesc. Sfântul Ioan Gură de Aur a slujit
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
introspectivă. Rețeaua internet, circulația rapidă a publicațiilor și cărților, modernizarea bibliotecilor - au sporit zestrea informațională pe care unii autori, cu abilități compilatorii, o folosesc copios pentru a-și redacta producțiile proprii. Așa se explică predilecția unora de a desfășura adevărate exordii în spațiile rezervate notelor de subsol, care întrec, uneori, în consistență, corpusul operelor în sine. Aceste tipuri de exagerări l-au făcut pe Steven Conor să catalogheze producțiile postmoderniste drept „megacărși care înghit alte cărți, megatexte care includ alte texte
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]