105 matches
-
Atunci, chiar să nu ținem mătăniile În mână, ajungem să comunicăm cu Dumnezeu”272. 256 Suferința și creșterea spirituală Conștient fiind de efectele rugăciunii, Părintele Porfirie Bairaktaris, ale cărui butade le‑am menționat și În subca‑ pitolul anterior, lansa următoarea exortație unui medic : „În clipa În care consulți să te rogi lăuntric, spunând : «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robul Tău ...ă astfel te vei ruga pentru fiecare suflet pe care Dumnezeu l‑a trimis În mâinile tale. Să te rogi fierbinte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Hristos pentru cei mici. Astfel, citim că Mântuitorul s-a întristat când ucenicii îi opreau și-i certau pe cei care-și aduceau pruncii la El, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage, și a lansat binecunoscuta exortație afabilă: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Mt. 19, 14); „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat punându-și mâinile peste ei” (Mc. 10, 16). Dacă nu-i putem boteza, nu-i putem nici binecuvânta
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
footnote Kurt Aland, Did The Early Church Baptize Infants?, London, 1963, p. 95-99; a se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 20. footnote>. Deci, cine ar trebui să se bucure de acest puternic mijloc de obținere a slavei? După exortația sa în fața mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o adopți. Prin urmare, copiii nu pot îndeplini această condiție, și astfel botezul lor ar fi nesustenabil. Ei nu pot conștientiza cele ce se întâmplă la botez, nu pot mărturisi credința, și nu pot fi botezați. Anabaptiștii mai invocă și exortația Mântuitorului consemnată de Evanghelistul Matei la cap. 28, 19: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. Iată deci, precizează unii contestatari ai
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
statului de azi și stăpânilor săi, îndreptând împotriva călăilor lor forța ș...ț antifascismului adevărat”; „fascismul este lucrul cel mai grav, cel mai serios și mai important, «cu care nu de puține ori avem o relație de intimitate»”. Registrul de exortație sau de intervenție pe care, prin forța lucrurilor, cartea de care m-am ocupat l-a impus relatării mele critice mă face acum să concluzionez inevitabil printr-un îndemn adresat cititorului de a nu rata aceste pagini ale lui Pannella
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu mai puteau progresa duhovnicește, nu-și puteau dezvolta talanții dăruiți lor de Dumnezeu la naștere, în viață afundându se tot mai mult într-o continuă decrepitudine spirituală. Celor care amânau din varii motive botezul, Sfântul Vasile le lansează persuasive exortații la botez, când zice: „EȘti tânăr? Întărește-Ți tinerețea, cu frâul botezului! Ai trecut de floarea vârstei? Nu-Ți păgubi strânsura, nu pierde talismanul”<footnote Omilii Și cuvântări, omilia a XIII-a, V, în col. cit., p. 493. footnote>. Sfântul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era capabil de speculație teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele cuprind mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apolinarie, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decât pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
admirabil câteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Autori mai vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus istituendis) și o Exortație pentru disprețuirea lumii și a lucrurilor trecătoare (De contemptu mundi ac rerum transitarum). Bibliografie. Ediții: PL 59. Traduceri: CTP 64, 1987 (M. Spinelli). Studii: A. Solignac, Les fragments du „de natura animae” de Pomère, BLE 75 (1974) 41-60; C. Tibiletti
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lesne ne putem închipui, și în această operă ridicarea în slăvi a regelui got nu are limite, chiar dacă aceea era practica normală în panegirice, care porneau de la date obiective pentru a preamări figura personajului vizat. Ennodius a mai compus o Exortație didactică (Paraenesis didascalica) în 511, în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicând viața și virtuțile creștine și dedicându-se în același timp studiului artelor liberale, în special studiului retoricii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de propriile superstiții și contradicții îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr despre Dumnezeu. Când construiește această argumentație, Chiril se inspiră în mod flagrant din cărțile VII-XV ale Pregătirii evanghelice și din Cronica lui Eusebiu, ca și din Exortația către greci, în mod fals atribuită lui Iustin. Cărțile II-V se ocupă de interpretarea pe care o dă Iulian Legii lui Moise. În cărțile VI și VII este respinsă opoziția instituită de Iulian între istoria și cultura grecilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1989-Alba, sat în comuna Hudești, județul Botoșani 2009-Alba, sat în comuna Hudești, județul Botoșani, sat european. 244 246 „Rugați-vă pentru cei care nu știu, cari nu voiesc și mai ales pentru cei ce nu s-au rugat niciodată; această exortație a Patriarhului român Iustinian din 1953 se așează pe treapta rugăciunii lui Isus (Dr. Badea Cireșanu-Tezaur liturgic, vol. 1, București, 1910, pag. 27) 3. Biserica „Sf. împărați Constantin și Elena” din Alba în testamentul său alcătuit la data de 20
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
devoțiuni franciscane, unele dintre ele, preluate mai târziu de întreaga Biserică Catolică. În cadrul apostolatului, predica nu are numai caracter religios, ea are și un rol social și chiar politic. Există nenumărate culegeri cu tematici pentru predicare, dar franciscanii au preferat exortația, în scopul educării profunde a sentimentului religios. În predică franciscanii făceau apel la inimă și urmăreau combaterea răului, cultivarea spiritelor și mângâierea sufletelor. Predica publică, rostită în catedrale are întotdeauna mesaj și rol oficial. Pentru spiritualitatea franciscană evanghelizarea urma să
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-Și îndrepta
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Sale>>. Surprins de un așa suflet înțelepțit, am făcut rugăciune pentru ea și am plecat dând slavă lui Dumnezeu”<footnote Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011, p. 16-17. footnote>. Părinții Bisericii lansează creștinilor cordiale exortații și sfaturi, ca atunci când Dumnezeu îngăduie să vină asupra lor diferite boli, să le accepte cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului, Despre bine și de unde provine răul. Întrucât acest computus pascal corespundea întru totul celui menționat de Eusebiu, iar o parte dintre titluri figura de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și nici aceeași anvergură intelectuală ca cel al lui Origen. Hipolit se adresează unei comunități creștine îngrozite de reluarea persecuțiilor și, în consecință, extrem de sensibilă în privința sfârșitului lumii. Comentariul este alcătuit din patru părți, fiecare parte încheindu‑se cu o exortație. Ne propunem, în paginile următoare, clasificarea și analiza unei întregi constelații de teme recurente, care se organizează în jurul așteptării eshatologice. Hipolit tratează pe larg despre Anticrist în cea de‑a patra omilie (IV, 48‑58). În rest, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ornamentele, fără de care eforturile noastre anterioare rămân zadarnice și lipsite de sens” (57, 1). De uita beata dezvoltă două teme majore: nemurirea sufletului (cap. 1‑13) și sfârșitul lumii (cap. 14‑26). Tratatul se încheie cu o frumoasă și tulburătoare exortație. Secțiunea anticristologică se află în partea a doua a tratatului, dar trebuie neapărat pusă în legătură cu tema nemuririi sufletului. Într‑adevăr, ideea unei judecăți finale, urmată de o pedeapsă sau o răsplată veșnică, decurge strict din ideea nemuririi. Mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veșnicia împărăției lui Cristos (cap. 27-32): a) prezentarea ereziei (cap. 27); b) confruntarea cu mărturiile Scripturii (Dan. 2,44; Ps. 101,26‑28) (cap. 28); c) falsa exegeză a ereticilor (cap. 29-30); d) respingerea ereziei (cap. 31-32). Epilog Binecuvântarea și exortația finală; mărturisirea lui Cristos și respingerea Anticristului (cap. 33). Analiza noastră se va concentra asupra primelor două secțiuni. Scenariul celei de‑a doua veniri a lui Cristos, descris sintetic în secțiunea următoare, precum și respingerea ereziei lui Marcel al Ancirei (secțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persecutorul este mai crud, cu atât crește meritul victimelor. Victimele pe care le va face Satan însuși se vor bucura de un statut mult mai valorizant decât victimele unui Dioclețian sau ale unui Decius. Capitolele anticristologice se încheie printr‑o exortație adresată catehumenilor, precum și printr‑o rugăciune către Dumnezeu pentru ca aceste evenimente să nu se petreacă în timpul vieții lor: „Întărește‑te pe tine însuți, omule! Ți‑am dat semnele lui Anticrist. Întipărește‑ți‑le nu numai în memorie, ci răspândește‑le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se retrage, lăsând puterea liberului arbitru. Persoana crește și descrește spiritual, în funcție de voința sa orientată spre bine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4, 16)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul I, traducere de Preot Prof. D. Stăniloae, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 29, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 341. footnote>. Sfântul Vasile a transpus în practică exortațiile la milostenie din predicile sale sociale, confirmând astfel prin fapte tăria convingerilor sale creștine. Stăpânit de un umanism rar întâlnit, imediat după botezul său, tânărul Vasile își împarte averea la săraci. Mai târziu, pe când se afla în fruntea Bisericii capadociene
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]