14 matches
-
mile și jumătate de zona unde ”actorii” lui Verne au revenit pe Pământ, în oceanul Pacific”. (Notă: Cape Canaveral, Florida, locul de unde NASA își trimite rachetele în spațiu a fost ales deoarece este cel mai aproape de Ecuator, deci mai aproape de exosferă.) Ilustrație din prima ediție a romanului ”De la Pământ la Lună” Succesul literar i-a adus liniște în viață: soția a devenit mândră de el și scriitorul a putut să își cumpere o ambarcațiune cu care deseori evada în larg. În
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de amoniac vizibili de pe suprafața
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
mult mai puternice și luminoase decât cele prezente pe Pământ; cu toate acestea, fulgerele creeate în urma unei activități reduse a furtunii se aseamănă cu cele de pe Pământ. Atmosfera lui Jupiter este împărțită în patru straturi orizontale:Troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Spre deosebire de Terra, Jupiter se lipsește de ultimul strat numit mezosferă. Jupiter nu are o suprafață solidă, iar cel mai puțin înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat al temperaturii și al
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
iar temperatura normală de 340 Kelvin (aici începe troposfera). În literatura știițifico-fantastică, presiunea de 1 bar este aleasă ca fiind "punctul zero" pentru altitudine, adică pentru "suprafața" imaginară lui Jupiter. Ca și în cazul Pământului, cel mai înalt strat atmosferic, exosfera, nu are o limită superioară definită. Densitatea scade treptat până când acesta trece încet în mediul interplanetar, ce se află la aproximativ 5000 de km față de "suprafață". Variația temperaturii verticale în atmosfera joviană este similară cu cea din atmosfera pământeană. Temperatura
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
mare de 400 de Kelvin. Acestea pot fi cauzate de absorbția radiațiilor de înaltă energie venite de la Soare (UV sau raze X), prin încălzirea de la particulele încărcare ce precipită sin magnetosfera joviană, ori prin risipirea undelor propagate ascendent. Troposfera și exosfera de la poli și de la latitudinile mici emit raze X, ce au fost observate prima dată la Observatorul Einstein în 1983. Particulele energetice provin di magnetosfera lui Jupiter și creează aurore ovale ce înconjoară polii. Spre deosebire de analoagelor pământești, care apar doar
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
de orbita heliosincronă la o altitudine de circa 800 de kilometri și aproape de o înclinație polară. Obiectele aflate pe orbită terestră joasă întâlnesc o dâră atmosferică sub formă de gaz în termosferă (de la 80 la 500 km altitudine) sau în exosferă (peste 500 km altitudine), a cărei natură depinde de înălțime. Altitudinea folosită pentru punerea pe orbită a obiectelor este de obicei situată dincolo de 300 km, pentru limitarea efectelor dârei atmosferice. Orbitele situate dincolo de orbita terestră joasă, fiind supuse acumulărilor de
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
altitudinea. Limita dintre acestea, numită tropopauză, apare la o presiune de 0.1 bar (10 kPa). După stratosferă urmează termosfera ce are o presiune mai mică, de la 10 până la 10 microbari (de la 1 până la 10 Pa). Termosfera trece treptat în exosferă. Anumite modele ale planetei sugerează că benzile colorate sunt nori cu compoziție diferită în funcție de altitudine. Norii de la altitudinile cele mai înalte apar doar la presiuni sub 1 bar, cu o temperatură prielnică condensării metanului. La presiuni ceva mai ridicate între
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat, și tot aici este locul în care apar aurorele polare; exosfera este stratul cel mai de sus al atmosferei, nu conține decât particule extrem de rare de hidrogen, merge de la 500 Km până la 100.000 de km deasupra Pământului cu temperaturi foarte joase. Concluzie: încălzirea atmosferei are loc indirect, prin intermediul suprafeței terestre
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
buclată. ASTRONOMIE știința care studiază corpurile cerești din Univers. ATLAS colecție de hărți, plante, schițe, grafice, diagrame ș.a., privind o anumită tematică. ATMOSFERĂ învelișul de aer al Pământului; pe verticală, este alcătuită din cinci straturi: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera și exosfera. ATOL insulă de forma unui inel, construită prin depunerea scheletelor de corali, având la mijloc un lac de tip lagună (numit lagoon), care comunică sau nu cu marea sau oceanul prin mici canale. ATOMOCENTRALĂ centrală care produce energie electrică pe
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
diferențiere sub aspectul proprietăților diferitelor straturi se manifestă în cazul temperaturii, prin natura variației sale cu înălțimea și valoarea gradientului vertical de temperatură. În funcție de acest criteriu, atmosfera este divizată în cinci pături (straturi) principale, sferice: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera și exosfera, separate prin straturi de tranziție. În fig.2.1. și în tabelul 2.1 sunt indicate pozițiile de denumirile acestor straturi. Limitele lor pot suferi modificări importante pe parcursul unui an calendaristic, în funcție de latitudine, anotimp și situația meteorologică. Astfel, de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
roentgen și corpusculare de origine solară și cosmică, compoziția aerului suferă modificări drastice - se produc disocieri ale O2 și CO2, se formează gruparea hidroxil HO , aerul este puternic ionizat (gazele atmosferice există sub formă de plasmă). Pătura exterioară a atmosferei, exosfera, se caracterizează prin valori foarte ridicate ale temperaturii (peste 1000-1500 K), care prezintă o ușoară creștere cu înălțimea. Tipic pentru acest strat este fenomenul de dispariție-scurgerea gazelor atmosferice în spațiul circumterestru-fapt pentru care exosfera a fost denumită și sferă de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
de plasmă). Pătura exterioară a atmosferei, exosfera, se caracterizează prin valori foarte ridicate ale temperaturii (peste 1000-1500 K), care prezintă o ușoară creștere cu înălțimea. Tipic pentru acest strat este fenomenul de dispariție-scurgerea gazelor atmosferice în spațiul circumterestru-fapt pentru care exosfera a fost denumită și sferă de disipație. Exosfera se întinde până la înălțimea de 2000-3000 km, unde vine în contact cu gazul interplanetar. Termosfera și exosfera se deosebesc de păturile mai joase prin rarefierea extremă a aerului și prin influența marcantă
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
caracterizează prin valori foarte ridicate ale temperaturii (peste 1000-1500 K), care prezintă o ușoară creștere cu înălțimea. Tipic pentru acest strat este fenomenul de dispariție-scurgerea gazelor atmosferice în spațiul circumterestru-fapt pentru care exosfera a fost denumită și sferă de disipație. Exosfera se întinde până la înălțimea de 2000-3000 km, unde vine în contact cu gazul interplanetar. Termosfera și exosfera se deosebesc de păturile mai joase prin rarefierea extremă a aerului și prin influența marcantă a radiațiilor cosmice și solare ultraviolete, care produc
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
Tipic pentru acest strat este fenomenul de dispariție-scurgerea gazelor atmosferice în spațiul circumterestru-fapt pentru care exosfera a fost denumită și sferă de disipație. Exosfera se întinde până la înălțimea de 2000-3000 km, unde vine în contact cu gazul interplanetar. Termosfera și exosfera se deosebesc de păturile mai joase prin rarefierea extremă a aerului și prin influența marcantă a radiațiilor cosmice și solare ultraviolete, care produc diferite tipuri de reacții de excitare, disociere, ionizare, însoțite de procesele inverse de dezexcitare, recombinare, etc. Toate
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]