16 matches
-
de un soi de schematism și unilateralitate, în <strong>Toni Erdmann</strong> <em>singurele</em> personaje umanizate, complexe, cu trăiri ambivalente și drame interioare, sunt cele ale expaților. Gorzo și Lazăr argumentează că ar fi foarte greu de evitat capcana exotizării prin schematizare, în special a personajelor secundare, care fac parte din clase, categorii, populații care sunt departe de spectator. Argumentul nu se prea susține, pentru că există o multitudine de filme în care personaje secundare, sau chiar episodice sunt construite cu
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
cu exploatatorii, cu cei aflați în poziții de putere, iar personajele secundare, schematice, sunt în bună parte cele aflate în poziții subalterne, duce practic la o clonare, necritică, a relațiilor de putere existente. Schematizând personajele, se folosesc, inevitabil, mecanismele de exotizare și obiectificare obișnuite, chiar dacă analiza raporturilor de putere este corectă. Argumentul lui Gorzo și Lazăr e cu atât mai bizar, cu cât cei doi aduc în discuție presupusele ambiții etnografice ale filmului. Or, etnografia ca demers nu este în niciun
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
presupusele ambiții etnografice ale filmului. Or, etnografia ca demers nu este în niciun caz inocentă sau neutră politic, ci conține o întreagă istorie colonială. Ca atare, într-un demers etnografic conștient politic, grija față de complexitatea obiectului etnografierii și față de capcana exotizării ar trebui să fie primordială. Orice tentativă de etnografiere, cu ambiții politice, a unor grupuri sau zone subalterne ar trebui să se preocupe în primul rând de cum poate transforma în subiect obiectul demersului său. Din punctul meu de vedere, lipsa
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
fie primordială. Orice tentativă de etnografiere, cu ambiții politice, a unor grupuri sau zone subalterne ar trebui să se preocupe în primul rând de cum poate transforma în subiect obiectul demersului său. Din punctul meu de vedere, lipsa de profunzime și exotizarea nu provin din cine știe ce dificultăți de ordin cinematografic, sau din dorința de etnografiere, cât mai degrabă din pregătirea politică rudimentară și lipsa de interes pentru dimensiunea colonială intrinsecă unui demers precum Toni Erdmann. Dovada cea mai puternică este însăși scena
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
engleza cea mai „comică” nu face, atât pentru privirea occidentală, cât și pentru privirea auto-colonizată locală, decât să atenueze legitimitatea acestui discurs. Faptul că Gorzo și Lazăr nu sunt conștienți, sau nu vor să ia în serios, nici forța de exotizare și inferiorizare a accentului în limba engleză, nici ierarhiile bazate pe naționalități, regiuni de proveniență și apartenență la consensul „civilizat”, nu ține în niciun caz de presupusa „prezumțiozitate” a afirmațiilor mele. Pentru ei, filmul „nu păcătuiește printr-o exotizare fundamentală
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
de exotizare și inferiorizare a accentului în limba engleză, nici ierarhiile bazate pe naționalități, regiuni de proveniență și apartenență la consensul „civilizat”, nu ține în niciun caz de presupusa „prezumțiozitate” a afirmațiilor mele. Pentru ei, filmul „nu păcătuiește printr-o exotizare fundamentală”. Merită, cred, să ne întrebăm care o fi limita dincolo de care exotizarea devine fundamentală? Despre importanța geografiei locale Un alt argument bizar adus de Gorzo și Lazăr este acela că dacă filmul nu are o estetică de „documentar observațional
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
naționalități, regiuni de proveniență și apartenență la consensul „civilizat”, nu ține în niciun caz de presupusa „prezumțiozitate” a afirmațiilor mele. Pentru ei, filmul „nu păcătuiește printr-o exotizare fundamentală”. Merită, cred, să ne întrebăm care o fi limita dincolo de care exotizarea devine fundamentală? Despre importanța geografiei locale Un alt argument bizar adus de Gorzo și Lazăr este acela că dacă filmul nu are o estetică de „documentar observațional”, gen Moartea domnului Lăzărescu, atunci nu ar fi nevoie de respectarea geografiei reale
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
lang="ro-RO"> ironizează romanti</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">zarea</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> și exotizarea imaginii femeii rome în producția cinematografică<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a> a lui Tony Gatliff, regizor francez cu origini rome și algeriene. Controversat pentru portretizarea romilor dintr-o mică comunitate tradițională din România </spân
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
mai de hetero și își spunea toată chestia aia, toata ură. Și ajungi să te idenfici cu opinii homofobe fără să-ți dai seama, dar cred ca e, na, un soi de ură de sine. Ai fost acuzat și de exotizare, de fetișizare rasistă. Cum răspunzi la asta? N-am vrut să exotizez. Am stat patru ani acolo. Știi cum e, aicea chiar e enervant, în sensul că, pula mea, du-te tu acolo, stai tu patru ani acolo și pe
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Asta într-adevăr mă enervează. Când vine cineva care stă în centru, care merge doar la chefuri de centru și care eventual se duce la niște chestii de voluntariat, unde schimba trei cuvinte și pe urmă îmi dă lecții de exotizare și de rasism, când nu are un contact real cu chestia aia. Limbajul din carte, de cartier, pe care-l folosește personajul „Adi”, e un limbaj pe care chiar ți l-ai apropriat, chiar ți-a intrat în exprimare? Până la
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
societatea capitalistă, când munca majorității devine resursă pentru îmbogățirea unui grup restrâns. Pentru spațiul românesc sunt relevante în acest sens reprezentările romilor, atât din perioada sclaviei cât și cele realizate după eliberare (20 februarie 1856), artiștii români alegând stereotipurile și exotizarea acestei comunități, nicidecum condițiile precare în care își desfășurau viața și munca. Idealizarea este comună reprezentărilor din secolul XIX inspirate de lumea satului românesc, universul rural fiind înscris unui imaginar descins din sfera discursului identitar în care țăranul este purtătorul
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
plasați artiștii. În căutare de surse de inspirație, cartierele „cu probleme” devin locuri pline de senzații, locuri ale realului, autentice. Însă la mijloc nu e o citire critică sau măcar fidelă a realității sociale, dimpotrivă, e vorba de o obiectificare, exotizare a specificului cultural și social. Astfel conflictele sociale existente sunt pacificate, mașcate discursiv, de exemplu sărăcia devine un stil de viață. Prin această estetizare, arta aplică mitul sau intrinsec al <i>inofensivității</i> sale unui spațiu ce a acumulat importante
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
urmărește relevarea mecanismelor de cooptare prin care artiștii sunt chemați a servi intereselor capitalului imobiliar. Street Delivery stabilește un canon și din perspectiva amuzata a potrivirii numelui - delivery. </i>Livrarea cartierului intereselor capitalului imobiliar se produce după traducerea lui prin exotizare și pacificare<i>.</i> Câteva luni mai târziu de la evenimentele de la Train Delivery are loc Rahova Delivery. Festivalul transforma stradă Sabinelor din Cartierul Rahova într-o „o platformă culturală și o rețea civică prin care bucureștenii vor întâlni una dintre
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
ce înseamnă procesul artistic, detaliile tehnice au rămas pe seama celor calificați, dar pot să spun sincer, că ideea pe care eu o consideram foarte importantă a rămas, ideea deconstrucției și fluidității identitare. Oricum, întotdeauna există riscul ori de caricaturizare sau exotizare când sunt prezentate astfel de lucruri. Am apreciat faptul că în acest caz, cel puțin din perspectiva mea, nu s-a întâmplat. Istoriile romilor musulmani sunt foarte complexe și se leagă de istoriile altor grupuri etnice și religioase, în Turcia
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
actorii aflați în poziție dominantă, nu-l poate lăsa indiferent pe antropolog; el observă astfel o alunecare deosebit de importantă când lucrează cu câmpuri marcate de "modernitate", precum întreprinderea, însă inserate în situații îndepărtate de piață: efectul sugestiv bine cunoscut de exotizare și deplasare ca ocultarea contradicțiilor sociale și economice prezente se vede în acest context atât redublat, cât și "răsturnat". Într-adevăr, nu mai este vorba, ca în întreprinderile naționale precedente, de construirea iluziei unei comunități de lucru la fel de lipsite de
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
auto-reprezentare. Bazându-se pe experiențe comune ale femeilor rome și folosind un ton personal și mecanisme comice, spectacolele lor vorbesc despre situații grave și problematizează, printre altele, impactul rasismului individual și sistemic, impactul sexismului asupra vieților femeilor rome, hipersexualizarea și exotizarea, confruntarea cu patriarhatul din comunitățile rome. Din repertoriul Giuvlipen fac parte piesele Del Duma: Vorbește-le despre mine<spân lang="ro-RO"> (inspirată din patru povești de viață ale unor femei rome), </spân><a href="http://salonuldeproiecte.ro/noutăți/enoria-procletilor-incantatie/" target
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]